HOMEOPATIA între magie şi Ortodoxie

de Parintele Damaschin Grigoriatul, Sfânta Mănăstire Grigoriu, Sfântul Munte Athos
după www.sihastru.net

Cuvânt înainte

Homeopatia, una dintre metodele alternative de tratament din ziua de astazi provoaca confuzii între credinciosii crestini. Aceasta pentru ca multi apeleaza la ea fara sa cunoasca clar despre ce este vorba. Astfel, exista marele pericol ca homeopatia sa aiba rolul unui „pod” care o sa conduca pe multi crestini nestiutori la religiile orientale, pentru ca aceste religii orientale sunt baza tuturor metodelor alternative de tratament.

Homeopatia nu face parte dintr-o specializare medicala

În primul rând, când vorbim despre homeopatie trebuie clarificat ca homeopatia nu face parte dintr-o specializare medicala, asa cum este chirurgia ginecologia etc., pentru ca, dupa cum spun si homeopatii însisi dar si legislatiile sanatatii din toate statele dezvoltate, homeopatia nu este oficial recunoscuta ca specializare universitara. Homeopatia este un sistem de tratare în totalitate care are la baza privirea integrala asupra lumii si omului. Fondatorul ei, Samuel Hahnemann, medic german, în cartea, sa principala „Organon artei vindecarii”, sustine urmatoarea teorie: „Marea varietate a puterii se afla ascunsa chiar în plante, ale caror caracteristici exterioare le cunoastem de multa vreme, dar sufletele lor, caracterisicile lor interioare si orice element dumnzeiesc au ele, pe acestea toate înca nu le-am perceput”.

Aceasta existenta a elementului dumnezeiesc este dezvaluita si de catre un urmas al lui Hahnemann, James Tyler Kent, care scrie ca: „…energia însasi nu este energie, ci o substanta dinamica … exista un Dumnezeu Suprem care este alcatuit din substanta si este o substanta uniforma. Toate provin, curg de la El, toate de la cel supe­rior si pana la ultimul corp material fiind legate în acest mod. Bineînteles, daca exista separare si curgere continua de la primul pîna la ultimul, ultimele o sa înceteze sa existe”.

Aici este foarte important sa întelegem ca, Kent nu vorbeste despre Dumnezeu si creatie în acelasi fel în care îl priveste credinta ortodoxa, adica un Dumnezeu Creator care are substanta diferita de creaturile Lui, pentru ca El însusi esle Necreat. Conform parerii lui Kent, exista un Dumnezeu „de substanta” impersonal care este aceeasi cu creaturile lui, deoarece substanta Lui Dumnezeiasca este aceeasi cu cea a creaturilor Sale.

De asemenea, nu separa energia Dumnezeiasca de substanta Dumnezeiasca, separare pe care ortodoxia o face, învatîndu-ne ca numai la Energia Dumnezeiasca putem participa, iar la Substanta Dumnezeiasca, nu. Dupa aceasta teorie a lumii care este exprimata prin cunoscuta dogma a apocrifismului, adica toate sunt una, homeopatia explica si fenomenul bolii: viata exista atât cât „Dumnezeul Suprem”, care este „o substanta”, curge continuu catre fiinte. Daca o sa se opreasca sa curga, atunci „o sa se opreasca sa existe”. Deci, tulburarea curgerii acestei substante dumnezeiesti provoaca boala. Kent scrie: „Aceasta substanta este supusa schimbarilor, adica poate sa curga în ordine sau dezordine, poate sa ne bolnava sau normala”. (cu aceasta eroare apare text n.ed.)

Aceasta substanta sau energie dumnezeiasca care exista în om si la care reactioneaza medicamentul homeopat este ceea ce homeopatia numeste „energie vitala” a omului. Dupa homeopati, aceasta „energie vitala” nu esle altceva decât energia „Ki sau Chi” a chinezilor sau „orgoni” a lui Wilhelm Reih. Un medic american, coleg al lui Michael Winer, o echivaleaza cu energia hinduista „prana sau kudalini”. Alti medici o echivaleaza cu „energie bioplasmatica”, care este exprimata în fenomenul Kirlian, si cu „orgoni” lui Reih si cu „forma energiei animale care s-a numit mesmerism în cinstea lui Mesmer, care a descoperit-o în secolul XVII”. Aici e de subliniat ca Antonie Mesmer se considera fondatorul „parapsihologiei”.

Unii homeopati o numesc „energie cosmica” si spun ca este aceeasi energie pe care hindusii o numesc „Prana, Paracelsus o numeste Magnale, Van Helmod îi spune Alcahest, cabalistii o numesc Lumina stelelor, alchimistii ii spun Azorth, Fludd îi spune Spiritus, Puterea Fiintelor la Reihenbach, magnetism animal la Mesmer, energia vazduluilui sau bioenergie sau substanta sinpla la mistici ca Suedeborg, energie vitala sau putere vitala sau corp vital la Institutia Vitalistica, Orgoni la Reih, Bioplasma la cercetatorii rusi etc.”.

De asemenea, se mentioneaza de catre aceiasi homeopati si extazul în care cad yoghinii ca un mod prin care cineva poate sa vina în contact cu aceasta „energie cosmica” si este subliniat ca astfel de situatii sunt extrem de revigorante. Echivalarea „energiei vitale” cu toate care s-au raportat mai înainte nu se face întamplator, ci izvoraste din teoria totala a lumii (absolut monism panteistic), care „inspira” pe lânga homeopatie si toate sectele religioase ale tarilor orientale de ale caror credinte sunt absolut incompatibile cu ortodoxia.

Boala, adica modificarile din fluxul energetic al omului au capacitatea, dupa cum spune Kent „într-o mare varietate… sa fie observate sau provocate de catre om însusi. Omul poate sa o faca sa curga dezordonat. Dar si tratarea se realizeaza de catre om însusi când este mobilizata ratiunea lui sufleteasca”. La realizarea acestui lucru ajuta doi factori: autocunoasterea cu tehnici rationale si medicamentul homeopat. Winer scrie: „Când pacientul cunoaste ca tulburarile lui se reflecta si asupra constiintei lui, pe masura înaintarii tratamentului poate sa continue sa observe situatia lui interna si în acest fel sa învete sa vina în contact cu energia vindecatoare a „puterii vitale”, exact cum fac si yoghinii care învata sa-si controleze functiile „spontane” ale corpului. Dintre tehnicile pe care le recomanda Winer. pentru a se reusi aceasta, este si reflectarea.1

Dar si în alte parti ale textelor pe care le-au scris homeopatii se observa ca medicamentul homeopat este simplu, înca un mod în plus ca sa reuseasca cineva ceea ce ofera tehnicile autoevolutiei religiilor orientale. Si spun homeopatii mai departe: „Medicatia homeopata exista peste tot în jurul nostru, în exteriorul si în interiorul nostru, este fiecare câmp energetic dinamic care fie este administrat cu capsula de la vindecator, fie este produs sau exploatat de subconstient si vine sa completeze vindecator regiunile corespunzatoare din mediul câmpului nostru energetic”. Cel ce face tratamentul mobilizeaza „puterea terapeutica a vietii.”

„Vindecatorul, dupa teoriile homeopate, o sa trebuiasca sa înteleaga ca el reprezinta doar conducta care prin legatura lui cu bolnavul mobilizeaza puterea vindecatoare a vietii… Binînteles, asa ceva presupune trairea de catre cel care trateaza a diferitelor tehnici traditionale si noi, a tuturor acestor fenomene fizice care alcatuiesc manifestarea solida a unei realitati independente de fenomene. Aceasta a reusit probabil vindecatorul saman prin modul în care a crescut si a venit în contact cu puterile naturii, astfel încît sa fie capabil sa treaca conform vointei la o stare neobisnuita a constiintei ca sa-l trateze pe cel bolnav; dupa cum se vede, acest lucru îl învata vindecatorul chinez înca din copilarie simtind miscarea vietii în spatele chipurilor… În chip asemanator simteau medicii antici ai lui Asclepios în timpul oficierii slujbelor de tratament bazat pe visele din timpul somnului înauntrul templului. Dupa homeopati, acest principiu de vindecare nu-l cunoaste medicul modern al medicinei alopate.

Tehnicile energetice de tratament, asa cum sunt homeopatia, acupunctura, Tai-Chi, reflectarea, Yoga, tratarea bioenergetica si tehnicile lui Reith, dau confirmarea absoluta ca fenomene ca: magnetismul, iradierea, dispozitia celui ce trateaza sunt evenimente la fel de obiective ca trairea sentimentelor lui si a functiilor lui rationale. Este caracteristica sustinerea unor homeopati care spun ca: „Deci, pentru a cunoaste cel care trateaza si pentru a reusi sa se plaseze corect în aceste domenii care trateaza va trebui el însusi sa le traiasca si sa fie supus unei educatii psihospirituale, asa ca din experientele lui personale sa dobândeasca o echipare sufleteasca si rationala echilibrata. Adica, în primul rând el o sa trebuiasca sa se faca sanatos cât mai mult posibil. Prin exercitarea diferitelor tehnici o sa traiasca tot spectrul sentimentelor care sunt dezvaluite de la seninatate pâna la extaz”.

Aici este important sa fie mentionate si parerile unor homeopati si acupunctori care sustin, pe de o parte, ca mai exista o metoda de tratament care poale sa influenteze câmpul energetic, aceasta fiind „atacul mâinilor”, adica, tratamentul cu mâinile unui individ care are un înalt nivel spiritual, în realitate fiind râul energiilor. Ca exemple de „giganti spirituali” sunt citati Ramana Maharishi si Ramakrishna. Si, pe de alta parte, alti homeopati spun ca acele folosite de acupunctura reprezinta conducte care fac legatura între energia corpului si energia universala.

În final, Kent, unul dintre fondatorii homeopatiei, scrie ca: „Ceea ce vedem în jurul nostru este universul urmarilor, însa universul cauzei ramâne nevazut. Omul are capacitatea sa perceapa lucrurile cele mai profunde si este foarte important ca poate sa cunoasca si sa vada din interiorul lui toate lucrurile pe care le contine universul naturii, în loc sa înceapa de la cosmosul natural si sa încerce sa constientizeze universul imaterial”. Aici, Kent considera cauza si urmarea existentei universului ca putând fi cunoscute de catre om prin procedurile interioare misticiste ale acestuia, pentru ca, dupa el, toate se afla în interiorul nostru.

Dar acest lucru, bineînteles, vine în contradictie cu învataturile Bisericii, conform carora cunoasterea universului imaterial si cauza existentei universului natural sunt urmarea apocalipsei dumnezeiesti, iar nu a „cercetarii interioare”. Din toate acestea rezulta clar în ce spatii „se desfasoara” activitatea homeopatiei.

Cauza actiunii „medicamentului” homeopat, conform homeopatilor

În legatura cu medicamentul homeopat, tot „secretul” eficacitatii lui este în modul prin care se prepara medicamentul, adica, cunoscutul dinamism caruia îi este supus medicamentul homeopat (dizolvari în serie si agitari ale „substantei medicamentoase”, deseori pana când nu ramâne nici o molecula din ea în „medicamentul fi­nal”). Kent scrie: „facem dinamism la medicamentele noastre pentru a putea ajunge pana la substanta simpla”, adica substanta dumnezeiasca, cum este explicata în alte texte din cartea lui. Deci, conform homeopatiei, actiunea „medicamentului” ei se datoreaza proprietatilor dumnezeiesti ascunse ale materiei lui, care se descopera prin dinamism, ce este evident de natura spirituala, asa cum însusi Hahnemann o recunoaste raspicat: „Puterea medicamentoasa nu se afla în moleculele materiale a acestor „medicamente”, care au fost dinamizate (agitate) si nici în suprafata lor fizica (cum ar fi masurate în mod normal), ci este descoperita si eliberata din materia medicamentoasa care are cu atât mai mare actiune, cu cât mai libera si nemateriala s-a facut prin dinamism.”

În alta parte, Hahnemann scrie „plsarea substantei medicamentoase si agitarea ei (la dinamismul care se face la râsnita de medicamente) dezvaluie puterile ei medicamentoase din ce în ce mai mult pâna când se spiritualizeaza materia”. Si, continuând, spune: „Cu modul de preparare prin dinamimizarea substantei medicamentoase, materia se distruge complet pâna la natura ei spirituala si de aceea, în starea ei finala, poate sa se considere ca e alcatuita într-adevar numai din aceasta substanta spirituala.” Toate acestea au strânsa legatura cu calitatea de alchimist a lui Hahnemann.

De asemenea, dupa homeopati, Hahnemann a fost un chimist perfect, dar calitatea lui de alchimist se deosebeste de cea de chimist, pentru ca cea alchimista se refera la semnificatia metafizica.

Referitor la medicamentele homeopate, Winer mai adauga: „În simptomele rationale gasim o confirmare a imaginilor alchimiste”

Pentru Hahneman, Confucius a fost superior lui Hristos, pe care îl considera „sentimentalist înflacarat”

De asemenea, din manualele homeopate mai aflam ca Hahnemann a avut strânse legaturi cu misticismul si cu spiritismul, iar despre ideile lui religioase se stiu eu claritate, urmatoarele: „Hahnemann a fost theist, adica credea într-o religie naturala”. Parerea lui a fost ca învatatura lui Confucius a fost superioara fata de cea a lui Hristos, pe care îl caracteriza ca „sentimentalist înflacarat”. Credea ca exista o strânsa legatura între fiinta suprema si actiunea medicamentelor. A fost un iubitor fanatic al religiei spiritiste, de aceea a ajuns sa dea pacientilor sa miroase substante foarte puternic dinamizate ca sa se trateze. Hahnemann, fondatorul homeopatiei, a fost mason, iar radacinile homeopatiei se afla în misticism

Este foarte bine cunoscut ca intrarea lui Hahnemann în loja teutonica, înca de tânar, a influentat decisiv credintele lui filosofice si religioase. Legatura lui cu misticismul se dovedeste net din cea mai cunoscuta carte a sa „Organon al artei vindecarii” în care are foarte multe capitole dedicate elogiului „tatalui” misticismului. Anton Mesmer, în a carui teorie despre „magnetismul animal” credea si o practica el însusi. Din toate acestea rezulta ca homeopatia îsi are radacinile în misticism si spiritism, lucruri clar dezaprobate de biserica ortodoxa si în general de lumea crestina.

Sunt de mentionat parerile unor homeopati care sustin ca legea principala a homeopatiei, adica cea „a asemanarilor”, nu este corect sa fie atribuita initial lui Hahnemann. pentru ca aceasta lege a fost inclusa în „arta” magiei. Exista si alte exemple de practicare a homeopatici care sunt bazate pe principiile magiei. Asadar, este evident ca principiile homeopatice magice nu coincid cu credinta si viata ortodoxa, nici într-un caz.

Un alt punct important al teoriei homeopate este legea „infectiilor”, prin care homeopatii înecarca sa explice cauza producerii bolilor. În legatura cu acest subiect este mentionata ideea lui Kent, care sustine: „Omul a fost creat liber, a fost creat cu posibilitatea sa gândeasca si sa faca sau binele, sau raul. Deci, pentru a avea predispozitie la infectia psoriatica, ar fi trebuit, mai întâi, sa existe în gândirea omului o stare care sa prezinte împrejurarile potrivite pentru atragerea bolii, ar fi trebuit sa existe dorinta pentru a gresi si a provoca raul. Astfel, omul, gândind si dorind raul, îsi pregateste corpul sa primeasca boala”.

În alta parte, Kent spune urmatoarele: „Starea sufleteasca si trupeasca a omului este o situatie de sensibilizare la boala când cineva doreste raul. Specia umana care traieste astazi pe Terra este un pic mai buna decât un lepros sufletesc… Fiecare om are psoriasis… o noua infectie vine cu fiecare copil.”

Bineînteles, aici se confunda raul spiritual cu cel material, lucru care vine în contradictie cu traditia ortodoxa, conform careia o boala trupeasca nu este în mod obligatoriu urmarea unui gând pacatos sau a unei fapte pacatoase a bolnavului. Pentru ca, ce am putea sa spunem despre Iov sau despre atâtia alti sfinti ai bisericii noastre, care, desi aveau o desavârsire spirituala atât de mare, totusi sufereau, dupa iconomia lui Dumnezeu, de o multime de boli, confirmând cele spuse de apostoli: „…puterea Mea se desavârseste în slabiciune…” (II Corinteni, XII, 9) ?

Conform homeopatiei, infectiile psoriasisului, sifilisului si hepatice (care nu au legatura cu bolile corespunzatoare din medicina clasica) se mostenesc, si în felul acesta raul material si spiritual se eternizeaza. Fara teama, Winer adauga urmatoarele: „…psoriasisul este o manifestare simbolica a pacatului originar”.

Dupa parerea fondatorilor homeopatiei, „nu exista nimic în lume care sa fie capabil sa modifice si sa îmbunatateasca o infectie, în afara de medicamentul homeopat spiritualizat”. Asa se descopera ca homeopatia este un sistem care depaseste limitele tratarii, intervenind un sistem care propune „moduri de mântuire” pentru om, pentru ca este autodeclarata ca fiind capabila sa inverseze consecintele spirituale si trupesti ale pacatului originar!

Winer mentioneaza niste comentarii ale homeopatului Schwartz, care se raporteaza la un mod de actiune mai profund al homeopatiei, spunând ca: „…homeopatia are legatura nu numai cu evolutia trupeasca a omului, ci si cu evolutia lui spirituala – medicamentul homeopat într-adevar salveaza sufletele cu acest mod de actiune, Homeopatia ajuta la distrugerea raului, ajuta sa se deschida „centrele” superioare si sa curga de acolo energie cereasca si spirituala”. De asemenea. Winer, punând întrebarea „daca homeopatia este un sistem de desavârsire pentru ispasirea omului de pacatul originar”, da raspunsul ca homeopatia „poate sa fie un mijloc care sa ajute oamenii sa alunge «straturile» necunoasterii, orbirii si egoismului, iar în final o viata perfecta si morala poate fi tinta tuturor metodelor de tratament”.

Asadar, si aici se observa ca homeopatia se extinde si la vindecarea patimilor spirituale, ca de exemplu egoismul. Dar, pentru un crestin ortodox, vindecarea unei astfel de patimi cum este egoismul se trateaza numai cu participarea la viata bisericeasca, bineînteles nu cu medicamentul homeopat.

Deci, homeopatia uneste legea de tratament cu legea spirituala a carei încalcare produce boala. De aceea si marele homeopat Pierre Schimdt, la un congres international al asociatiei homeopatilor, sustine ca medicul homeopat, în afara de medicament, trebuie sa dea pacientului indicatii exacte” …în legatura cu «igiena» de natura morala si sufleteasca, astfel încât sa nu se mai repete aceleasi greseli care le-a facul înainte încalcând legea, în acest fel provocându-si boala sau cele facute de stramosii lui… Prevedem o purificare a speciei umane…

Medicul homeopat, pentru a merita aceasta denumire trebuie sa fie un întelept sintetic si în acelasi timp instruit spiritual.

Deci, ce ne-au învatat întelepciunea secolelor si religia tuturor oamenilor? Ca diminuarea dorintelor, înlocuirea sau materializarea patimilor, concentrarea sunt cele mai sigure moduri pentru ca sa dobândeasca cineva bucuria dezvoltarii si sanatatii perfecte. Dar, pentru aceasta, pacientul are nevoie de instruire pentru a pricepe necesitatea alinierii lui la poruncile sfinte ale legii. Puteti sa spuneti ca nu este necesar medicul pentru a-1 instrui în biologia metafizica pe pacientul care cere ajutor? Tocmai aici este marea diferenta între alopatul care trateaza doar corpul material care se pierde o data cu moartea si homeopatul care-l hraneste pe cel care continua sa traiasca si sa sufere, adica pe omul viu, lucru pe care nici o stiinta nu a reusit sa-l determine înca.

Reînnoiti-va, reînsufletiti-i pe pacientii vostri eliberati omul de infectia cronica, eliberati-l prin homeopatie, prin homeopatie pura, din aceasta catastrofa numita psoriasis faceti omul potrivit pentru treapta lui Dumnezeu”.

Asadar, este clar ca homeopatia înecarca sa „elibereze” omul si ca tinta ei principala este sufletul pacientului, nu corpul lui. Sa subliniem ca homeopatia trateaza mergând de la suflet catre ratiune si corp. Exista homeopati care compara modul de preluare a istoricului bolii de catre un homeopat cu un fel de spovedanie, si continua sustinând ca, în principiu, homeopatia este interesata de cele care „în conceptia crestina sunt considerate adânci si întnecacioase”. Aici trebuie subliniata si legatura homeopatiior cu hindusii si punctele comune pe care le are legea hindusa a lui Karma cu tratamentul homeopat.

Asa ca în afara de contemplarea în totalitate a cosmosului, prin elementele spiritiste, alchimice si magice pe care le contine, homeopatia da medicamentul homeopat, care reprezinta „elementul dumnezeiesc”, pentru a readuce la normal fluxul substantei dumnezeiesti a omului, iar medicul homeopat preia sarcina intermediarului care conduce omul la eliberarea din pacatul originar, precum si din raul material si spiritual.

Dar noi, fiind crestini, stim foarte clar ca numai biserica este cea care poate sa-l elibereze pe om din pacatul originar si din raul spiritual si sa refaca relatia omului cu Dumnezeu, însa aceasta prin participarea la energiile necreate ale lui Dumnezeu, iar nu printr-o falsa coincidenta a substantelor.

Înainte de încheierea acestui vast subiect care, desigur, nu poate fi finalizat într-un studiu atât de scurt dar a carui intentie este sa arate aceasta mare problema si sa ne dea motive sa problematizam, as dori sa mentionez foarte pe scurt înca trei puncte de vedere asupra acestei probleme:

a) Cauzele raspândirii metodelor homeopate

b) Cum este explicata actiunea „medicamentului” homeopat când apare vreun
rezultat

c) Daca într-adevar nu este periculos „medicamentul” homeopat, dupa cum spun sustinatorii lui.

Observam urmatoarele:

a) Cauzele raspândirii metodelor alternative

Nu sunt scutiti de vina pentru raspândirea metodelor alterna­tive, neconventionale de tratament niste reprezentanti inconstienti ai medicinei clasice, care exagereaza cu administrarea medicamentelor si deseori cu privirea impersonala asupra pacientului. Aceste situatii, care cu siguranta trebuie corectate, în principiu se datoreaza practicarii gresite a medicinei. Multi medici apartinând medicinei clasice nu au rabdarea sa ia bolnavului un istoric complet, care este cel mai important element pentru un diagnostic corect. De asemenea, comunicarea corecta medic-pacient ajuta la tratament, mai ales în situatiile afectiunilor cronice psihosomatice.

În orice caz, raspândirea metodelor alternative de tratament (homeopatie, acupunctura etc.) nu este independenta de raspândirea ereziilor din vremurile noi, de tendinta de înselaciune si de confuzia care exista în ziua de astazi.

b) Explicarea actiunii „medicamentului” homeopat

În cazurile în care da rezultate „medicamentul” homeopat, acestea o sa trebuiasca sa fie explicate cu actiunea medicamentului figurativ Placebo. Nu este corect ca unii sustin ca ceea ce ne intereseaza este numai rezultatul tratarii. Sa nu uitam ca si în spatiul magiei exista „tratari”, precum si în spatiul protestantilor cu „darul vindecarii”. „Tratari” exista si cu fenomenul extravagant al uroterapiei, adica administrarea orala a urinei la pacient sau prin alte modalitati. Dar, în general, aceste tratari sunt de scurta durata, boala revenind.

Trebuie subliniat ceea ce ne este cunoscut din Sfânta Scriptura si din traditia noastra ortodoxa, ca ispita poate sa trateze pentru a castiga sufletul omului. Deci, nu ar fi trebuit sa excludem si elementul ispititor al „tratarii”, mai ales când aceasta este practicata în strînsa legatura cu practicile provenite din traditiile orientale.

În orice caz, metodele alternative de tratament „dau rezultat”, în general, la afectiunile de natura psihica, dar în cazuri mai dificile „ridica mîinile sus „, adica nu au nici o propunere sau solutie pentru rezolvarea lor.

Specialistii bisericii în tema ereziilor încadreaza homeopatia în capitolul alchimiei. Într-adevar, metodele alternative de tratament nu reprezinta nimic altceva decât reîntoarcerea anticului medic magician-vrajitor în viata societatii de astazi.

c) Pericolele homeopatiei

Sunt periculoase „medicamentele” homeopate?

Vom aminti situatia „medicamentelor homeopate nocive” (Nosodes) care sunt preparate din tesuturile canceroase, din cele cu lichid tuberculotic, din lichid sifilitic, din secretii gonoreice, din venin de sarpe, din mercur etc. Aceste medicamente sunt periculoase pentru sanatatea celor care le folosesc si sunt contrarii moralei medicale si deontologice.

Situatiile în care „medicamentul” homeopat este extrem de periculos sunt cele în care pacientii cu boli grave renunta la tratamentul medicinei clasice pentru a urma o metoda de terapie hemeopata sau o alta alternativa. Deseori evolutia acestor boli este irevrsibila dupa ce oamenii descopera gresala lor si revin la tratamentul traditional pe care îl luau iar vina pentru aceste situatii este absolut a „terapiilor alternative” cu promisiunile lor false.

Epilog

Toate acestea au fost scrise cu intentia de a fi clarificata problema homeopatiei, care nu are nici baza stiintifica, este clar ca este întemeita în spatiul misticismului si pe modul de gîndire al teoriilor religiilor orientale.

Exista pericolul major, daca se dezvolta homeopatia, precum si celelalte metode alternative de tralament (acupunctura. reflexoterapie etc.) ca aceasta sa aiba un loc de „punte” care sa-i conduca prin înselaciuni pe multi crestini neinformati spre religiile orientale, în prima faza crescând sentimentele lor crestinesti. Crestinii apeleaza la astfel de metode necunoscând acest aspect care a fost mentionat în text.

Dar homeopatii care spun ca sunt crestini, cum este posibil sa nu cunoasca aceste aspecte ale problemei sau însala cu ipocrizie sustinând ca homeopatia nu este contrara crestinismului ? :
Este cunoscut ca pe iubitorii „New Age-ului” îi repreznita astfel de teorii si chiar îi satisfac. Este aplicarea teoriilor lor despre univers la nivel medical.

De asemenea, trebuie clarificat ca „metodele alternalive” de tratament (homeopatie-, acupunctura etc.) nu trebuie confundale cu reigimul sanatos de hranire si cu tratamentele cu plante simple care trebuie sa faca parte dintr-un mod de viata echilibrat..

Exista multe grupari mistice si cu caracter religios, care folosesc în mod foarte periculos în învataturile lor idei referitoare la sanatate. Toate aceste grupari, împreuna cu credintele lor, sunt bazate pe religii si conceptii orientale, amestecate cu diferite forme si practici de magie.

Învatatura principala a acestor grupari este totalitatea „cosmosului”. Conform acestei teorii, exista un dumnezeu impersonal, care este o putere universala sau o energie care coincide cu universul (bioenergie). Absolut tot ce se întâmpla este manifestarea acestei energii absolute. Nu exista deosebire între substanta lui Dumnezeu si cea a omului. Dumnezeu nu exista în afara omului. Luând ca baza acest punct de vedere pentru Cosmos, cei care se ocupa cu misticismul învata ca omul, descoperindu-l pe „Dumnezeu – El însusi” si activând puterile care se ascund în interiorul lui, are puterea sa se vindece singur.

Homeopatia este si ea una dintre aceste practici terapeutice bazate pe aceasta teorie despre cosmos. Bineînteles ca toate aceste metode mistice care izvorasc din învataturi si credinte specifice religiilor orientale si magiei sunt contrare cu credinta crestin-ortodoxa, mai ales în ceea ce tine de conceptia despre viata si despre cosmos, conceptie total opusa celei crestinesti.

Cum este oare posibil ca practicantii crestini ai acestei metode sa nu stie ca fondatorul homeopatiei, Samuel Hahneman, sustinea ca Confucius a fost mai mare decât Iisus Hristos? Si oare cum este posibil ca o metoda „terapeutica” sa fie dupa voia lui Dumnezeu, daca fondatorul ei a vorbit împotriva lui Iisus Hristos?

Cu dorinta si în speranta ca, cu ajutorul si binecuvântarea lui Dumnezeu acest text o sa ajute la clarificarea confuziei.