Mănăstirea Stavronichita
Stavronichita (gr.: Σταυρονικήτα = crucea lui Nichita) este o manastire mica cu viata de obste, care face parte din grupul manastirilor atonite ce au adus un suflu nou de viata duhovniceasca in Sfintul Munte. Numele l-a luat de la un sculptor de cruci, cuviosul Nichita care a fondat-o pe la 1006. Distrusă de foc, a fost reînoită de către patriarhul Constantinopolului Ieremia în 1520.
A fost declarata manastire abia in anul 1535, cu aprobarea patriarhului ecumenic Ieremia, raposat aici. Pina atunci exista aici doar o chilie din secolul al X-lea, care apartinea de Manastirea Filoteu.
La 1525, Neagoe Basarab a zidit aghiazmatarul şi paraclisul şi îi trimetea şi bani pentru întreţinere.
Radu Paisie a dat ajutoare pentru terminarea bisericii si refacerea incintei, intre anii 1535-1545.
Matei Basarab da ajutoare anuale pentru renovare si intretinere, intre anii 1628-1641.
Serban Cantacuzino face un apeduct si clopotnita in 1680.
Biserica Sfântul Gheorghe a fost zidită de către mitropolitul Grigorie II al Ungro-Vlahiei la 1765, care s-a săvârsit aici fiind înmormântat la malul mării, unde a fost odată o cruce de piatră.
În 1765 i-a mai fost închinată şi biserica Sfinţilor Apostoli din Bucureşti.
Alexandru Ghica restaureaza integral biserica si chiliile distruse de incendiul din anul 1741. La fel fac si ceilalti domni fanarioti pina in 1770. In urma incendiilor din secolul al XIX-lea, s-au facut mari colecte banesti in Moldova si Muntenia pentru refacere.
Manastirea este numarata a cincisprezecea in ierarhia celor douazeci de manastiri atonite.
Incendiata de mai multe ori (1607, 1741, 1817, 1864, 1874 si 1879), manastirea a fost reinnoita de sirbi si de domnii Tarii Romanesti. Biserica cu hramul Sfintul Ierarh Nicolae a fost construita intre 1527-1537 si este pictata de renumitul pictor cretan Teofan.
Pina nu de mult se afla in apropiere si o chilie romaneasca cu hramul Sfintul Ioan Botezatorul, in care era egumen arhimandritul Antipa Dinescu (+1942) si avea citiva ucenici. (mai mult…)
