Noul Schit

Mănăstirea Sf. Pavel

Intemeietorul ei este Sf. Pavel (fiu de împărat) retras aci cu câtiva călugări în sihăstrie fiind locuri de mare liniste. Pavel a fondat Mănăstirea si a stat ca Egumen 45 de ani, fiind chemat la Constantinopole pentru oarecare pricini împărătesti, a murit pe drum, în corabie, fiind în vârstă de 110 ani. După ce a ajuns corabia la Constantinopole, creştinii ţărigrădeni, i-au luat sfântul trup şi l-au îngropat cu mare cinste ca unul ce era fiu de împărat.

Scurtă cronologie a rezistenţei athonite

De Laurenţiu Niţă după ALTERMEDIA

Nota: pentru a intelege mai bine istoricul intamplarilor din Sfantul Munte, revedeti articolele anterioare: [Guvernul grec instituie blocada asupra manastirii Esfigmenu, 25.10.2005] [Calugarii dizidenti de la Athos, condamnati penal, 26.10.2006]

Patriarhia Constantinopolului adoptă “calendarul nou” [1]. Comunitatea Muntelui Athos [Sfânta Chinotită a Athosului] întrerupe comuniunea cu Patriarhia încetând pomenirea patriarhului [2], cu excepţia Mănăstirii Vatoped, care adoptă calendarul nou, pe care îl utilizează până în anul 1971 [3].

1927: Patriarhia Constantinopolului şi Muntele Athos ajung la un compromis: Comunitatea athonită acceptă să pomenească din nou pe patriarh în aşteptarea unui promis sinod ecumenic care să trateze chestiunea calendarului.

1965: Al doilea pas important pe calea ecumenismului după cel al adoptării calendarului nou: Patriarhia Constantinopolului “ridică” anatema aruncată asupra Bisericii papiste la 1054. Una după alta, mănăstirile întrerup comuniunea cu patriarhul Athenagoras [4], încetând pomenirea sa.

1971: O reuniune extraordinară a reprezentanţilor celor 20 de mănăstiri (mari) ale Muntelui Athos decide să lase fiecare mănăstire liberă să pomenească sau nu patriarhul ecumenic potrivit propriei conştiinţe. La puţin timp după aceea, stareţii mănăstirilor Sfântul Pavel şi Xenofont, Andrei şi Evdochim, favorabili acestei hotărâri, sunt înlocuiţi la intervenţia Fanarului [5], şi expulzaţi din Muntele Athos.

Despre Ecumenism

de Sf. Mănăstire Paraklitou din Sf. Munte Athos

Biserica noastră Ortodoxă este prin natura ei sobornicească şi, prin urmare, ecumenică (universală). Ea şi-a deschis bratele tuturor oamenilor, fiecărui neam şi fiecărei epoci, şi-i cheamă pe toţi să vină la ea. Hristos, Care este Capul ei, adresează lumii de-a lungul veacurilor chemarea: „Veniti la mine toti“, trimitând în acelasi timp pe ucenicii Săi să propovăduiască Evanghelia mântuirii „la toate neamurile“.

Această însusire constitutivă şi firească a Bisericii, ecumenicitatea - universalitatea, o revendică astăzi două miscări, care exprimă duhul epocii: Ecumenismul şi Globalizarea.

Globalizarea este impusă de forte politico-economice puternice şi propune modelul unei omeniri unificate, în timp ce ecumenismul actionează în spatiul religios, urmărind împlinirea visului unui crestinism unit şi tintind în cele din urmă la o religie ecumenică, la o panreligie.

Mănăstirea Xiropotamu

Ctitor dintru început a fost împărăteasa Pulheria a Bizanţului (424) şi fratele ei Teodosie cel Mic. Pe la anul 839 a fost jefuită de arabi, iar pe la 870 s-au adunat monahii printre care a fost şi fiul împăratului bizantin Mihail Procopie, care îmbrăcând haina monahală a luat numele de Pavel. El a zidit din temelie toată mănăstirea. După câtva timp Pavel s-a retras în singurătate unde a pus început altei mănăstiri cu numele Sf. Pavel, iar cu timpul s-a ruinat si aceasta, iar cel care a restaurat-o a fost călugărul Chesarie Daponte între 1761-1783, cu ajutoare date de la domnitori si boieri munteni. În interior are 10 paraclise.

Mănăstirea Stavronichita

Stavronichita (gr.: Σταυρονικήτα = crucea lui Nichita) este o manastire mica cu viata de obste, care face parte din grupul manastirilor atonite ce au adus un suflu nou de viata duhovniceasca in Sfintul Munte. Numele l-a luat de la un sculptor de cruci, cuviosul Nichita care a fondat-o pe la 1006. Distrusă de foc, a fost reînoită de către patriarhul Constantinopolului Ieremia în 1520.

A fost declarata manastire abia in anul 1535, cu aprobarea patriarhului ecumenic Ieremia, raposat aici. Pina atunci exista aici doar o chilie din secolul al X-lea, care apartinea de Manastirea Filoteu.

La 1525, Neagoe Basarab a zidit aghiazmatarul şi paraclisul şi îi trimetea şi bani pentru întreţinere.

Radu Paisie a dat ajutoare pentru terminarea bisericii si refacerea incintei, intre anii 1535-1545.

Matei Basarab da ajutoare anuale pentru renovare si intretinere, intre anii 1628-1641.

Serban Cantacuzino face un apeduct si clopotnita in 1680.

Biserica Sfântul Gheorghe a fost zidită de către mitropolitul Grigorie II al Ungro-Vlahiei la 1765, care s-a săvârsit aici fiind înmormântat la malul mării, unde a fost odată o cruce de piatră.

În 1765 i-a mai fost închinată şi biserica Sfinţilor Apostoli din Bucureşti.

Alexandru Ghica restaureaza integral biserica si chiliile distruse de incendiul din anul 1741. La fel fac si ceilalti domni fanarioti pina in 1770. In urma incendiilor din secolul al XIX-lea, s-au facut mari colecte banesti in Moldova si Muntenia pentru refacere.

Manastirea este numarata a cincisprezecea in ierarhia celor douazeci de manastiri atonite.

Incendiata de mai multe ori (1607, 1741, 1817, 1864, 1874 si 1879), manastirea a fost reinnoita de sirbi si de domnii Tarii Romanesti. Biserica cu hramul Sfintul Ierarh Nicolae a fost construita intre 1527-1537 si este pictata de renumitul pictor cretan Teofan.

Pina nu de mult se afla in apropiere si o chilie romaneasca cu hramul Sfintul Ioan Botezatorul, in care era egumen arhimandritul Antipa Dinescu (+1942) si avea citiva ucenici.

Mănăstirea Simonos Petra

(în greacă: Μονή Σίμωνος Πέτρας) Simonopetra (sau Simonos Petra), adica “Piatra lui Simon”.

Mănăstirea Simonopetra se situează pe locul treisprezece în ierarhia mănăstirilor athonite.

Mănăstirea se află pe coasta sudică a peninsulei Athos, între portul athonit Dafni şi mănăstirea Grigoriu. Deşi întreaga coastă sudică a Athosului este în general neregulată şi accidentată, locaţia în care este construită mănăstirea este excepţional de aspră. Este construit pe vârful unei singure stânci uriaşe, practic fiind agăţată de acea stâncă la 330 de metri deasupra mării.

A fost zidită prin minune pe la mijlocul sec, XIV-lea. Cum? Stând la rugăciune cuviosul Simeon, ctitorul ei; O stea s-a lăsat din cer în noaptea de Crăciun, arătând locul unde trebue să zidească Mănăstirea. De aceea s-a numit noul Bethleem.

Un inger s-a coborat din cer cu o sfoara, si apucand sfantul de un capat si ingerul de celalalt capat au inconjurat stanca si au tras retezand varful stancii pentru a se putea construi manastirea.

Cuviosul Simeon a venit în Sf. Munte pe la 870, pustnicindu-se într-o pesteră care se vede si astăzi. În 1334 regele Sârbilor Ioan Ugles a reînoit-o si înbogătit-o cu daruri scumpe. După un timp M-rea a fost jefuită de Arabi. Un alt cuvios tot Simeon a reînoit-o fiind ajutat de împăratul Bizantin Andronie-cel-mare, al cărui fiu Ioan, a vietuit în Mânăstire necunoscut de nimeni ca grădinar. La 1581 a fost distrusă de foc. Vre-o 30 călugări se aruncară de pe stâncă pentru a se salva, dar si-au găsit moartea.

Egumenul M-rei, Eugeniu, cu câtiva călugări, care scăpară, s-au retras în M-rea Xenofonte, de unde mai în urmă au revenit si au refăcut-o cu ajutoare bănesti din tara Românească. La (1593-1601), MihaiViteazul a ajutat-o cu bani (anual) si i-a trimes ca dar o evanghelie îmbrăcată în argint si poleită cu aur, precum si două cruci de lemn Sf.

I-a închinat si mănăstirea sa din Bucureşti, cu Schitul ei: Besteleu din Arges si Isvoranul din jud. Buzău. Sf. moaste are: Mâna stângă a Mariei Magdalena. capul Sf. Modest, capul Sf. Pavel mărturisitorul, părticele de la Sf. Varvara, Sf. Evdochia, Sf. Trifon, Sf. Eftimie, Iacob Persul si Sf. Naum.

Mănăstirea Pantocrator

Primul ctitor al ei a fost împăratul Alexie Comneanul, în a doua jumătate a sec. XIV. Mai târziu din cauza cutremurului a stat multă vreme pustie. Evlavia românească a reînoit-o. Banul-Gavril din România si cu alti boeri crestini au refăcut-o au zugrăvit-o si au împodobit-o frumos. Aci a vietuit călugărul malorus Paisie-Velicicowski (+ 1794), reorganizatorul vieţii monahale din Moldova. Tot ei trimeteau bani pentru întreţinerea monahilor. Avea închinată Mănăstirea Căscioarele (jud. Vlasca).

Mănăstirea Iviron

Ctitorul acestei M-tiri a fost Ioan Iviritul prieten al Sf. Atanasie cel Mare venit din provincia Caucazului, care se numea Ivirica, pe la anul 980. Multe odoare scumpe are această biserică: vase, vesminte, salbe de galbeni de aur, una dăruită de Petru cel Mare, tarul Rusiei, pe care n-o poate ridica o persoană. Pe unul din pereti este zugrăvit chipul lui Mihai Viteazul (1593-1601) ctitor domnitor. Pe timpuri avea 200 călugări.

Mănăstirea Sf. Grigoriu

S-a fondat prin stăruinta si rugăciunile cuviosului părinte Grigorie Sinaitul, care a vietuit în pestera din apropiere care se vede si astăzi. Cu năvălirea Arabilor în Sf. Munte a fost jefuită si arsă. Un alt cuvios, Ioachim Macri Gheni, mergând la Constantinopole unde a dat de fiii de domnitori si boieri români, cărora le-a cerut ajutoare, ca să refacă M-rea. Au dobândit pe lângă ajutoare si 5000 aspri anual pentru întretinere. Stefan cel Mare o reface din nou în 1500.

Mănăstirea Filoteu

Este ctitorie veche din vremea crestinării Elinilor, Arabii năvăliră în Sf. M-te o jefuiră si fu multă vreme pustie. A fost zidită din nou prin osteneala călugărului Arsenie, si a staretului Filoteiu de undesi are numele. Pe la 1070-81 a fost reînoită de împăratul Bizantin, Nichifor-Botaniatul. care a împodobit-o cu daruri împărătesti. In 1492 a fost restaurată de către Leontius, regele Serbiei si fiul său Alexandru. Staretul ei cuviosul Dionisie, din Olimp, amenintat cu moartea de către călugări, toti bulgarii a trebuit să se retragă. Pe la 1775 a ars o parte din chilii, care au fost zidite de d-na Maria-Procopoaia, din Bucuresti.

Mănăstirea Dochiaru

Fondatorul acestei mânăstirii a fost cuviosul Eftimie prietenul Sf. Atanasie cel Mare (1070).

Arhanghelul Mihail a descoperit unui tânăr o comoară pe metocul acestei mânăstiri. Tânărul acela a spus Egumenului ce i se arătase, iar Egumenul, a trimis împreună cu tânărul încă alti doi ucenici, ca să descopere comoara si s-o aducă la mânăstire. Cei doi însă au socotit că ar fi bine să le rămână lor comoara si asa au legat o piatră mare de grumazul tânărului aceluia si l-au azvârlit în mare. Apoi au luat comoara si, ascunzând-o, au spus către Egumenul mânăstirii că n-au găsit nimic, iar pe tânărul acela nu stie ce s-a făcut, că au fugit fără să-l fi văzut.

Mănăstirea Dionisiu

Această M-re a fost zidită de către Sf. Dionisie de Corita prin 1389, de la care s-a si numit M-rea lui Dionisie. Locul unde s-a zidit a fost arătat într-un chip minunat lui Dionisie care se sihăstrea într-o pesteră din apropiere, anume; In toate noptile se pogora din cer o lumină ca o stea în acel loc si sta până în zori de zi. Văzând această arătare minunată, cuviosul Dionisie în mai multe rânduri, s-a dus si a vestit aceasta părintilor din Sf. Munte. Acestia au cunoscut că este voia lui D-zeu să zidească pe locul acela o sfântă mănăstire. Dionisie apoi a strâns bani de la domnii crestini si a zidit această sf. M-re. Printre ctitori se afla si împăratul Alexie de la Trapezunda (1615), iar mai târziu monahul Antonie Moldoveanul, a zidit spitalul cu biserica Sf. doctori fără de arginti, Cosma si Damian.

Mănăstirea Cutlumuş

Ctitorul ei fondator a fost Alexe Comneanu, împăratul Bizantului si călugărul Calist Cotlomuseanu (sec. IX), un arab evlavios de la care îsi trage si numele. Mama acestuia, era crestină si el însusi devine crestin schimbându-si numele său arab, în Constantin iar din călugărie, Calist.

Mai târziu, această M-re a fost jefuită, iar Vodă Neagoe Basarab, Mircea cel Bătrân si Vintilă Vodă domnii Tării Românesti au refăcut-o si au împodobit-o din nou. Aici a fost Protas, fostul mitropolit al UngroVlahiei Hariton (1372-1380+), din care pricină se mai numeste si M-rea Sf. Hariton. In 1766, a vietuit aici ca simplu călugăr Matei patriarhul Alexandriei care a înzestrat-o cu avere.

Careia, capitala Sfântului Munte Athos

M-re grecească numită Protatul, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Ctitorul ei dintru început, a fost împăratul Constantin cel Mare (324-337).

Mănăstirea Caracalu

Ctitorul acestei M-tiri a fost Antoniu Caracal, împărat Roman (211 după Hr.), de la care îsi trage si numele. Prădată în sec. XIII, Andronie al II Paleologul a înzestrat-o asigurându-i existenta, Mai târziu (1530) a fost reînoită, de către Petru-Vodă-Rares (Domnul Moldovei), iar sotia sa D-na Ruxandra i-a răscumpărat metoacele în 1670.

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă

Marele Mucenic Gheorghe a trait pe vremea imparatului Diocletian, s-a nascut in Capadochia, fiu al unor parinti crestini si invatat, din tinerete, in dreapta credinta. Ajuns la varsta desavarsita si fiind frumos la chip si viteaz in lupta, tanarul Gheorghe s-a facut pretuit si, imbratisand slujba armelor, in scurta vreme, a cucerit cele mai mari cinstiri, pana si dregatoria de conducator de oaste, in garda imparatului.

In anul 303 Diocletian a aprins prigoana impotriva crestinilor. Din anul 303 si pana la 313 (anul decretului de la Milan, prin care Sfantul imparat Constantin a dat pace crestinilor), Biserica a trecut printr-o cutremuratoare incercare si o sangeroasa proba: crestinii au fost siliti sa aleaga, cu pretul vietii lor, intre zeii pagani si Hristos.

Cum vizitaţi Sfântul Munte Athos

Orice creştin ortodox, fie el grec sau străin, ce doreşte să viziteze Sfântul Munte Athos trebuie ca mai întâi să ia legătura cu Biroul de Pelerinaje din Tesaloniki (tel. (+30) 2310 252 575 pentru greci şi (+30) 2310 252 578 pentru străini) sau din Uranupolis, Halkidiki (tel. (+30) 23770 71 423) pentru a obţine permisul de vizitare numit Diamoneterion care este valabil timp de patru (4) zile calendaristice.

Mănăstirea Costamonitu

A fost zidită la început de Impăratul Constantin, fiul lui Constantin cel Mare, care se mai numeste si mânăstirea lui Constantin. Ruinându-se, a fost zidită măreată si frumoasă cu ajutoare date de Impăratii Rusiei.

Mănăstirea Sf. Pantelimon

Această mănăstire a fost întemeiată prin sec. XI sub împărăţia lui Alexe I. Comneanul, de către câtiva călugări veniti din Rusia si au avut ca la 3000 călugări. Între 1812-1821, Scarlat Calimah domnul Moldovei a zidit din temelie, biserica şi chiliile. Pictura este de o frumuseţe rară.

Mănăstirea Vatopedu

Telefoane 0030 377 61219, 0030 23770 23219 Fax 0030 23770 23657 Ctitorul ei fondator dintru inceput a fost marele împărat Constantin (ca mulţumire că Maica Domnului l-a scăpat pe fiul său Arcadie de la înec). Pe la 361-363 tot Sfântul Munte a fost pustiit de păgâni. În (379-395) a fost refacută de împăratul Teodosie cel Mare, iar pe la anul 860 a fost iară prădată de către Beduinii Siriaci. Ctitorie veche a lui Alexandru Lăpuşneanu (domnul Moldovei), care în a doua domnie (1563-1568), dăruieşte pe lângă o cupă mare de argint şi bătută cu solzi de aur, din care a băut şi doamna sa dintr’însa, şi merticul anual de 300 galbeni roşii. În acea vreme se aflau ca la 300 călugări în mănăstire. Este situată în partea de nord-est a peninsulei Athos. It was built in 972, founded by the monks Athanasios, Nicholas and Antonios, all three students of Saint Athanasios the Athonite. Today’s buildings were erected during the years of the emperor Manuel the first Komnenon. Sfânta Mânăstire Vatopedu se situează pe locul doi în ierarhia mânăstirilor. Este idioritmică şi este locuită de 50 de călugări (1990).

Mănăstirea Marea Lavră

Această sfântă mănăstire a fost întemeiată pe la anul 963 prin osârdia pustnicului Atanasie din Trapezunda, si cu ajutoare bănesti date de catre împăratii Bizantini, Nichifor Foca (963-959) si loan Tzimisca (969-973). Ruinându-se cu vremea a fost înfrumusetată de către domnitorii tării Românesti: Alexandru-Basarab si Vladislav-Basarab (1364-1374). Ei au dăruit si o icoană a sf. Athanasie cel Mare de mare artă lucrată în argint si aur. Intr-o parte si alta a icoanei se văd chipurile gravate ale lui Vladislav-Basarab si al sotiei sale d-na Ana Vintilă-Vodă. Voevodul Ungro-Vlahiei (1532-1535) cu fiul lor Drăghici au dăruit o icoană numita. “Egumenita”. Mai târziu Neagoe Basarab a reînoit-o acoperind-o cu plumb si înfrumusetând-o. Matei Basarab a zidit biserica Sf. Mihail (1691) pe ai cărei pereti este zugrăvit ca Ctitor Gavril-Movilă. D-l Moldovei trimetea câte 15 mii talere anual. Această M-tire avea pe vremuri ca la 200 de călugări greci.

Mănăstirea Hilandar

Această sfântă mănăstire a fost zidită de Vlădica sârbesc, Stefan Nemanici la 1151-1195, care în călugărie luă numele de Simeon, împreună cu fiul său Sava. La această M-re se află două icoane făcătoare de minuni. Una numită „Trirucita“ (cu trei mâini) fiindcă sub mâinele Maicii Domnului este zugrăvită si mâna Sf. Ioan Damaschin.

Schitul Lacu

O altă aşezare monastică românească este Schitul Sfântul Dumitru (sau Lacu) situat la o jumătate de oră distanţă de mers pe jos faţă de Sfânta Mănăstire Sfântul Pavel, de care aparţine. Este construit la o altitudine de 280 m între Marphonou şi Antiathon. A fost fondat în secolul X de călugării din Moldova. Astăzi este format din 8 chilii şi este locuit de 39 de călugări români.

Valea Schitului Lacu

Schitul LACU cuprinde:

- Biserica Mare cu hramul Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir, unde sa fac slujbele in Duminici si sarbatori

si 8 (opt) chilii razletite pe o suprafata relativ intinsa, fiecare cu paraclisul (biserica) ei, unde in fiecare se slujesc zilnic Sfanta Liturghie si cele sapte laude:

1. Chilia BUNA VESTIRE - 9 vietuitori
Staret: parintele Stefan

2. Chilia SFANTUL ARTEMIE - 8 vietuitori
Staret: parintele Pimen

3. Chilia SFANTUL PROOROC ILIE - 2 vietuitori
Staret: parintele Sofronie

4. Chilia INTAMPINAREA DOMNULUI - 4 vietuitori
Staret: parintele Acachie

5. Chilia INALTAREA DOMNULUI - 4 vietuitori
Staret: parintele Paisie

6. Chilia SFANTUL IERARH NICOLAE - 5 vietuitori
Staret: parintele Rafael

7. Chilia ACOPERAMANTUL MAICII DOMNULUI - 3 vietuitori
Staret: parintele Isidor (ajutor grabnic)

8. Chilia SFANTUL ANTONIE CEL MARE - 4 vietuitori
Staret: parintele Nichifor (ajutor grabnic)

Biserica Sfantul Mare Mucenic Dimitrie

Schitul Prodromu

Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul (sau Prodromu) aparţine Sfiintei Mănăstiri a Marii Lavra. Este situat între Kavsokalyvia şi Marea Lavra, pe un deal stâncos, la altitudine mică. În 1857 a fost vândut la doi călugări români, Nectarie şi Nifon. După aceasta a fost recunoscut ca schit. Este locuit de 25 de călugări de origine română şi urmează principiul cenobitic al vieţii monastice.

---

Adresa si telefonul schitului românesc Prodromu de la Muntele Athos:

Schitul Românesc Prodromu
Sf. Munte Athos
630 86 Kareia
Grecia

Tel: 003 / 0377-23294
Fax: 003 / 0377-23788

Mănăstirea Zografu

Ctitorii ei fondatori sunt trei frati, Moise, Aron şi Ioan, din neamul împăratului Iustinian, originar din Ohrida (Macedonia). Acesti trei frati au sihăstrit aci într-o desime mare de copaci, căutând si găsind locul au zidit M-rea de o frumusete nespusă pe la începutul sec. X, sub împăratul Leon cel Intelept 886-912. Nestiind ei ce nume să-i dea, au făcut rugi fierbinti si cu post mare, cu lacrimi s-au rugat, să le descopere Dumnezeu ce nume să-i dea.

Influenţe şi limbi vorbite

România

Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul (sau Prodromu) aparţine Sfiintei Mănăstiri a Marii Lavra. Este situat între Kavsokalyvia şi Marea Lavra, pe un deal stâncos, la altitudine mică. În 1857 a fost vândut la doi călugări români, Nectarie şi Nifon. După aceasta a fost recunoscut ca schit. Este locuit de 25 de călugări de origine română şi urmează principiul cenobitic al vieţii monastice.

Schitul Lacu

O altă aşezare monastică românească este Schitul Sfântul Dumitru (sau Lacu) situat la o jumătate de oră distanţă de mers pe jos faţă de Sfânta Mănăstire Sfântul Pavel, de care aparţine. Este construit la o altitudine de 280 m între Marphonou şi Antiathon. A fost fondat în secolul X de călugării din Moldova. Astăzi este format din 8 chilii şi este locuit de 39 de călugări români.

Istoricul Sfântului Munte Athos

Sfantul Munte este o peninsula cu lungimea de 60 km o latime ce variaza intre 8-12 km , ria totala fiind de 360 Km patrati. Muntele Athos, sau Athon, după niste vechi traditiuni întunecate ar veni de la Athos, un supranume ce da zeului Joe (Jupiter) care avea un templu pe unul din vârfurile Muntelui.

Hărţi

Lista mănăstirilor

Lista celor douăzeci de mănăstiri în ordinea ierarhică stabilită:

1. Mănăstirea Marea Lavră (gr.: Μεγίστης Λαύρας)
2. Mănăstirea Vatopedu (gr.: Βατοπαιδίου)
3. Mănăstirea Iviru (gr.: Ιβήρων)
4. Mănăstirea Hilandaru (gr.: Χιλανδαρίου, sârbeşte: Хиландар)
5. Mănăstirea Dionisiu (gr.: Διονυσίου)
6. Mănăstirea Cutlumuş (gr.: Κουτλουμουσίου)
7. Mănăstirea Pantocrator (gr.: Παντοκράτορος)
8. Mănăstirea Xiropotamu (gr.: Ξηροποτάμου)
9. Mănăstirea Zografu (gr.: Ζωγράφου)
10. Mănăstirea Dochiaru (gr.: Δοχειαρίου)
11. Mănăstirea Caracalu (gr.: Καρακάλλου)
12. Mănăstirea Filoteu (gr.: Φιλοθέου)
13. Mănăstirea Simonos Petras (gr.: Σίμωνος Πέτρας)
14. Mănăstirea Sfântul Pavel (gr.: Αγίου Παύλου)
15. Mănăstirea Stavronichita (gr.: Σταυρονικήτα)
16. Mănăstirea Xenofont (gr.: Ξενοφώντος)
17. Mănăstirea Grigoriu (gr.: Γρηγορίου)
18. Mănăstirea Esfigmenu (gr.: Εσφισμένου)
19. Mănăstirea Sfântul Pantelimon (gr.: Αγίου Παντελεήμονος)
20. Mănăstirea Constamonitu (gr.: Κωνσταμονίτου)