Cuvioşi athoniţi

VEDERE DUHOVNICEASCĂ, de un isihast anonim

Prefaţă
Vedenie preadulce a scriitorului despre această carte, dacă a fost scrisă cu Harul lui Dumnezeu

Cuvântul întâi
Despre rugăciunea mintii şi a inimii şi despre cum această rugăciune a minţii şi a inimii nimiceşte demonii şi-i arde neîntârziat.

Cuvântul al doilea
Despre trebuinţa de a găsi un adevărat lucrător al rugăciunii minţii, de la care să învăţăm felurile şi semnele acestei rugăciuni, şi despre aceea că cel care are neîncetat rugăciunea înlăuntrul său şi o lucrează din adâncul inimii, cu multă evlavie şi atenţie, înţelege uneori din anumite semne duhovniceşti că sufletul lui se împărtăşeşte în chip nevăzut cu Iisus Cel chemat cu stăruinţă. Încă şi despre rodul acestei rugăciuni.

Contribuiţi cât de puţin la reîntărirea vieţii monahale din Schitul Lacu!

Mica peninsulă din Marea Egee - Muntele Athos - poate fi numită pe drept cuvânt şcoala cea mai înaltă a Ortodoxiei, şcoală de trăire şi simţire patristică, şcoală de sfinţenie fără egal în lume, de cultură şi artă unică în creştinism, care a creat şi a conservat până astăzi, într-un mod conştient, inestimabile valori spirituale.

Muntele Athos este învăluit în mister şi legendă. În tradiţie se spune că înainte de Hristos, existau în jurul vârfului Athon, cinci cetăţi antice greceşti, ale căror ruine încă se mai văd. Pe vârful cel mai înalt al muntelui se afla statuia zeului Apollon - zeul soarelui. După înalţarea Domnului la cer şi pogorârea Sfântului Duh, spune tradiţia că a ajuns până aici Maica Domnului cu corabia, împreună cu Sfântul Apostol Ioan, pentru a vesti Evanghelia mântuirii. Atunci zeul Apollon a strigat: “Nu pot rabda apropierea Maicii Domnului celui adevarat!”, şi îndată s-a prăbuşit în mare. Poporul ieşind înaintea Preasfintei Fecioare, a crezut în Hristos şi s-a botezat.