885 – Decret emis de împaratul Vasilie I Macedoneanul (867 – 886), prin care, în mod oficial, Muntele Athos este declarat „loc al calugarilor”, monahii fiind scutiti de plata oricaror taxe catre stat.
922 – Mihai Maleinos ctitoreste Manastirea Kymina pe muntele omonim din regiunea Bitiniei. Este manastirea unde a fost tuns în monahism Sfîntul Atanasie, întemeietorul primei manastiri din Muntele Athos.
963 – Sfîntul Atanasie construieste Manastirea Marea Lavra din Athos, eveniment care va deschide posibilitatea organizarii vietii monahale înfloritoare din Peninsula Calcidica.
970 / 972 – Eutimie, staretul manastirii studite din Constantinopol, compune, la îndemnul împaratului Ioan Tzimiskes (969 – 976), primul „Typikon” (o carte de guvernare, cu regulile organizatorice si administrative ale Muntelui Athos). Potrivit acestui document, în Athos erau îngaduite ambele forme de viata monahala: idioritmic (de sine) si chinovial (de obste); fiecare manastire era condusa de catre un egumen, ajutat de mai multi proistosi; staretii tuturor manastirilor, întruniti într-un areopag monahal conduceau toate asezamintele monahale. Acestia se întruneau o data pe an în capitala Athosului – Karyes. în fruntea areopagului se afla protosul numit de împarat si hirotonit de patriarhul Constantinopolului.
(mai mult…)
Istoria Vaticanului este plină de încercările emisarilor acestui „stat religios” de a subjuga Biserica Ortodoxă intereselor temporale ale papilor, de a fărâmiţa unitatea sa de credinţă şi de a-i dezorganiza viaţa sa duhovnicească. Mascându-şi intenţiile sale, foarte adeseori, sub aşa numitele „încercări de unire cu Roma”, folosind diversiunea religioasă, corupţia, şantajul şi frauda istorică, Vaticanul a devenit notoriu în istoria Bisericii Ortodoxe. El este cel mai declarat duşman al paşnicei Biserici Ortodoxe, un adevărat lup, ascuns sub pielea de oaie a făţarniciei „intereselor superioare ale religiei creştine”. Aceste „interese superioare” impun papei de la Roma şi cardinalilor săi o politică sălbatică de învrăjbire a confesiunilor întreolaltă, o politică de supremaţie religioasă a Vaticanului asupra celorlalte Biserici creştine şi de îngenunchiere a tuturor credincioşilor creştini din lume la picioarele tronului pontifului întreit încoronat din Roma.
Oriunde viaţa ortodoxă a înflorit şi s-a dezvoltat mai paşnic şi frumos, Vaticanul a intevenit cu actiunea sa nefasta de învrăjbire şi siluire a constiintelor. Emisarii Vaticanului sunt întîlniti, astfel, pretutindeni, insinuîndu-se cu fel de fel de manopere. Pescuitori în apa turbure si profitori abili ai oricaror împrejurări, iezuiţii îşi desfăşoară întreaga gamă a diplomaţiei lor secrete, spre a împărţi şi a stăpâni diferitele comunităţi religioase ortodoxe din Răsărit.
Sf. Munte Athos a fost, de aceea, una dintre cele mai importante comunitati religioase ortodoxe, în spre care s-a îndreptat atentia Vaticanului. Impresionantul numar de calugari ortodosi care se nevoiau pe acest munte, traind dupa asprele reguli monahale, frumosul buchet de alese virtuti, care odrasleau pe coastele stîncoase si sterpe athonitice, cum si cununa minunata de manastiri, zidite lînga cer, au desteptat gelozia Vaticanului, care a simtit ca aici, la Sf. Munte Athos, este unul dintre centrele vitale ale Biserici Ortodoxe.
(mai mult…)
Sfantul Munte Athos este fortareata duhovniceasca a Ortodoxiei, in care convietuiesc de veacuri monahi din toate tarile ortodoxe, drept simbol al unitatii si universalitatii credintei ortodoxe. Prezenta romaneasca a fost intotdeauna numeroasa in aceste locuri sfinte, iar dupa caderea Constantinopolului (1453), capitala imperiului Bizantin, Tarile Romane au preluat prerogativele de protector al locurilor sfinte din Tara Sfanta, Muntele Sinai si Muntele Athos. In acest sens, domnitorii si boierii romani au rezidit si refacut cladirile si au inzestrat cu odoare sfinte manastirile ortodoxe care s-au aflat sub stapanirea turceasca mai bine de 400 de ani. Astfel, pe langa numeroase danii romanesti facute pentru Muntele Athos, a existat intotdeauna aici si un mare numar de calugari romani, care au avut propriile lor chilii si schituri, unde slubele sfinte s-au savarsit intotdeauna in limba romana si unde monahii romani s-au rugat fierbinte pentru tara si poporul lor. In Sfantul Munte Athos s-a creat un adevarat focar de cultura si duhovnicie, din care s-a hranit veacuri de-a randul poporul roman prin manuscrisele care erau aduse de aici in Romania si prin marile personalitati duhovnicesti romanesti care s-au format in acest loc sfant, dintre care amintim doar pe Paisie Velicicovski si Calinic de la Cernica. Acesta din urma a vietuit la "Schitul Lacu" mai bine de un an de zile.
(mai mult…)
“Majoritatea nu trebuie sa renunte la specificul ei”
- Parinte Staret, exista un curent de modernizare la Sfantul Munte Athos?
- Luxul, facilitatile tehnice nu se potrivesc cu spiritul manastiresc. Unele lacasuri primesc fonduri de la Uniunea Europeana, dar confortul nu este facut pentru duh, ci pentru trup. Prin navala lumescului, trairea athonita se dilueaza. Monahismul a fugit din lume, s-a izolat; dar duhul lumesc vine peste manastiri. Daca ele accepta duhul lumesc, isi pierd ratiunea de a exista si capata o falsa ratiune. Lumea in care traim acorda importanta numai pantecelui. Ca si cum omul ar fi numai trup. Sufletul nu pare sa mai fie important. Confortul si rasfatul sunt numai pentru trup. M-am uitat si eu in proiectul de constitutie al Uniunii Europene. Acolo nu se vorbeste nimic de Dumnezeu si de crestinism.
- Desi Europa este o creatie a crestinismului.
- Toate tarile europene sunt crestine. Sigur, exista evrei si vor exista si musulmani in cadrul uniunii, dar asta nu inseamna ca majoritatea trebuie sa renunte la specificul ei.
- Sunt mari presiunile pentru a deschide Muntele Athos si femeilor?
- Da, dar noi ne vedem de treaba. Nici vorba sa acceptam asa ceva. E gresit sa se creada ca Biserica e inapoiata, retrograda, ca s-au schimbat vremurile si ca trebuie si ea sa se modernizeze. Biserica este traditionalista tocmai pentru ca are niste valori de aparat. Nu e vorba de inchistare, ci de consecventa in sfintele randuieli.
(mai mult…)
dialog cu Ieroschimonah Stefan - Schitul “Sf. Dimitrie” - Lacu, Muntele Athos
după Creştin Ortodox
Parinte, pentru inceput va rugam sa ne dati o definitie a dreptei socotinte.
Dreapta socotinta este cumpana care mentine echilibrul, timona care te pastreaza pe cale, fara abatere in dreapta sau in stanga.
Cum se poate ajunge la dreapta socotinta? Care este tinta si care sunt roadele ei?
In viata duhovniceasca avem absoluta nevoie de un duhovnic, un om care sa aiba aceasta virtute a dreptei socotinte si care sa ne povatuiasca. Si nu numai la inceputul vietii duhovnicesti, dar si la mijloc si spre sfarsit. Deci toata viata. Mai mult la inceput e nevoie insa sa ne calauzeasca, sa ne lumineze, sa ne formeze ca oameni duhovnicesti.
(mai mult…)
