Lista principalelor schituri

* Kafsokalyvia
* Lakkoskete (Lacu, Sfântul Dumitru - Românesc)
* Schitul Nou (Neaskiti)
* Schitul Prodromos (Prodromu, Sfântul Ioan Botezătorul - Românesc)
* Provata
* Schitul Sfânta Ana
* Schitul Sfântului Vasile
* Schitul Mănăstirii Iviron
* Schitul Mănăstirii Cutlumuş
* Schitul Pantokratoros
* Schitul Mănăstirii Vatopedu
* Schitul Xenofont
* Schitul Sfântului Andrei, cunoscut şi ca Saray (Σαράι)

Călugăr în rugăciune pe vârful Sfântului Munte Athos

© Zbigniew Kosc

Cuvinte de la Athos

de Părintele Arhimandrit Theofil Pârâianu, la Mânăstirea Brâncoveanu, 5 iunie 1996. Publicat în Revista electronică Viaţa Creştină nr. 7-9/1996

Astăzi se face pomenirea Sfântului Atanasie, cel care a întemeiat Lavra din Sfântul Munte, prima mânăstire din Muntele Athos.

Orice mânăstire este ceva deosebit fată de lumea aceasta, dar Sfântul Munte are ceva deosebit si fată de celelalte mânăstiri. Unii dintre călugări se gândesc mereu cum ar fi să ajungă ei în Sfântul Munte, să trăiască acolo. Este un gând bun, desi nu s-ar putea zice că dacă ai ajuns la Sfântul Munte, gata, ai ajuns în cer. Tot oameni sunt si la Sfântul Munte. L-am întrebat odată pe un părinte de acolo, părintele Dometie Trihenea, când a fost la noi la mânăstire: „Părinte, cum sunt părintii de la Sfântul Munte?” Si a zis: „Să nu-ti închipui că la Sfântul Munte sunt oameni veniti din cer pe pământ! Sunt oameni de pe pământ… care doresc să ajungă în cer!” Bineînteles, dacă sunt oameni de pe pământ, înseamnă că si acolo sunt lucruri care tin de pământul acesta. Sunt si acolo oameni doritori de avere, desi s-au făgăduit la sărăcie, sunt si acolo oameni doritori de mărire, desi s-au făgăduit la smerenie; sunt si acolo oameni doritori de plăcere, desi s-au făgăduit să renunte la plăcerile veacului acestuia; si acolo, fiind oameni, se ceartă unii cu altii, desi ar trebui să caute pacea cu toată lumea, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel (Evrei 12, 14).

Sunt însă si unele înlesniri, care nu se află în altă parte. De pildă, faptul că acolo, fiind mânăstiri de bărbati, nu intră femeile. Femeile nu au voie să intre în Sfântul Munte nu pentru că ar fi inferioare, că ar fi nevrednice sau că ar fi căzute din darul lui Dumnezeu, ci ca să nu fie prilej de ispită. Părintii de la Sfântul Munte si-au dat seama că femeia poate fi o primejdie si au hotărât ca acolo să nu ajungă nici o femeie. Si în România, la Mânăstirea Frăsinei, este rânduială ca la Sfântul Munte, nu intră femeile.