Memoriu al Parintilor romani care vietuiesc in Sfantul Munte Athos catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane

Preafericite Parinte Patriarh,

Inalt Preasfintiti Parinti Mitropoliti si Arhiepiscopi,

Preasfintiti Parinti Episcopi si Episcopi Vicari,

 

La indepartatele Chilii din Sfantul Munte Athos, unde din mila Maicii Domnului ne petrecem viata calugareasca, au ajuns vesti grozav de triste pentru Sfanta noastra Ortodoxie.

Bucuria acestor zile ale Penticostarului, cea mai luminoasa perioada a anului liturgic, ne-a fost adanc innegurata de aflarea celor petrecute la Timisoara, oras mitropolitan, in prima duminica dupa Injumatatirea praznicului Invierii. Impartasirea mitropolitului ortodox Nicolae Corneanu cu cei care l-au rastignit pe Hristos in urma cu 300 de ani si continua sa-L rastigneasca, punand la grea incercare sufletele si vietile romanilor ortodocsi din Ardeal, reprezinta un fapt fara precedent in istoria Bisericii Ortodoxe Romane, si, dupa cum reiese din Sfintele Canoane ale Bisericii si din scrierile Sfintilor Parinti, constituie un act de cea mai mare gravitate, asemanat adesea de Sfintii Parinti cu vanzarea lui Hristos [1].

Nu am fi purces la scrierea acestor randuri daca in aceste zile mahnirea nu ne-ar fi fost si mai mult sporita de tulburarea pe care o constatam la multi dintre inchinatorii romani ai Sfantului Munte, care cu neliniste ne cer ajutorul in rugaciune si sfatul. Unii preoti se intreaba: in ce masura, ierarhul cel apostat de la Credinta mai poate fi pomenit la sfintele slujbe, calcandu-si constiinta care-l indeamna sa urmeze Canoanelor Sfintelor Sinoade ale Bisericii; ceilalti, mirenii, se intreaba daca le este ingaduit sa se mai impartaseasca de la preotii care raman in comuniune cu mitropolitul, care s-a lepadat mai mult decat simbolic de propria turma, de Trupul lui Hristos.

Sfantul Atanasie cel Mare porunceste ca nu numai sa nu avem nicio partasie cu ereticii, dar nici macar cu cei ce au partasie cu cei raucredinciosi [2]. Cu ce inima poate primi un crestin dreptslavitor vestea ca mitropolitul Nicolae Corneanu, la varsta sa inaintata, care se cuvenea a fi cea a desavarsirii intelepciunii si discernamantului duhovnicesc, s-a impartasit de „painea otravitoare a celor ce se leapada de Hristos” [3]?

Ne-a venit greu sa credem ca asa ceva s-a putut intampla in Biserica Ortodoxa Romana, iar Comunicatul oficial din 26 mai a.c. al Unitilor din Romania, refuzul mitropolitului de a dezminti cele afirmate de acestia, precum si fotografiile care au ajuns pana la noi ne-au incredintat realitatea celor petrecute. Poate ca acest deznodamant se putea anticipa atunci cand mitropolitul Banatului afirma ca papa este, de drept, capul Bisericii si va trebui sa-l recunoastem cu totii ca atare [4] sau cand ceda cu multa solicitudine greco-catolicilor - de parca erau proprietatile sale - bisericile zidite cu sudoarea si jertfa stramosilor celor care au revenit in secolul trecut la Ortodoxie. Ce ar mai putea urma? [5]

O sută de ani de la canonizarea Cuviosului Antipa Athonitul

Ianuarie are o semnificaţie aparte pentru ortodocşii din zona Bacăului, întrucât pe lângă cele trei mari Praznice ale începutului de an, ei cinstesc, la 10 ianuarie, pe ocrotitorul lor, Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodeşti, singurul călugăr athonit român trecut în rândul sfinţilor şi numărat printre cei din urmă cuvioşi părinţi ai Athonului.

Născut în anul 1816, în satul Calapodeşti, comuna Dealu Morii, viitorul ieroschimonah Antipa s-a ivit pe lume în urma rugăciunilor stăruitoare ale mamei sale, Ecaterina a lui Atanasie, care i-a dat numele de Alexandru. Însemnat cu dumnezeiască bunăvoinţă încă de la naştere şi luminat apoi până în ultima clipă de minunatul har al lui Dumnezeu, fiul diaconului Gheorghe al lui Constantin Luchian a avut o copilărie aparte, întrucât marile daruri duhovniceşti cu care a fost înzestrat au uimit adesea pe cei de-o vârstă cu el.

În simplitatea sa părea adesea cu totul nepriceput şi multă vreme nu a putut învăţa carte, încât dascălul său l-a povăţuit să abandoneze şcoala şi să-şi însuşească un meşteşug, dar singura lui dorinţă era aceea de a se „ţine de citirea dumnezeieştilor cărţi” până la moarte. Dispariţia prematură a tatălui l-a împins în cele din urmă spre o meserie, deprinzând meşteşugul legătoriei de cărţi şi preluând pe umerii săi fragezi greul grijilor gospodăreşti.

Deşi prin sârguinţa sa aducea deplină îndestulare, tânărul Alexandru nu găsea nici o mângâiere în lucrurile lumeşti şi tocmai de aceea se ruga lui Dumnezeu să-i arate calea pe care trebuie să meargă. La 20 de ani, minunata lumină avea să-i umple inima de nespusă bucurie, aşa încât, într-o noapte, fără să-şi anunţe intenţia, a părăsit casa văduvei sale mame şi s-a îndreptat spre Mănăstirea Neamţ, pentru a se închina icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi a intra în binecuvântata obşte.

În Muntele Athos, la chilia Buna Vestire de la Schitul Lacu

Părintele Cleopa povestea adeseori despre călătoria făcută în Muntele Athos către sfârşitul anilor ‘70. Era într-adevăr o vizită istorică pentru că atunci, în anii aceia, era aproape imposibil să obţii aprobările necesare. L-au însoţit pe cunoscutul avvă Patriarhul Daniel, pe atunci doctorand la Strasbourg, şi arhimandriţii Victorin, Ioanichie şi Bartolomeu. Vizita a durat mai mult de o lună. S-au oprit la marile mănăstiri, au călătorit pe jos, pe cărări ascunse printre arbuşti pitici, ţepoşi, neprietenoşi. Uneori călătoreau o zi întreagă ca să ajungă la altă mănăstire ori la o chilie cu sihaştri români. Cu farmecu-i neegalat, părintele Cleopa povestea şi de momentul ajungerii la Schitul Lacu. Trecuseră o zi întreagă prin încercările călătoriei şi erau osteniţi de greutatea drumului. Au ajuns pe înserat la chilia Buna Vestire de la Schitul Lacu.

Primitori ai pelerinilor care ajung în această „Tebaidă“ a Muntelui Athos

Vieţuia în acest loc ierodiaconul Neofit Negară. Părintele Cleopa îl asemăna cu patriarhul Avraam, cel iubitor de străini. Aşa îi rămăsese în amintirea lui călugărul care-i primise cu inima deschisă, punându-le pe masă câte o bucată de peşte, prins de el în Marea Egee, măsline şi o cană cu vin rece. La plecare, aflând că doresc să ajungă până la Roma, ierodiaconul Neofit le-a dăruit câteva lire de aur pentru multele cheltuieli până la întoarcerea în ţară. Părintele Cleopa pomenea adesea gestul monahului atonit. După rânduiala lui Dumnezeu, Neofit Negară s-a îmbolnăvit greu, a fost mutat în mănăstirea „Sfântul Pavel“ pentru îngrijiri şi chilia a rămas părăsită. După mulţi ani de suferinţă, Neofit Negară s-a mutat din această lume, învrednicindu-se să vadă îngeri în ziua ultimă a petrecerii printre pământeni. În locul său a venit la chilia Bunei Vestiri părintele ieromonah Ştefan Nuţescu, cu metania la Sihăstria, adunând în jurul său mai mulţi călugări râvnitori. În această obşte se nevoieşte şi ucenicul de altădată al părintelui Cleopa, ieromonahul David Gălbează. Rugători, iubitori ai Liturghiei, ai cântărilor psaltice, ai rucodeliilor tradiţionale călugăreşti, părinţii de la chilia Buna Vestire fac misiune şi sunt primitori ai pelerinilor care ajung în această „Tebaidă“ a Muntelui Athos.

La Sfântul Munte ATHOS au început lucrarile de reconstructie din temelii a chiliei «Intrarea în Biserica a Maicii Domnului»

Sfântul Munte ATHOS din Grecia, numit pe drept cuvânt Gradina Maicii Domnului, este simbolul Ortodoxiei de pretutindeni în care convietuiesc de veacuri monahi din toate tarile ortodoxe, ca semn al unitatii si universalitatii credintei ortodoxe. Acest Sfânt Munte a fost mii de ani în întunericul închinarii la idoli, dar a fost încrestinat de însasi Maica Domnului pe timpul vietuirii Ei pe pamânt si a ramas drept capitala a ortodoxiei mondiale. Se afla aici 20 de manastiri mari înconjurate de mai multe schituri si chillii, locuite numai de calugari care cu smerenie zi si noapte, prin munca, post si rugaciune duc o viata monahala.

CERERE DE SPONSORIZARE

după Flacăra Credinţei

 

Comunitatea bisericii romanesti ,,Inaltarea Domnului” din Schitul ,,Lacu”, cu hramul Sf. Mare Mucenic Dimitrie, izvoratorul de mir, din Sf. Munte Athos, Grecia, face un calduros apel catre  Dvs pentru un ajutor financiar in scopul terminarii lucrarilor de reconstruire a Chiliei ,,Inaltarea Domnului” si a altor dependinte alaturate acestora.

Sf. Munte al Athonului este fortareata duhovniceasca a Ortodoxiei, in care convietuiesc de veacuri monahi din toate tarile ortodoxe, drept simbol al unitatii si universalitatii credintei Ortodoxe. Prezenta romaneasca a fost intotdeauna numeroasa in aceste locuri sfinte, iar dupa caderea Constantinopolului (1453), capitala imperiului Bizantin, Tarile Romane au preluat prerogativele de protector al locurilor sfinte din Tara Sfanta, Muntele Sinai si Muntele Athos. In acest sens, domnitorii si boierii romani au rezidit si refacut cladirile si au inzestrat cu odoare sfinte manastirile ortodoxe care s-au aflat sub stapanire turceasca mai bine de 400 de ani. Astfel, pe langa numeroasele danii romanesti din Athos, a existat intotdeauna un mare numar de calugari romani aici, care au avut propriile lor chilii si schituri, unde slujbele sfimte s-au savarsit intotdeauna in limba romana si unde monahii romani s-au rugat fierbinte pentru tara si poporul lor, iar in acest loc a fost un adevarat focar de cultura si duhovnicie din care s-a hranit veacuri de-a randul poporul roman prin manuscrisele care erau aduse de aici in Romania si prin marile personalitati duhovnicesti romanesti care s-au format in acest loc sfant, dintre care amintim doar pe pe Sf. Paisie Velicicovscki, Sf. Antipa de la Calapodesti, Sf. Nicodim de la Tismana, Sf. Iosif de la Partos, Sf. Nifon de la Constantinopol si Sf. Calinic de la Cernica. Acesta din urma a vietuit la Schitul Lacu mai bine de un an de zile.

Contribuiţi cât de puţin la reîntărirea vieţii monahale din Schitul Lacu!

Mica peninsulă din Marea Egee - Muntele Athos - poate fi numită pe drept cuvânt şcoala cea mai înaltă a Ortodoxiei, şcoală de trăire şi simţire patristică, şcoală de sfinţenie fără egal în lume, de cultură şi artă unică în creştinism, care a creat şi a conservat până astăzi, într-un mod conştient, inestimabile valori spirituale.

Muntele Athos este învăluit în mister şi legendă. În tradiţie se spune că înainte de Hristos, existau în jurul vârfului Athon, cinci cetăţi antice greceşti, ale căror ruine încă se mai văd. Pe vârful cel mai înalt al muntelui se afla statuia zeului Apollon - zeul soarelui. După înalţarea Domnului la cer şi pogorârea Sfântului Duh, spune tradiţia că a ajuns până aici Maica Domnului cu corabia, împreună cu Sfântul Apostol Ioan, pentru a vesti Evanghelia mântuirii. Atunci zeul Apollon a strigat: “Nu pot rabda apropierea Maicii Domnului celui adevarat!”, şi îndată s-a prăbuşit în mare. Poporul ieşind înaintea Preasfintei Fecioare, a crezut în Hristos şi s-a botezat.

Ajutaţi la construcţia unui paraclis (biserică) la Schitul românesc Lacu din Sfântul Munte Athos

Sfantul Munte Athos este fortareata duhovniceasca a Ortodoxiei, in care convietuiesc de veacuri monahi din toate tarile ortodoxe, drept simbol al unitatii si universalitatii credintei ortodoxe. Prezenta romaneasca a fost intotdeauna numeroasa in aceste locuri sfinte, iar dupa caderea Constantinopolului (1453), capitala imperiului Bizantin, Tarile Romane au preluat prerogativele de protector al locurilor sfinte din Tara Sfanta, Muntele Sinai si Muntele Athos. In acest sens, domnitorii si boierii romani au rezidit si refacut cladirile si au inzestrat cu odoare sfinte manastirile ortodoxe care s-au aflat sub stapanirea turceasca mai bine de 400 de ani. Astfel, pe langa numeroase danii romanesti facute pentru Muntele Athos, a existat intotdeauna aici si un mare numar de calugari romani, care au avut propriile lor chilii si schituri, unde slubele sfinte s-au savarsit intotdeauna in limba romana si unde monahii romani s-au rugat fierbinte pentru tara si poporul lor. In Sfantul Munte Athos s-a creat un adevarat focar de cultura si duhovnicie, din care s-a hranit veacuri de-a randul poporul roman prin manuscrisele care erau aduse de aici in Romania si prin marile personalitati duhovnicesti romanesti care s-au format in acest loc sfant, dintre care amintim doar pe Paisie Velicicovski si Calinic de la Cernica. Acesta din urma a vietuit la "Schitul Lacu" mai bine de un an de zile.

Despre dreapta socotinţă

dialog cu Ieroschimonah Stefan - Schitul “Sf. Dimitrie” - Lacu, Muntele Athos
după Creştin Ortodox

Parinte, pentru inceput va rugam sa ne dati o definitie a dreptei socotinte.

Dreapta socotinta este cumpana care mentine echilibrul, timona care te pastreaza pe cale, fara abatere in dreapta sau in stanga.

Cum se poate ajunge la dreapta socotinta? Care este tinta si care sunt roadele ei?

In viata duhovniceasca avem absoluta nevoie de un duhovnic, un om care sa aiba aceasta virtute a dreptei socotinte si care sa ne povatuiasca. Si nu numai la inceputul vietii duhovnicesti, dar si la mijloc si spre sfarsit. Deci toata viata. Mai mult la inceput e nevoie insa sa ne calauzeasca, sa ne lumineze, sa ne formeze ca oameni duhovnicesti.

MULŢUMIRE

dupa Sfaturi Ortodoxe

Aducem multumiri pe aceasta cale celor care au raspuns APELULUI nostru si dupa posibilitatile fiecaruia au contribuit pentru a putea continua lucrarile de reconstructie a chiliei “Sfântul Antonie cel Mare” de la asezamântul monahal românesc “Schitul Lacu”, cu hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, din Sfântul Munte Athos.

Stadiul lucrarilor inainte de APEL

Stadiul actual al lucrarilor

Cum vizitaţi Sfântul Munte Athos

Orice creştin ortodox, fie el grec sau străin, ce doreşte să viziteze Sfântul Munte Athos trebuie ca mai întâi să ia legătura cu Biroul de Pelerinaje din Tesaloniki (tel. (+30) 2310 252 575 pentru greci şi (+30) 2310 252 578 pentru străini) sau din Uranupolis, Halkidiki (tel. (+30) 23770 71 423) pentru a obţine permisul de vizitare numit Diamoneterion care este valabil timp de patru (4) zile calendaristice.

Schitul Lacu

O altă aşezare monastică românească este Schitul Sfântul Dumitru (sau Lacu) situat la o jumătate de oră distanţă de mers pe jos faţă de Sfânta Mănăstire Sfântul Pavel, de care aparţine. Este construit la o altitudine de 280 m între Marphonou şi Antiathon. A fost fondat în secolul X de călugării din Moldova. Astăzi este format din 8 chilii şi este locuit de 39 de călugări români.

Valea Schitului Lacu

Schitul LACU cuprinde:

- Biserica Mare cu hramul Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir, unde sa fac slujbele in Duminici si sarbatori

si 8 (opt) chilii razletite pe o suprafata relativ intinsa, fiecare cu paraclisul (biserica) ei, unde in fiecare se slujesc zilnic Sfanta Liturghie si cele sapte laude:

1. Chilia BUNA VESTIRE - 9 vietuitori
Staret: parintele Stefan

2. Chilia SFANTUL ARTEMIE - 8 vietuitori
Staret: parintele Pimen

3. Chilia SFANTUL PROOROC ILIE - 2 vietuitori
Staret: parintele Sofronie

4. Chilia INTAMPINAREA DOMNULUI - 4 vietuitori
Staret: parintele Acachie

5. Chilia INALTAREA DOMNULUI - 4 vietuitori
Staret: parintele Paisie

6. Chilia SFANTUL IERARH NICOLAE - 5 vietuitori
Staret: parintele Rafael

7. Chilia ACOPERAMANTUL MAICII DOMNULUI - 3 vietuitori
Staret: parintele Isidor (ajutor grabnic)

8. Chilia SFANTUL ANTONIE CEL MARE - 4 vietuitori
Staret: parintele Nichifor (ajutor grabnic)

Biserica Sfantul Mare Mucenic Dimitrie

Date de contact (telefon şi fax) ale mănăstirilor din Sfântul Munte Athos

Contact	tel (+30) 23770	fax (+30) 23770
Sfânta Comunitate-Sfânta Epistasia	23712 23713
Protoepistatates	23221 23711
Secretariatul principal	23710
Secretariat	23224
Cazare	23714	23315
Lavra cea Mare	23758	23766
Vatopedu	23219	23657
Iviron	23643	23248
Hilandar	23797
Dionisiu	23237	23686
Cutlumuş	23266	23731
Pantocrator	23253	23685
Xiropotamu	23251	23733
Zografu	23247
Dochiariu	23245
Caracalu	23225	23746
Filoteu	23256	23674
Simonos Petra	23254	23707
Sfântul Pavel	23250	23355
Stavronichita	23255	23908
Xenofont	23249	23660
Grigoriu	23218	23671
Esfigmenu	23796	23937
Sfântul Pantelimon	23252	23682
Constamonitu	23228	23901