Nu uitati sa chemati numele lui Hristos!

[...]

Trebuie sa fim atenti la viata noastra, sa fim atenti fata de pacate, deoarece pricina care alunga harul este pacatul. Si asa cum albina nu se duce la balegar, ci cauta mireasma flo­rilor, asa si harul Duhului Sfant cauta o inima care se lupta impotriva pacatului. Cat putem asadar, sa fim atenti in viata si sa nu uitam ca Hristos S-a suit pe Cruce ca sa ne ajute pe noi sa ne ridicam, sa inviem, sa Ii pasim pe urme, sa-I urmam poruncile, sa urmam directia care ne-a dat-o prin Evanghelia Sa. Atunci vom avea permanent inlauntrul harul, atunci vom putea fi pururea fericiti, vom fi bucurosi, vom fi multumiti cu modul nostru de viata. Pentru ca nu trebuie sa uitati niciodata ca un crestin poate avea necazuri si gre­utati in viata, dar dincolo de crucea necazurilor si a greuta­tilor exista dulceata Duhului Sfant. Aceasta lipseste astazi de la marea majoritate a crestinilor pentru ca nu se nevoiesc asa cum trebuie; iar un model al nevointei este viata sfintilor nostri. Sa studiati vietile sfintilor, sa fiti prieteni cu sfintii si lor sa le urmati pentru ca ei L-au urmat pe Hristos. Iar sfintii, prin viata lor corecta au demonstrat ca Evanghelia este valabila.

Cu aceste ganduri, copii, vreau sa va urez ca harul Mai­cii Domnului care este atat de simtit in Sfantul Munte — pentru ca noi acolo o simtim pe Maica Domnului ca pe o closca care ne tine sub aripioarele Sale, deoarece Maica Domnului este maica tuturor crestinilor, insa tronul sau este in Sfantul Munte, pentru ca acolo nenumarati oameni evlaviosi s-au invrednicit sa o vada si in vedenii, chiar au si vor­bit cu dansa asa cum vorbesc eu cu voi acum — asadar, harul Maicii Domnului sa va intareasca. Si va indemn sa nu luati aminte niciodata la teoriile straine de Ortodoxie care va indeparteaza de Evanghelie. Toate acestea care se spun as­tazi, care sunt impotriva Evangheliei, nu sunt decat nascociri ale diavolilor, sunt teorii facute a-l rataci pe om, sunt teorii facute pentru a intuneca mintea omului astfel incat sa nu-l poata afla pe Dumnezeu.

Nu uitati sa va rugati, nu uitati sa chemati numele lui Hristos, nu uitati, in necazurile pe care le aveti, sa priviti fata Maicii Domnului si sa o simtiti pe Maica Domnului ca pe mama voastra adevarata, iar aceasta va veni sa va ajute, sa va mangaie, sa fie alaturi de voi. Unul din aghioritii care a vazut-o pe Maica Domnului, a auzit-o spunand: „Nu am timp, pentru ca umblu pe tot pamantul si mangai pe crestini si ma alatur celor care ma cheama“. Ma rog ca dintre cei pe care Maica Domnului ii mangaie si carora le sta alaturi sa fiti si voi. Amin.

Seminaristii: Parinte, cuviosul Paisie Aghioritul spunea ca multi sfinti ar fi dorit sa traiasca in vremea noastra ca sa se nevoiasca. Care ar trebui sa fie nevointa tinerilor in acest context?

Arhimandritul Efrem: Este usor pentru tineri sa se nevoiasca, daca vor. Trebuie sa fie bine incadrati in Biserica, iar ceea ce-i ajuta foarte mult catre sfintenie este sa aiba un program zilnic. Atunci vor avea roade duhovnicesti, pentru ca omul, dragi copii, si mai ales voi care acum sunteti aici, daca nu aveti sfintirea harului, daca nu simtiti ca va mangaie harul, atunci nu veti avea dispozitie catre nevointa, deoarece pricinile de pacat sunt foarte aproape si ne trag foarte usor catre ele. Vedeti, pentru a va lua diploma, daca nu stati sa studiati dupa un program anume, este mai mult ca sigur ca nu o veti lua in mod magic. Cu atat mai mult sfintenia, care este socotita stiinta stiintelor si arta artelor, trebuie sa fie facuta cu un program. Ajuta foarte mult contactul cu un indrumator duhovnicesc.

[...]

Seminaristii: Cum se poate dobandi rugaciunea neince­tata a lui Iisus?

Arhim. Efrem: Rugaciunea lui Iisus o vom dobandi, dupa cum am spus la inceput, daca ne vom ocupa de aceasta rugaciune. Inceputul acestei lucrari duhovnicesti este rostirea neincetata cu gura: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma; Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma“. Sap in gradina: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma“. Merg cu autobu­zul: in loc sa ma gandesc la alte lucruri, inchid ochii si ma rog. In afara de aceste momente care se numesc „ceasuri albe”, trebuie sa stabilesc o perioada zilnica pentru ruga­ciune. Incepe acum in inima simtirea focului rugaciunii, asa cum spune proorocul David: „Infierbantatu-s-a inima mea inauntrul meu si in cugetul meu se va aprinde foc” ori „Desfateaza-te (katatrifison) in Domnul si iti va implini tie cererile inimii tale”. Cand zice „katatrifison”, inseamna „satura-te din plin“, cautand a te hrani cu numele lui Hristos.

Daca omul se preocupa si lucreaza rugaciunea, inima lui va dobandi aceasta flacara a rugaciunii si dragostea catre Dumnezeu creste. Mai intai mintea primeste rugaciunea si dupa cativa ani de lucrare cu mintea o va prelua inima. Iar cel care va ajunge la rugaciunea inimii se va desfata de mult har. Nici nu se pot spune, iubitii mei, bunatatile care vin din lucrarea rugaciunii lui Iisus! De aceea, mesajul Sfantului Munte pentru voi este: cat de mult puteti, indeletniciti-va cu aceasta rugaciune!

Parintele Efrem Katunachiotul, un nevoitor adormit intru Domnul acum cativa ani, spunea ca primul rod al pre­ocuparii crestinului de rugaciunea lui Iisus este bucuria. Recent a venit un student la Vatopedi si i-am spus sa zica rugaciunea. Dupa doua luni, cand a venit inapoi, mi-a mar­turisit: „Parinte, atata bucurie am spunand rugaciunea in timp ce pasesc pe strazile Atenei incat, intr-o zi, de atata bu­curie am inceput sa alerg!” Aceasta se datoreaza rugaciunii lui Iisus.

Seminaristii: Rugaciunea lui Iisus se poate spune in lipsa unui povatuitor experimentat?

Arhim. Efrem: Puteti incepe a spune rugaciunea lui Ii­sus, insa este mai sigur a gasi un indrumator, chiar avand contact prin telefon, ori prin corespondenta. Insa, daca va veti ocupa cu aceasta rugaciune, Dumnezeu va va ajuta. Imi aduc aminte ca Parintele Paisie imi spunea aceasta intam­plare deosebita: a plecat de la manastirea lui — atunci cand vietuia in afara Sfantului Munte — si, pe cand mergea prin oras pentru a rezolva o anumita treaba, harul Sfantului Duh i-a spus cu tarie: „Intra in casa de langa tine!” Si el a zis: „Cum sa intru in casa aceasta de vreme ce nu cunosc pe ni­meni?“, iar harul i-a raspuns: „Du-te si intra in aceasta casa!” „Fie binecuvantat!” A batut la usa si i-a deschis o batrana. Cum l-a vazut pe Parintele Paisie, a inceput sa planga. Aceasta batrana avea doi nepoti orfani si nu putea sa plece de acasa. Se indeletnicea insa cu rugaciunea inimii si o ru­gase pe Maica Domnului sa-i trimita pe cineva care sa-i explice lucrurile pe care nu le intelegea. Si imi aduc aminte cum Parintele Paisie mi-a spus ca aceasta femeie avea o stare duhovniceasca pe care nu a gasit-o nici la monahii din Sfan­tul Munte. „Si, cu toate ca eram in oras pentru o treaba urgenta, am renuntat si am stat de vorba cu ea de dimineata pana seara.” Aceasta v-am spus-o ca sa va demonstrez ca Dumnezeu, daca vede ca vreti sa va ocupati cu aceasta lu­crare, va va ajuta sa ajungeti in locul potrivit si sa gasiti in modul potrivit omul potrivit. Bine.

(vezi continuarea la Razboi intru Cuvant: Staretul Efrem Vatopedinul in Romania (2000) despre RUGACIUNEA LUI IISUS si NADEJDEA IN IUBIREA LUI DUMNEZEU SI IN GRIJA MAICII DOMNULUI)

Rugaciunea lui Iisus, spusa prin mijlocirea sfintilor

Ne smerim mintea noastra mandra prin pocainta, gandindu-ne la pacatele savarsite, la pacatele care le-au facut altii din cauza noastra, la faptele bune pe care nu le-am facut, la faptele bune pe care nu le-au facut altii din cauza noastra, sincronizand cuvintele rugaciunii cu ritmul respiratiei, inspirand aerul, sa zicem tainic:

“Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”.

Retinand apoi aerul, sa zicem tainic:
“Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si ale Sfantului N” (pomenim numele Sfantului care se praznuieste in aceea zi)

Apoi expirand aerul, sa zicem:

“Miluieste-ma pe mine pacatosul.”
In timpul retinerii respiratiei, se poate zice:
“Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si al Sfantului…”

Se pot pomeni pe rand toti Sfintii la care avem evlavie: Sfantul Ioan Botezatorul, Sfintii Apostoli Petru si Pavel, Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Grigore, Sfantul Nicolae, Sfantul Spiridon, Sfantul Nicodim cel Sfintit, Sfantul Ioan cel Nou, Sfanta Paraschiva, Sfantul Dimitrie Basarabov, Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir, Sfantul Gheorghe, Sfantul Calinic de la Cernica, Sfantul Apostol Andrei, Sfantul Arhidiacon Stefan, Sfantul Pantelimon, Sfantul Ilie Tezviteanul, Sfantul Grigorie Decapolitul, Sfanta Teodora de la Sihla, Sfanta Maria Egipteanca, Sfintii Iosif cel Nou, Iorest si Sava, Sfintii Cosma si Damian, Sf. M. M. Mina, Sfanta Filofteia, Sfantul al carui nume avem,…

Spunand astfel rugaciunea lui Iisus, vom avea in ajutor si mijlocitori ai rugaciunii pe Maica Domnului si pe Sfintii la care ne rugam.

Retinerea aerului trebuie sa se faca astfel incat sa nu apara oboseala sau ameteala.

Rugaciunea lui Iisus, spusa prin mijlocirea sfintilor, pe pulsul inimii, pentru curatirea puterii manioase.

Ne smerim mintea noastra mandra, concentrandu-ne in centrul inimii duhovnicesti, unde se afla puterea manioasa si sincronizand cuvintele rugaciunii cu bataile inimii, sa zicem tainic: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”;

“Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si al Sfantului…”

Se pot pomeni pe rand toti Sfintii la care avem evlavie: Sfantul Ioan Botezatorul, Sfintii Apostoli Petru si Pavel, Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Grigore, Sfantul Nicolae, Sfantul Spiridon, Sfantul Nicodim cel Sfintit, Sfantul Ioan cel Nou, Sfanta Paraschiva, Sfantul Dimitrie Basarabov, Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir, Sfantul Gheorghe, Sfantul Calinic de la Cernica, Sfantul Apostol Andrei, Sfantul Arhidiacon Stefan, Sfantul Pantelimon, Sfantul Ilie Tezviteanul, Sfantul Grigorie Decapolitul, Sfanta Teodora de la Sihla, Sfanta Maria Egipteanca, Sfintii Iosif cel Nou, Iorest si Sava, Sfintii Cosma si Damian, Sf. M. M. Mina, Sfanta Filofteia, Sfantul al carui nume avem,…;

“Miluieste-ma pe mine pacatosul.”

Spunand astfel rugaciunea lui Iisus, vom avea in ajutor si mijlocitori ai rugaciunii pe Maica Domnului si pe Sfintii la care ne rugam.

Pentru a ajuta mintea sa se roage, putem sa folosim metaniile tip bratara cu 33 de noduri.

La fiecare nod vom spune Rugaciunea lui Iisus.

Rugaciunea lui Iisus, spusa prin mijlocirea sfintilor, pe pulsul inimii, pentru curatirea puterii rationale.

Ne smerim mintea noastra mandra, concentrandu-ne in locul duhovnicesc al inimii, care se afla la doua degete orizontale deasupra sanului stang, si sincronizand cuvintele rugaciunii cu bataile inimii sa zicem tainic cu cuvantul launtric: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”;

“Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si al Sfantului…”

Se pot pomeni pe rand toti Sfintii la care avem evlavie: Sfantul Ioan Botezatorul, Sfintii Apostoli Petru si Pavel, Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Grigore, Sfantul Nicolae, Sfantul Spiridon, Sfantul Nicodim cel Sfintit, Sfantul Ioan cel Nou, Sfanta Paraschiva, Sfantul Dimitrie Basarabov, Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir, Sfantul Gheorghe, Sfantul Calinic de la Cernica, Sfantul Apostol Andrei, Sfantul Arhidiacon Stefan, Sfantul Pantelimon, Sfantul Ilie Tezviteanul, Sfantul Grigorie Decapolitul, Sfanta Teodora de la Sihla, Sfanta Maria Egipteanca, Sfintii Iosif cel Nou, Iorest si Sava, Sfintii Cosma si Damian, Sf. M. M. Mina, Sfanta Filofteia, Sfantului al carui nume avem,…;“Miluieste-ma pe mine pacatosul.”

Spunand astfel rugaciunea lui Iisus, vom avea in ajutor si mijlocitori ai rugaciunii pe Maica Domnului si pe Sfintii la care ne rugam.

Pentru a ajuta mintea sa se roage, putem sa folosim metaniile tip bratara cu 33 de noduri.

La fiecare nod vom spune Rugaciunea lui Iisus.

Spunand astfel rugaciunea lui Iisus, mintea noastra se va reintoarce in inima duhovniceasca, mireasa – sufletul nostru, se va intalni cu Mirele – Mantuitorul Iisus Hristos, care se afla in inima de la Sfantul Botez (Galateni 3, 27).

*

Nu trebuie sa ne speriem daca in timpul practicarii rugaciunii launtrice se starnesc in noi patimile si diavolii. Acesta este un semn bun, ca sa staruim, pentru ca rugaciunea cu ajutorul Harului Dumnezeiesc a inceput lucrarea curatitoare si alungarea demonilor.

Sfantul Ioan Gura de Aur spune: Pomenirea numelui Domnului nostru Iisus Hristos il atata la lupta pe diavol, caci sufletul ce se sileste in Rugaciunea lui Iisus poate dobandi totul. Dar, mai intai, omul va vedea raul dinlauntrul inimii sale si apoi binele. Aceasta rugaciune da pe fata pacatul care este in noi si tot aceasta rugaciune il va nimici. Aceasta rugaciune va birui si va smulge, incetul cu incetul, puterea diavolului din inima noastra.

Cei care se roaga launtric au ispite mai mari, pentru ca ard cu ajutorul Harului Dumnezeiesc pe diavolii care se alfa in inima lor duhovniceasca si incep lupta de despatimire.

Prin ispite, Dumnezeu ne arata neputintele, pacatele si lipsa de desavarsire, ca sa ne smerim si sa-I cerem ajutorul. Cand suntem buni, atunci este lucrarea Harului Dumnezeiesc in inima noastra. Dar crestinul are tendinta sa se mandreasca, precum Lucifer. De aceea Dumnezeu ne arata prin ispite patimile, pacatele, neputintele, ca sa ne smerim, si, cu ajutorul Harului Dumnezeiesc sa lucram la desavarsirea noastra.

Urcusul duhovnicesc este cu ispite, cu caderi, dar sa ne rugam cu smerenie lui Dumnezeu ca sa ne intareasca si sa nu avem caderi prea mari.

Trebuie sa ne asteptam la ispite pentru ca duhul nostru este pacatos. Cei pacatosi sunt ispititi pentru pacatele lor[1], iar cei drepti sufera pentru desavarsire.

Deci, sa nu mai iscodim si sa cartim, ci sa ne smerim si sa zicem: Iarta-ma, Doamne! Pentru pacatele mele am avut aceasta ispita.

Pentru ca patimile si demonii care ataca prin intermediul patimilor se razvratesc in noi si ne intineaza puterile inimii duhovnicesti, vom lucra cu gandul rugaciunii launtrice pe acea putere sufleteasca care ne este intinata. Sfintii Parinti ne spun sa inlocuim cuvantul pacatos din Rugaciunea lui Iisus, cu patima si diavolii care ne lupta in acel moment.

Exemple:

Daca ne lupta patima desfranarii, trimitem gandul rugaciunii lui Iisus pe puterea poftitoare si zicem:

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, desfranatul!

Daca suntem luptati de lene, trimitem gandul rugaciunii lui Iisus pe puterea poftitoare si zicem:

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, lenesul!

Daca ne lupta zavistia, trimitem gandul rugaciunii lui Iisus, pe puterea manioasa si zicem:

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, zavistnicul!

Daca nu am ajuns in treapta indumnezeirii, diavolul se afla in inima noastra duhovniceasca si ne lupta prin patimi. De aceea sa ne smerim si sa ne rugam lui Dumnezeu:

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, indracitul.

Daca suntem nemilostivi, trimitem gandul rugaciunii lui Iisus, pe puterea manioasa si zicem:

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, nemilostivul!

Daca ne lupta mandria, spunem cu cuvantul launtric, in centrul duhovnicesc al fiintei noastre:

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine cel mandru!

Daca ne lupta slava desarta, spunem cu cuvantul launtric, in centrul duhovnicesc al fiintei noastre:

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine cel iubitor de slava desarta!

Daca ne lupta ganduri de nemultumire, spunem cu cuvantul launtric, in centrul duhovnicesc al fiintei noastre:

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine cel nevrednic de darurile tale!

Daca suntem impietriti la inima, sa ne rugam:

„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine nesimtitorul!” Si asa mai departe, cu celelalte patimi care ne lupta.

Sa ne rugam si pentru aproapele nostru:

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi![2]

Sa ne pecetluim si cu Sfanta Cruce, care prin prezenta Harului Dumnezeiesc, curateste si unifica cele trei puteri sufletesti, treimea umana, si alunga pe demoni.

Astfel pazindu-ne mintea, vom lovi cu smerita cugetare orice gand rau de piatra Hristos. Iar rugaciunea noastra nu va mai fi mecanica, monotona si lipsita de atentie, ci vom petrece intr-o continua pocainta, pregatindu-ne pentru a primi Harul Dumnezeiesc curatitor de patimi.

In timpul practicarii „Rugaciunii lui Iisus”, cu smerita cugetare, inima noastra se va incalzi, iar aceasta caldura, daca este duhovniceasca[3], ne va ajuta mintea sa se coboare in inima si sa ramana acolo rugandu-se.

Aceasta practica a rugaciunii launtrice sa o facem de doua-trei ori pe zi, cate 15-20 de minute, intr-un loc linistit, de preferinta stand drept in picioare, sau in genunchi, cu mainile impreunate, la piept.

Apoi, in timpul zilei, la lucru, in masina, cand mancam, cand conversam cu altcineva, cand vrem sa ne culcam, sau cand ne trezim din somn, sa spunem rugaciunea launtrica prescurtata, folosind metaniile, pe respiratie sau pe pulsul inimii.

Parintele Daniil de la Rarau spune:

„Rugaciunea este locul sfant al lucrarii Duhului in noi”[4].

„Rugaciunea cea sfanta si fara curmare nu poate fi ceasul si clipa aleasa a unei anumite ziceri. Rugaciunea sfanta si necurmata nu poate fi formula putina si stearpa a unor anumite cuvinte. Rugaciunea cea sfanta si adevarata nu poate fi numai rugaciunea.

Rugaciunea cea adevarata inseamna sa arzi fara sa te mistui, sa arzi dumnezeieste, fara cenusa, din toata pricina si clipa vietii tale, din tot lemnul nevrednic al fiintei tale in pustiu sec de haritate”[5].

„Sa arzi cantand lui Dumnezeu, sau citind, sa arzi meditand sau rapit in pacea Lui, sa arzi mergand sau odihnindu-te, sa arzi stand de veghe sau fiind pierdut somnului.

Sa arzi in toate chipurile, in toate felurile, sa arzi in cruce”[6].

*

Staretul Daniil Tudor de la Rarau ne mai indeamna sa citim stand drept in picioare[7], Imnul Acatist[8] la Rugul Aprins al Maicii Domnului cu 13 Condace[9], de trei ori la rand, curatind, prin rugaciunea launtrica a Imnului Acatist, pe rand, la fiecare citire, intai puterea poftitoare, apoi puterea manioasa si, in final, puterea rationala. Aici sa ramanem adunati si concentrati cu mintea in locul duhovnicesc al inimii, si sa practicam „Rugaciunea lui Iisus” pe pulsul inimii. In acest fel, prin lucrarea Harului Dumnezeiesc (curatitor, luminator si indumnezeitor) se ajunge la starea de indumnezeire[10].

*

Rugaciunea launtrica trebuie spusa tainic[11], in asa fel incat sa nu fim observati sau urmariti din exterior, pentru ca altfel, apar ispitele mandriei, slavei desarte…

Sa participam cat mai des la slujbele Bisericesti, si sa spunem rugaciunea launtrica, curatindu-ne pe rand cele trei puteri sufletesti, smerindu-ne si coborand gandul rugaciunii launtrice in interiorul inimii duhovnicesti sub glasul celui care citeste sau se canta in Biserica.

Cei care au cazut in pacate mari, au trebuinta, la inceput, de o perioada mai indelungata ca sa-si curateasca inima, prin ascultare, post, canon de rugaciune, priveghere, munca binecuvantata, milostenie, spovedanie, Sfanta Impartasanie, Sfantul Maslu…

parintele Daniel de la Rarau

Cititi si:
Datoria drept-credinciosilor de a spune „Rugaciunea lui Iisus”
Rugaciunea lui Iisus: Invataturi practice pentru incepatori

„Rugaciunea lui Iisus” – spusa pe respiratie si spusa cu cuvantul launtric pe pulsul inimii

„Ati primit ceva?”. Zice: „Nu”. I-am zis: „Tot stati degeaba aici… rugati-vă pentru ei. Le vedeti picioarele, aleargă în toate părtile, au atâtea probleme, au atâtea necazuri… Ziceti asa: «Maica Domnului binecuvântează-l pe acesta, ajută-l pe acesta care trece pe lângă mine». Faceti ceva bun.

Când am trecut după o săptămână mi-a zis:
„Maică, primesc de dau la toti la sfârsitul zilei (erau vreo 10 însirati pe acolo) fără să cer nimic”. E atât de puternică această rugăciune!” (Maica Siluana)

Moscova, 30 Decembrie, Interfax – Seful Fundatiei Societatea Prietenilor Manastirii Vatopedi, membru in Camera Publica a Federatiei Ruse, Serghiei Rudov, a dat glas versiunii sale asupra persecutiei judiciare a staretului Vatopedi, arhim. Efrem.

”Credem ca sunt doua principale motive.

Primul este vechea cerinta a Uniunii Europene ca Grecia sa termine cu Athos si sa ii deschida frontierele, sa elimine regimul de vize separat si guvernarea Chinotitei din Sfantul Munte Athos.

Al doilea motiv cred ca este influenta crescanda a rusilor in Athos”, a spus Rudov la un canal TV.

El crede ca acuzatiile impotriva clericului sunt incredibile ”in absurditatea lor”.

”La inceputul sec. 20 multe din proprietatile din Grecia apartineau Bisericii si manastirilor. Dar in 1920-1923, atunci cand grecii au inceput sa se mute din Turcia catre patria-mama (cei care n-au fost masacrati de turci au fost alungati din casele lor si din paminturile care sunt grecesti de 3000 de ani), manastirile au dat multe din pamanturile lor oamenilor. Chiar si dupa estimarile facute de cei care se opun Vatopedi-ului, pamantul dat statului costa acum nu mai putin de 8 milioane euro”, a spus Rudos intr-un interviu acordat Komsomolskaya Pravda.

El a fost recent in Grecia, unde s-a intalnit cu parintele Efrem. Seful Fundatiei a mai spus ca acesta este ”un om foarte bolnav”.

”Sederea in friguroasa Rusie a fost o incercare serioasa pentru el. Si cand l-a vizitat pe Patriarhul Ilia al Georgiei, nu a fost departe de moarte. Parintele Efrem are nevoie de atentie medicala constanta.

A fost interogat timp de 30 de ore in Grecia. Si i-au spus in timpul interogatoriului: ai fost in Rusia, ai vorbit cu Putin, cu Medvedev, dar ei nu te vor ajuta,” a spus Rudov. [...]

Ortodocsii rusi se ridica in apararea calugarului arestat de la Vatopedi

Moscova, 29 Decembrie, Interfax – Arestul recent din Grecia al Arhim. Efrem, superiorul Manastirii Vatopedi din Sfantul Munte, pe baza suspiciunilor de frauda si sperjur, a provocat agitatie in comunitatea ortodoxa rusa, care a pus bazele unui comitet pentru a face campanie pentru achitarea sa.

Crearea acestui comitet in apararea parintelui Efrem, numit Aparati Muntele Athos, a fost rezultatul unei intalniri a unui grup ce lucreaza pentru achitarea staretului, a spus Interfax Fundatia Internationala pentru Cultura si Alfabetul Slavon. Intalnirea a fost tintuta la sediul Fundatiei din Moscova.

Comitetul are de gand masuri prin care sa atraga atentia publicului asupra cazului parintelui Efrem si asupra actiunilor prin care guvernul grec incalca drepturile calugarlor din Muntele Athos. Masurile vor include o cercetare a legalitatii internationale a acuzatiilor aduse parintelui Efrem si o cerere catre guvernul rus sa isi “formuleze o pozitie asupra problemei”.

Comitetul planuieste, de asemenea, sa organizeze demonstratii publice in fata Ambasadei Greciei din Moscova. In Comitet sunt reprezentate, pe langa Fundatia Internationala pentru Cultura si Alfabetul Slavon, Consiliul Organizatiilor Publice Ortodoxe, grupul Marsul impotriva Coruptiei, clubul… de motociclisti (?! – n.n.) Lupii de noapte, Uniunea Fratiilor Ortodoxe si Credinta si Valoare, fundatia veteranilor de razboi, alaturi de alta fundatie a veteranilor, Cavalerism.

sursa: Saccsiv, par. Timotei

 BASILICA – PROGRAM NOU 2012!!!

18 -25 FEBRUARIE, 03 – 10 MARTIE, 21 – 28 APRILIE, 19 – 26 MAI, 23 – 30 IUNIE,07 – 14 IULIE, 22 – 29 SEPTEMBRIE, 20 – 27 OCTOMBRIE, 10 – 17 NOIEMBRIE 2012

Pelerinaj in GRECIA – Croaziera in jurul MUNTELUI ATHOS
19 – 26 MAI, 23 – 30 IUNIE, 07 – 14 IULIE 2012

Într-o perioadă de criză economică, Sfânta Mânăstire este prezentată de mass-media şi de politicieni ca şi cum ar fi câştigând sute de milioane de euro. Egumenul este prezentat de aceeaşi mass-medie ca unul care călătoreşte cu elicopterul sau ca fiind în permanent contact şi în relaţie de afaceri cu mai marii întreprinzători din Atena şi Thessalonic etc.

Deşi nu stau în picioare, aceste acuzaţii au sarcina, în afară de zdruncinarea credinţei creştinilor, de a deschide calea pentru o viitoare separare a Statului de Biserică şi pentru confiscarea (a câta oară în decursul istoriei ?) proprietăţilor Bisericii de către Stat.

Credem că Sfânta Mânăstire a Vatopaidiului va avea un răspuns adecvat şi va lumina pe acei credincioşi care au îndoieli în privinţa averilor Sfintelor Mânăstiri şi care spun că acest lucru este străin de aşezarea duhovnicească a Sfântului Munte. Activitatea filantropică săvârşită de Mănăstire este estimată, chiar de către cei care aduc acuzaţii Mânăstirii, a fi de trei ori mai mare decât cea declarată oficial Statului.

Ştim că de fiecare dată când cei la putere se găsesc în poziţii dificile, apar scandaluri legate de Biserică. Acelaşi lucru se petrece şi în acest caz.

Iata aici motivul real al prigonirii staretului Efrem al Manastirii athonite Vatoped:

PARINTELE EFREM VATOPEDINUL IN RUSIA, DESPRE INTALNIREA CU PUTIN (video): “Puterea noastra este Ortodoxia! Trebuie sa ne trezim, este prigoana Ortodoxiei!”

 Răspunsul Sfintei Mânăstiri a Vatopaidiului adus acuzaţiilor privind schimbul de proprietăţi – prezentarea actelor proprietăţilor ei

«Cu adâncă tristeţe, Sfânta noastră Mănăstire se vede silită să facă prezenta înştiinţare. Cu un mare sentiment de responsabilitate, mai întâi faţă de multcredinciosul popor elen, dar şi faţă de prezenţa milenară a Sfintei noastre Mânăstiri, fiind vorba despre a se face auzit adevărul în ceea ce priveşte problema Metocului lacului Vistonida, vă facem
cunoscute următoarele:

Lacul Vistonida cu suprafeţele riverane adiacente au aparţinut Sfintei şi Mari Mânăstiri a Vatopaidiului fără întrerupere din anul 1080 şi până la transferul în proprietate publică. Drepturile Mânăstirii se sprijină pe hotărârile Împăraţilor bizantini respectate şi de către otomani şi adeverite de hotărâri patriarhale.

După independenţă, mai exact în 1924, a fost publicat decretul prin care Statul Elen recunoştea drepturile de proprietate ale Mânăstirii şi renunţa la orice eventuală pretenţie, drept pentru care Mânăstirea ceda domeniului public 25.000 de hectare în regiunea Halkidiki pentru a fi folosite la stabilirea refugiaţilor. Astăzi în acel loc se găseşte oraşul Nea Triglia, construit de refugiaţi.

În 1994, Administraţia locală a regiunii Xanthi a contestat dreptul Mânăstirii asupra insulei Ada Buru. Problema a fost înaintată Consiliului Public Consultativ Funciar, care a recunoscut printr-o hotărâre în unanimitate dreptul Sfintei Mânăstiri.

Au urmat şi alte recunoaşteri, precum cea a Consiliului Consultativ Suprem, şi care au devenit ulterior recunoscute prin diverse Hotărâri Guvernamentale (emise din 1998 şi până în 2004).

În anul 2000, prin hotărârea plenului Consiliului Legislativ de Stat a fost judecată favorabil Mânăstirii problema administrării lacului Vistonida şi recunoscută prin Hotărâre de Guvern.

În ciuda dreptului Mânăstirii, începerea efectivă a administrării lacului nu a putut avea loc din cauza problemelor create de diverse intervenţii, Consiliul Consultativ din 2004 hotărând că nu poate avea loc datorită reexaminării cazului deja decis în ultimă instanţă. Prin hotărârea aceasta a fost recunoscut încă odată dreptul de proprietate al Sfintei Mânăstiri şi inexistenţa vreunui alt motiv pentru continuarea litigiului.

De atunci încolo, factorii de decizie locali au creat dificultăţi, încheiate prin emiterea Hotărârii nr. 15/2004 a Consiliului Legislativ de Stat, avizate şi de ministrul atunci în funcţie, pe baza căreia a fost începută procedura de schimbare a proprietăţii lacului şi terenurilor riverane cu alte proprietăţi publice, estimat fiind de către Stat ca fiind imposibil de efectuat returnarea în natură a respectivului lac.

Astfel, prin aceste caracteristici limpezi şi legale se poate rezuma întreaga problemă care a constrâns Sfânta Mânăstire să emită, înconsecinţă, actualul comunicat.

Sfânta Mânăstire conştientizează deplin propria responsabilitate, interesul strict duhovnicesc şi intenţiile filantropice, de la care nu ne vom abate în nici un chip. Deplângem scandalul provocat în lipsa oricărei responsabilităţi din partea Mânăstirii.

Suntem nevoiţi, în cele din urmă, să ne referim la dispoziţiile Procuraturii Atenei cu nr. 07/57 şi 08/22, emise datorită acuzaţiilor anonime şi din presă, dar şi datorită acuzaţiei referitoare la legalitatea întregii proceduri vizând dobândirea drepturilor de către Mânăstire asupra lacului Vistonida, evaluării întinderii şi valorii proprietăţii, precum şi schimbării de imobile. Investigările efectuate în urma mandatelor cu nr. 15.192/2008 şi 6.255/2008 ale Procuraturii Atenei nu au probat nici o neregulă şi au fost depuse la arhivă conform articolului 43 KPD.

Promovarea lucrării monahilor nu este reflectată de starea şi însuşirile acestora. Aşa precum, din nefericire, suntem forţaţi să facem cunoscut, activitatea noastră filantropică va continua precum urmează: două milioane de euro sunt oferiţi anual pentru burse, ajutoare pentru familii sărace, bolnavi şi întemniţaţi, tabere şi fundaţii, organizaţii bisericeşti din Grecia, Cipru, Rusia, România, Serbia, Africa, precum şi altor Mânăstiri şi organizaţii bisericeşti din America. Cea mai de preţ lucrare este în desfăşurare: azilul de bătrâni în valoare de cinci milioane de euro.

În afara acestei încercări, trebuie să subliniem că Vatopaidiul a devenit chinovie în 1990 şi a restaurat 35000 de metri pătraţi din suprafaţa grupului de clădiri aparţinând Sfintei Mânăstiri şi estimat a fi fost construit în secolul al X-lea d.H., având responsabilitatea salvării unor valori şi relicve culturale şi istorice inestimabile, conservarea şi redarea mediului şi locului istoric al Mânăstirii, acordarea gratuită de găzduire a peste 25000 de închinători anual.

Lăsăm la aprecierea, judecata şi mărturia celor care cunosc lucrarea noastră sau care ne-au vizitat şi chemăm pe toţi cei care doresc să viziteze Sfânta noastră Mânăstire pentru a se încredinţa de lucrarea care se săvârşeşte.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, ne continuăm în tăcere lucrarea veche de 1000 de ani în slujba Ortodoxiei şi Neamului.

Ştim că monahismul necesită jertfire şi slujire şi că trebuie să fim întotdeauna pregătiţi pentru acestea.

Ne rugăm să înceteze zgomotul care amărăşte credincioşii şi pe noi îndeosebi, deoarece ne desprinde de la îndatoririle noastre duhovniceşti.

Cu dragoste întru Domnul,

Ὀρθόδοξος Τύπος, 12 Septembrie 2008

În urmă cu doi ani de zile Pr. Nektarie Moulatziotis’ spunea:Următoarea ţintă, Grecia?

De Arhimandrit Nektarie Moulatziotis,
Egumenul Sfintei Mânăstiri Trikórfou

Nu mai e mult până la împlinirea a patru decenii de la începutul divergenţei care desparte pe patriarhii Ecumenici (atenţie, şi nu instituţia Patriarhiei Ecumenice) de monahii răzvrătiţi ai Sfintei Mănăstiri Esfigmenu din Sfântul Munte. Pe durata acestei mari perioade de timp, nici Sfânta Epistasie[1] a Sfântului Munte, nici Patriarhii Ecumenici (Athenagora, Dimitrie, Bartolomeu) nu au reuşit, deşi se presupune că erau luminaţi de Dumnezeu, să pună un sfârşit acestui conflict care dintr-o chestiune administrativă a conducerii monahale a sfârşit în a fi socotită o chestiune de vârf a divergenţelor pe teme de credinţă.

Neputinţa patriarhilor de a regla această chestiune se explică prin faptul că nu aveau dreptatea de partea lor, iar deschiderile lor faţă de cei de alte credinţe (mai ales îngăduinţa lor faţă de mai-marii Vaticanului) i-au privat de privilegiul veridicităţii, ori de câte ori acţionau sau se exprimau ca patriarhi ortodocşi. Pentru că Ortodoxia nu este o schemă administrativă, nici o putere axiomatică, ca să se exercite având ca unice instrumente poziţia în sistem. Sfânta Evanghelie şi Însuşi Domnul prin dumnezeiasca Sa înţelepciune, le-a pus pe toate în rânduială, promiţându-ne că rânduielile Sale ne vor fi de ajuns până la sfârşitul lumii.

În Ortodoxie, nu e nevoie ca întâiul să copieze metodele papei paranoic şi să îi supună pe toţi prin puterea sa lumească. În Ortodoxie, întâiul e dator să fie slujitorul tuturor. Iar că să se înţeleagă acest lucru, Domnul a spălat picioarele ucenicilor săi, dar patriarhii şi vlădicii de azi trăiesc în lumea lor, stârnind mânia lui Dumnezeu. De aceea nu mergem înainte. De aceea ne pierdem. Şi nu facem aici de figuri de stil. Ca un credincios ce sunt şi nu doar ca un „creştin de buletin”, aşa cum ne vor patriarhii şi vlădicii, nu am nici o problemă să afirm cu toată seriozitatea că noi, grecii, ca creştini, suntem încercaţi atât de aspru în aceste vremuri, pentru că am tolerat şi continuăm, din păcate, să tolerăm asemenea patriarhi şi vlădici.

Câtă vreme ni s-a dat, prin bunăvoinţă dumnezeiască, adevărata credinţă prin Revelaţie, din pricina faptului că patriarhii şi vlădicii au părăsit şi credinţa şi ne-au părăsit şi pe noi – ei nemaifiind nici pe departe modele de slujitori creştini ai sfintelor taine, în comparaţie cu Părinţii de-dumnezeu-purtători din vremurile mai vechi, foarte grele şi ele – ne-am pierdut cu totul drumul. Faptul că Biserica oficială, stăpânită acum de un cuget secularizat, lumesc, ne-a părăsit, reprezintă principalul motiv, pentru care am primit influenţe străine, ajungând să preferăm gunoaiele Occidentului şi ale Orientului în locul tezaurelor culturale şi duhovniceşti ale moştenirii noastre. Suntem vinovaţi, desigur, şi noi, dar turma fără păstor nu are valoare.

Scriptura de-Dumnezeu-insuflată ne luminează întru toate! Şi foarte sugestiv ne aminteşte cum a cerut Domnul de la Petru să-I arate că-L iubeşte. Patriarhii, vlădicii şi câţi preoţi se ocupă doar cu cei îmbisericiţi (adică abia 2%), dar şi cu aceştia doar superficial, să-şi amintească fie şi numai o dată pe an, ceea ce a pus Hristos mai presus de toate obligaţiile lor? Şi, oricât ar fi de târziu – şi spun asta, pentru că răul s-a săvârşit deja – socotesc totuşi deosebit de necesar pentru toţi să pun înainte aici cuvintele Domnului din Evanghelia după Ioan (capitolul 21):

„Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? El I-a răspuns: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a lui: Paşte mieluşeii Mei. Iisus i-a zis iarăşi, a doua oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? El I-a zis: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a Iisus lui: Păstoreşte oile Mele. Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? Petru s-a întristat, că i-a zis a treia oară: Mă iubeşti? şi I-a zis: Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile Mele”.

Cu toate acestea, pentru lumea care nu ştie sau nu îşi aminteşte amănunte şi mai multe date exacte despre această istorie a divergenţei dintre patriarhii ecumenici şi esfigmeniţi nu sunt de ajuns ştirile şi reportajele pe această temă, aşa cum s-a întâmplat recent cu vizita patriarhului ecumenic Bartolomeu la Sfântul Munte, care a fost însoţită de dezaprobări. Pentru câţi ştiu, kir Bartolomeu este ultimul care ar trebui să se mire de poziţia Esfigmeniţilor. Căci, nu numai că nu este exemplar în ce priveşte cugetul ortodox şi apărarea luptătoare a acestuia, ci chiar a devenit purtător de stindard al ecumenismului, deschizând nu una, ci multe porţi celor de altă credinţă, răspândind îndoieli şi idei noi printre credincioşi.

Însă creştinii catehizaţi cunosc şi au fost foarte adânc răniţi de prea multele încălcări ale Patriarhului Ecumenic. A ajuns în punctul – halul, este un cuvânt mai corect! – să-l primească pe arhiereziarhul, schizofrenic şi paranoic, conducător al statului Vatican, pe papa, în cetatea împărătească, purtând un panou pe care a scris imnul îngerilor către Domnul şi Dumnezeul nostru: „Binecuvântat cel ce vine întru numele Domnului”! Binecuvântat papa! Am păcătuit, Doamne! Binecuvântat acesta care se consideră pe sine… infailibil şi are ca ambiţie de vârf a sa primatul?! Am păcătuit, Doamne! Creaţia, aş afirma cu toată seriozitatea, nu prevăzuse apariţia păcătosului acestei căderi abisale.

Deci, acest apostat care-şi face treaba în Biserica Ortodoxă ca pe un teren viran, acest stegar al ecumenismului viclean, subminator şi trădător, nu poate să îi caracterizeze drept „schismatici” pe zeloţii (zeloţi ar trebui să fim toţi creştinii, dacă ni s-ar fi dat cateheza corectă) monahi esfigmeniţi doar pe baza Cartei stature a Sfântului Munte, care îi recunoaşte supraveghere duhovnicească asupra Sfântului Munte. Monahii esfigmeniţi sunt trup şi suflet dedicaţi schimei monahale şi Ortodoxiei şi au ca stindard, nu acel panou pe care l-a făcut apostatul patriarh pentru papa fără de minte, ci un panou cu promisiunea ca până la moarte să apere adevărata noastră credinţă: „Ortodoxie sau moarte!”.

Creştinii şi cetăţenii neluminaţi, din pricina indiferenţei „Bisericii” care s-a făcut roabă Cezarului, cunosc totuşi că Mişcarea Ecumenică şi Consiliul Mondial al Bisericilor ţin de Noua Ordine a Lucrurilor în domeniul religiilor. Creştinii ortodocşi ştiu de asemenea că nu există multe Biserici, ci Una este cea adevărată (creştinismul ortodox nealterat), deoarece deţine adevărul revelat.

Tronurile ecumenice şi episcopale nu stabilesc drepturi precum acelea care au transformat graniţele patriarhiilor şi mitropoliilor „în mici imperii” (acolo unde se întâmplă acest lucru). Doar îndatoriri de slujire a turmei şi de această slujire a păstorilor se leagă şi demnităţile lor ierarhice. Pentru că Patriarhul Bartolomeu nu are o libertate duhovnicească integră, aşa încât să-şi corecteze mersul şi să devină exemplu de ierarh ortodox, continuă cu acţiuni care îi bucură doar pe duşmanii Ortodoxiei şi pe toţi câţi pizmuiesc unicitatea Sfântului Munte şi le este o bârnă în ochiul întunecat istoria milenară şi slava acestuia.

Lumea nu cunoaşte, iar în zilele noastre este bulversată de problemele economice. Citeşte, deci, în ziare, aude sau vede prin mass-media că există, zice-se, o altă „obşte” în afara Sfintei Mănăstiri şi un alt stareţ, şi el tot „în afara” mănăstirii, care, fără să aibă nici o legătură cu Sfânta Mănăstire Esfigmenu aspiră ca prin tertipuri juridice să se instaleze în Sfânta Mănăstire înlăturându-i pe monahii stăpâni acolo, pe fraţii lor – se presupune – în Hristos! Cine a îngăduit acestea? Bartolomeu!

Esfigmeniţii nu au nici ei toată dreptatea de partea lor. Am prezentat chestiunea în stil jurnalistic şi cu subiectivitatea durerii noastre, ca nişte credincioşi şi nu ca… nişte provocatori de scandaluri. Cunoaştem şi noi care este situaţia. Ştim: Esfigmeniţii sunt datori să-şi corecteze poziţia. Sunt datori să se conformeze literei şi duhului Cartei statutare a Sfântului Munte. Sunt datori să-l „sacrifice” pe actualul lor stareţ, pentru că, doar el şi nimeni altul, a fost hirotonit de un „mitropolit” vechi-calendarist. Sunt datori să trimită un reprezentant în Sfânta Epistasia (Supraveghere) şi să fie de acord cu câte se hotărăsc, cu rugăciune, la sinaxele acesteia. Esfigmeniţii nu pot susţine că toate cele 19 mănăstiri sunt pe un drum greşit şi doar Mănăstirea Esfigmenu se află pe drumul cel bun. Esfigmeniţii au întors spatele chiar şi judecăţii bunului simţ şi se primejduiesc într-adevăr să cadă şi să devină din zeloţi, eretici.

Ne-am ocupat cu toate aceste chestiuni şi când a fost nevoie ne-am aflat vreme de patru zile la mănăstire. Dar, aşa cum spuneau mai înţelepţii noştri străbuni din antichitate, să se păzească adevărul de istorii, la fel şi în cazul adevărului lor. Patriarhul, se pare, recurge la soluţia de a-i îndepărta cu forţa pe Esfigmeniţi. Asta înseamnă, nici mai mult, nici mai puţin, decât ca statul grec să-şi scoată singur ochii, trimiţând în Sfântul Munte trupe speciale! De aceea, susţinem că, din punctul nostru de vedere, în reglarea acestei chestiuni mai mult decât toţi va trebui să contribuie înşişi Esfigmeniţii. Am obosit şi suntem adânc mâhniţii noi, creştinii simpli, văzând neputinţa clericilor şi a monahilor de a-şi rezolva între ei problemele. Erau datori cel puţin să recunoască faptul că pentru această situaţie este de vină ignorarea Tradiţiei, care vrea ca toate cele din spaţiul Bisericii să se regleze prin împreună-lucrarea clericilor şi laicilor şi nu aşa cum se întâmplă azi cu patriarhii şi vlădicii care, încălcând orice rânduială a moralei creştine, se vor stăpâni absoluţi, conlucrând doar cu mireni supuşi lor, iar în chestiunile divergenţelor cu clerul simplu ei sunt şi acuzatorii, şi judecătorii. Doamne, ai milă!

Ὀρθόδοξος Τύπος, 11 noiembrie 2011, nr. 1901, p. 7.

Traducere : Mihail Ilie

Aici puteți citi toată istoria →

83) Observaţii critice ale Părinţilor Aghioriţi către Patriarhul Ecumenic

Patriarhul Ioannis Vekkos al XI-lea şi prigonirea Athoniţilor

84) SPUNE MULTE FURIA PATRIARHULUI ECUMENIC LA MAREA LAVRĂ A SFÂNTULUI MUNTE

88) Obştea asediată a Sfintei Mănăstiri Esfigmenu dă răspuns minciunilor Patriarhului Ecumenic

87) Patriarhul Ecumenic îl implică și pe Sfântul Arsenie Capadocianul în planurile sale ecumeniste

89) O cuvântare de „foc” a Părintelui Theodoros Zísis, în care îi laudă pe monahii râvnitori ai Sfântului Munte, ce nu ţin seama de ameninţările Patriarhului Ecumenic şi urmează tradiţiile apostolice.

dupa Graiul Ortodox