Mănăstirea Xiropotamu

Ctitor dintru început a fost împărăteasa Pulheria a Bizanţului (424) şi fratele ei Teodosie cel Mic. Pe la anul 839 a fost jefuită de arabi, iar pe la 870 s-au adunat monahii printre care a fost şi fiul împăratului bizantin Mihail Procopie, care îmbrăcând haina monahală a luat numele de Pavel. El a zidit din temelie toată mănăstirea. După câtva timp Pavel s-a retras în singurătate unde a pus început altei mănăstiri cu numele Sf. Pavel, iar cu timpul s-a ruinat si aceasta, iar cel care a restaurat-o a fost călugărul Chesarie Daponte între 1761-1783, cu ajutoare date de la domnitori si boieri munteni. În interior are 10 paraclise.

Bibliotecă bogată cu cărti si manuscrise grecesti: 19 manuscrise pe pergament cuprinzând diferite materii din sec. X-XIV, 239 manuscrise cuprinzând probleme bisericesti din sec, XVI-XVIII şi altele.

Sfinte Moaşte: Bucata cea mare din lemnul crucii Domnului îmbrăcată în argint, ca o palmă si ceva lungime si ca două degete lătime - se vede si gaura cuiului ori cine o va săruta, cu evlavie, sloboade o mireasmă nespusă, o cruce din lemn sfânt împodobită cu pietre scumpe roşii, dăruită de Constantin Duca domnul Ţării Româneşti, un deget al Sf. Vasile cel Mare, capul Sf. Axentie, o bucată din moaştele Sf. Salomeia, bucăti din faşa şi scutecele Domnului, parte din darurile care le-au adus magii la naşsterea Domnului, o bucată mare de sânge de la Sf. 40 mucenici şi altele.