În duminica a 2-a după Cincizecime se pomenesc cuvioşii părinţi care s-au nevoit în Sfântul Munte şi cu această ocazie propunem atenţiei cititorului un material consacrat importanţei Sfântului Munte pentru creştinătatea ortodoxă.
Muntele Athos sau Sf. Munte cuprinde o peninsulă cu 80 km în lungime şi 20 în lăţime şi se află în sudul Macedoniei, pe malul mării Egee.
Lumina credinţei creştine a fost adusă aici chiar din primii ani ai creştinismului. Tradiţia leagă creştinarea oamenilor din aceste locuri de numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Astfel se spune că după Cincizecime, Sf. Apostoli urmau să pună în acţiune, să îndeplinească porunca Mântuitorului: “Mergând, învăţaţi toate popoarele, botezându-le în numele Tatălui, Fiului şi Sf. Duh” (Mt. 28,19 )
(mai mult…)
Părintele Cleopa povestea adeseori despre călătoria făcută în Muntele Athos către sfârşitul anilor ‘70. Era într-adevăr o vizită istorică pentru că atunci, în anii aceia, era aproape imposibil să obţii aprobările necesare. L-au însoţit pe cunoscutul avvă Patriarhul Daniel, pe atunci doctorand la Strasbourg, şi arhimandriţii Victorin, Ioanichie şi Bartolomeu. Vizita a durat mai mult de o lună. S-au oprit la marile mănăstiri, au călătorit pe jos, pe cărări ascunse printre arbuşti pitici, ţepoşi, neprietenoşi. Uneori călătoreau o zi întreagă ca să ajungă la altă mănăstire ori la o chilie cu sihaştri români. Cu farmecu-i neegalat, părintele Cleopa povestea şi de momentul ajungerii la Schitul Lacu. Trecuseră o zi întreagă prin încercările călătoriei şi erau osteniţi de greutatea drumului. Au ajuns pe înserat la chilia Buna Vestire de la Schitul Lacu.
Primitori ai pelerinilor care ajung în această „Tebaidă“ a Muntelui Athos
Vieţuia în acest loc ierodiaconul Neofit Negară. Părintele Cleopa îl asemăna cu patriarhul Avraam, cel iubitor de străini. Aşa îi rămăsese în amintirea lui călugărul care-i primise cu inima deschisă, punându-le pe masă câte o bucată de peşte, prins de el în Marea Egee, măsline şi o cană cu vin rece. La plecare, aflând că doresc să ajungă până la Roma, ierodiaconul Neofit le-a dăruit câteva lire de aur pentru multele cheltuieli până la întoarcerea în ţară. Părintele Cleopa pomenea adesea gestul monahului atonit. După rânduiala lui Dumnezeu, Neofit Negară s-a îmbolnăvit greu, a fost mutat în mănăstirea „Sfântul Pavel“ pentru îngrijiri şi chilia a rămas părăsită. După mulţi ani de suferinţă, Neofit Negară s-a mutat din această lume, învrednicindu-se să vadă îngeri în ziua ultimă a petrecerii printre pământeni. În locul său a venit la chilia Bunei Vestiri părintele ieromonah Ştefan Nuţescu, cu metania la Sihăstria, adunând în jurul său mai mulţi călugări râvnitori. În această obşte se nevoieşte şi ucenicul de altădată al părintelui Cleopa, ieromonahul David Gălbează. Rugători, iubitori ai Liturghiei, ai cântărilor psaltice, ai rucodeliilor tradiţionale călugăreşti, părinţii de la chilia Buna Vestire fac misiune şi sunt primitori ai pelerinilor care ajung în această „Tebaidă“ a Muntelui Athos.
(mai mult…)
