Muntele Athos: femei, păstraţi distanţa!

de Caterina NICOLAE, din ziarul Gandul, din 10 August 2007

Ce face o femeie care vrea să vadă Muntele Athos? Dă ocol muntelui sfânt cu vaporul şi se uită prin binoclu de pe vas încercând să desluşească siluetele mănăstirilor ridicate pe mal. Pentru aşa ceva firmele greceşti de turism au zeci de oferte.

Preţul diferă în funcţie de distanţă: dacă pleci dintr-un port micuţ la o oră depărtare pe mare, te costă 10 euro, dacă pleci din staţiunile greceşti cele mai frecventate de români – Paralia Katerini sau Olympic Beach – 40 de euro. În cea din urmă variantă, excursia începe la 5.30 dimineaţa, oră la care, în staţiuni, până şi câinii comunitari dorm. Mergi cu autocarul vreo două ore până ajungi în port, de unde te îmbarci pe un vas de croazieră.

Dacă ajungi mai devreme poţi să respiri liniştea unui orăşel grecesc netulburat de turişti decât când se urcă şi coboară de pe vase. Un soi de cherhana la care, pe câteva tarabe, zac umede, proaspete, caracatiţe, sepii, creveţi, scoici şi peşti, o piaţă micuţă, clădiri joase albe, căţărate în pantă pe solul pietros, acoperite de flori. Vasul de croazieră e imens – două punţi, una cu măsuţe în jurul unui bar, cealaltă cu restaurant şi un soi de „terasă” pe care scaunele sunt aşezate ca într-o sală de spectacole.

Pluteşti pe Marea Egee vreo oră, admirând culorile intense ale apei care bate spre mov, în larg, şi spre turcoaz, la ţărm, şi insulele care se zăresc în depărtare. Apoi muzica grecească se întrerupe şi încep explicaţiile ghizilor.

Poţi să prinzi şi vreo 7-8 grupuri de naţionalităţi diferite pe vas, caz în care ghizii fiecărui grup fac rând la microfon şi nu au vreme să spună decât 2-3 cuvinte despre fiecare mănăstire. Dacă ai un asemenea ghinion, găseşti pe vapor ghiduri scrise despre muntele sfânt în aproape toate limbile.

În română sunt teancuri. E firesc, având în vedere că turiştii români au invadat multe staţiuni greceşti şi că aproape fiecare turist, bărbat sau femeie, vizitează măcar o dată Muntele Athos. În cazul bărbaţilor, accesul este permis, dar nu oricum. Omul doritor să vadă mănăstirile ar trebui să-şi lase familia pe plajă, să meargă la un oficiu, din Ouranoupoli, ca să ia o împuternicire specială.