Hărţi

Harta Muntelui Athos

Harta Muntelui Athos

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole interesante. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

30 de răspunsuri la Hărţi

  1. alin zice:

    nu stiu in ce parte a greciei este sf munte athos ma scuzati dar vreau raspuns cat mai repede

  2. pr.gherasim zice:

    E atat de simplu. Cu atata informatie in jur. Chiar asa… of, of (Halkidiki, peninsula cu 3 brate; bratul din dreapta-sus)

  3. pr.gherasim zice:

    Priveste harta. De la Tesalonic spre dreapta, vezi Arnea, spre Ierissos si cobori la Uranopolis. de acolo incepe peninsula atonita. zona pomenita e Halkidiki.

  4. codrut zice:

    caut o harta mai exacta, unde este pe harta Schitul Lacu si Schitul Prodromu?

  5. Tine cont ca Schitul Lacu apartine de Sfanta Manastire Sf. Pavel (Agiou Pavlou) iar Schitul Prodoromul de Marea Lavra (Megistis Lavra).

  6. codrut zice:

    incerc sa gasesc pe harta Sfanta Manastire Sf. Pavel si nu stiu ce reper sa-mi aleg , e mai pe la jumatatea peninsulei?

  7. E in partea de Sud Vest.

  8. codrut zice:

    ok…acuma am vazut…si am gasit pe harta google , vederea din satelit schtul Prodromu…locul pe care l-am vazut in iulie 2009

  9. varvara43 zice:

    Exista o harta a sf. munte Athos facuta de satelit? Daca exista , se pot vedea pe ea schitul Prodromu, si schitul Lacu?

  10. varvara43 zice:

    Exista. Am gasit-o. Spre care punct cardinal se afla schitul Prodromu, fata de Marea Lavra? Multumesc anticipat pentru raspuns.

  11. varvara43 zice:

    CUVINT DE INVATATURA IMPOTRIVA LUXULUI SI A SULUMENIRILOR de Arhim. Ioanichie Balan Tot omul de pe pamint De Dumnezeu e facut, Dupa „chip si-asemanare” Nu asa la intimplare. Caci in trupu-i de pamint El a pus un Suflet Sfint, Si in sufetu-i curat Duh, din Duhul Lui i-a dat. I-a dat minte sa gindeasca, I-a dat gura sa-L slaveasca, I-a dat miini, i-a dat picioare, Ca sa umble drept, sub soare. I-a dat ochi ca sa admire Preafrumoasa Lui zidire. Si l-a-mpodobit pe om Tuturor facindu-l domn. L-a-nzestrat cu-ntelepciune Ca sa faca celr bune. Datu-i-a si sanatate Sa n-o cheltuie-n pacate. Si in inima i-a pus Dragoste pentru Iisus. Si credinta-n Dumnezeu Ca sa-L caute mereu. Si i-a dat o lege noua, Tetamentele-amindoua, Ca sa fie legamint Cit va fi pe-acest pamint. Dar de-a lungul vietii sale Omul s-a schimbat pe cale… N-a voit sa mai asculte, Si-a cazut in patimi multe. Sfinta lui „asemanare” Si-a pierdut-o prin mincare, Iara chipul sau curat Pe placeri si l-a schimbat. Si-a dat Raiul cel frumos Pe acest pamint spinos, Si-a vindut si vesnicia Ca sa-si cumpere urgia. Tineretea, sanatatea, Viata-ntreaga, libertatea, Omul le-a schimbat pe toate Pe placeri si pe pacate. Rau si mindru cum era Permanent se razvratea. Ajungind un rob, din fiu, Gol la suflet si pustiu. Omul veacului de-acum Merge abatut pe drum… E zdrobit de constiinta, S-ar scula, n-are credinta. Omul veacului de azi Este palid pe obraz, Plictisit de soarta lui, Chiar de-ar spune, n-are cui. Omul veacului din urma, Singur zilele isi curma. Toata viata lui greseste, Nici un ceas nu se caieste. Duce-o viata imorala, Dar amar, amar se-nseala, Nici nu vrea, deloc nu vrea Sa-l invete cineva. Omul mindru si modern Si-a facut viata infern. Nu se-nchina la icoane, Ci la domni si la cucoane. Nu se-nchina lui Hristos, Ci placerilor de jos, Refuzind pe Duhul Sfint Zace-n trup ca-ntr-un mormint. Casa lui e pravalie De desfriu si de betie, Merge-ntins la film, la joc, La Biserica deloc. Departat de Dumnezeu El se lupta tot din greu, Sa-si croiasc-o soarta noua, Fara soare, fara roua. Fara Preot si Credinta, Fara post si umilinta, Fara dragoste crestina, Om pribeag, fara lumina. Viata-i pare o gradina Desi-i goala si straina, Trupu-i pare un palat Desi este intinat. Lumea-i pare paradis, Vesnicia, doar un vis. Nu asteapta alta viata, Totul este-aici de fata. Iar femeia-i pare zeu Mai de pret ca Dumnezeu. Tot ce vrea ii implineste, Tot ce poate-i daruieste. Si o lasa sa se-mbrace Cum voieste, cum ii place, Si o duce la distrctii Sa-i ofere satisfactii. Astfel viata-si iroseste, Caci darima, nu zideste. Pentru asta-n loc de Rai, Va cadea-n gheena, vai! Tineretul, vai de el, Nu asculta azi de fel, Creste singur, neudat, Si refuza orice sfat. Sfat de mama, sfat de tata Nu primeste niciodata, Sfat de Preot si pastor Nu primeste-asa usor. Vrea mereu sa se distreze, Dar deloc sa nu lucreze. Vrea sa cinte si sa joace, Sa traiasca cum ii place. Vezi baieti mergind pe strada Agitati si plini de sfada. Unii poarta parul plete, Nu stii de-s baieti sau fete. Poarta haine-mpiestritate, Strimte si inzorzonate, Cu tigarile in gura, Rid de cei batrini, si-njura. Poarta unghii netaiate, Parul lung, lasat pe spate. N-au nici jena, nici obraz, Caci asa e moda az! Merg in grup, baieti si fete, Se opresc pe la bufete, Seara-n parcuri se distreaza Noaptea pin-tirziu danseaza. Dar pacatul cel mai mare, Care naste desfrinare, Care spurca orice minte, Orice inima cuminte, Este portul blestemat, De satana inventat, Al femeilor de azi Care-aduce mult necaz. Ca sa placa lac barbati; Curtezani si desfrinati, Se-ngrijesc cu staruinta Facind tot ce-i cu putinta. Buzele si le-rosesc, Parul si-l ingalbenesc, Fata-ntreaga si-o fardeaza, Fustele si le scurteaza. Si pe multi cumplit zmintesc, Cu-al lor port diavolesc, Caci nu cred ele deloc Ca mai este iad si foc. Unele mai cred putin Dar la Domnul tot nu vin, Nici la Sfinta Liturghie Multe nu mai vor sa vie. Iar de intra, tot asa, Ca si cum s-ar si distra; Coafate si vopsite Si cu buzele-nrosite… Imbracate de parada, Vin ca lumea sa le vada, Fusta scurta, trupul gol, Parul lung sa u mototol. Cu genunchii despuiati Spurca mintea la barbati. Caci cind ele se inchina Ochii multora se-ntina. Cind saruta Sfinta Cruce Rosul buzelor se duce, De aceea pe icoane Vezi vopsele de cucoane. Altele mai mult gresesc Caci se si impartasesc. Parfumate, dichisite Si cu buzele-nrosite. O, ce hula, ce pacat Prea urit si blestemat, Cu trup necuviincios Gusta Trupul lui Hristos. Ba si fetele acum N-au rusine nicidecum. Merg pe strazi aproape goale Dai sa fugi, iti ies in cale. Neavind ce arata Nici cu ce te insela, Fara minte se dezbraca Si zminteala-ncep sa faca. Le-ntilnesti la coafor Stind picior peste picior, Cu tigarile in gura Vin sa-si faca manichiura. Incepind cu mina dreapta Unghiile si le indreapta Si cu rosu le vopsesc O! ce lucru diavolesc! Apoi parul si-l reteaza, Il vopsesc, i8l coafeaza, Ca s-atraga pe barbati, Si pe toti cei desfrinati. Si pe buze mai ales Se-nrosesc cit mai ades, Ca sa-nsele, sa omoare Prin desfriu, pe orisicare. Se agita fara tihna, Nu au somn, nu au odihna, Vor sa fie mai frumoase, Mai moderne, mai luxoase. De vecini mai laudate, De barbati mai intrebate, De bogati mereu poftite, De saraci, oricind cinstite. Toata ziua se gatesc, Fata, ochii si-i vopsesc, Ca s-arate tuturor Ca-s frumoase dumnealor. Se imbraca barbateste Si traiesc necrestineste. Pun la git bratari, margele, Ca sa-nsele si cu ele. Clocotesc de desfrinare Fac pacatu-n drumul mare… Nu mai stiu de feciorie, Pentru ele-i o prostie… Nu mai stiu de Dumnezeu Caci iL supara mereu. Iar de dreapta Lui minie, Nu voiesc nicicum sa stie. Nu mai stiu nici de rusine Caci gresesc cu orisicine, Chiar de sint nemaritate De copile fac pacate. Si de merg dupa barbati Multi traiesc necununati. Apoi grija lor cea mare, E, copiii sa-si omoare. Vai de oamenii de- acum Ca-i asteapta foc si scrum, Precum in Scriptura scrie; Au sa arda-n vesnicie. Pentru portul femeiesc Vin pe neamul omenesc, Boli, dureri nenumarate, Plata multelor pacate. Azi vedem ce n-au vazut Fratii nostri din trecut: Semne mari, prevestitoare Pe pamint, pe mari si-n soare. Ploi grozave, inundatii, Pling saracii, mor bogatii, Unii fug, altii se-neaca, Dar spre Domnul, nu se pleaca! Muntii-ncep sa tremure, Miscati de cutremure, Marea-n valuri se framinta Pacatosii se-nspaiminta. Dar del;oc nu se trezesc, Nici de patimi se caiesc. Iar femeia cel mai greu, Renunta la portul sau. O-ntilnesti sezind la mare, Goala, pe nisip la soare. O-ntilnesti la film, la teatru, Vesela, cu ochi-n patru. O-ntilnesti la cafenea, Cu barbatul dupa ea. )-ntilnesti la magazine, Cumparindu-si haine fine. O-ntilnesti mergind pe strada, Imbracata de parada, Peste tot o vezi umblind, Goala, vesela, rizind. N-are grija si nevoi, Nici asculta ea de noi. Ba si pruncii si-i omoara Ca sa para domnisoara. De credinta nici nu-i pasa, Pe saraci nu-i ia la masa, Posturile nu le tine, La biserica nu vine. Sotul ei si-l asupreste, De copii nu se-ngrijeste, Caci asa-i modern sa fie, O femeie, o sotie! Dar oricit iar fi de bine, Anii trec si moartea vine. Si cind dai s-o vezi din nou O-ntilnesti colo-n cavou! Oase negre de pamint Risipite in mormint. Iata soro ce-a ramas Din al tau preamindru vas!!! Apoi goala, rusitata Dracii te-or rapi indata, Si in iad, in grele munci Vesnic te vor tine-atunci. In acel prea groaznic loc, Pururea vei arde-n foc, In acea cumplita teama Nu va fi cu tine mama, Nici un inger si nici Sfinti, Nici o sora, nici parinti, Numai draci in fat-or sta Precum insati vei vedea. Te vor chinui atunci Plinsul bietilor tai prunci, Omoriti in viata ta Care-n veci te-or blestema. Si inca te va-nvinui Si mult te vor osindi, Banii dati atitia ani Pe gateli, nu la sarmani. In acel prea greu raspuns Nu-ti va fi atunci deajuns, Plinsul, lacrima si chinul, Nimeni nu-ti va usura suspinul. O, femeie, o, crerstina, Ai ajuns de cer straina, Departindu-L pe Hristos Prin portu-ti necuviincios. Te-a facut Hristos o floare, Sa traiesti, sa cresti sub soare… Pentru ce te-mpodobesti? Nu-i mai bine-asa cum esti? Ti-a dat Domnul cap frumos Sa gindesti ce-i de folos, Si te-a-mpodobit cu minte Sa faci numai fapte sfinte. Iar tu soro, rau gindesti, Uiti ca ai sa-mbatrinesti, Si traiesti cu totul rau, Suparind pe Dumnezeu. Moda lumii greu te-nsala, Trupu-n patimi ser pravala, A ta constiinta tace Viata-n moarte se preface. Ti-a dat Domnul miini de mama Sa nasti fii de buna treaba, Pentru ce le spurci atunci, Cu ucidere de prunci?! Degetele miini tale Te hranesc, te-ajuta-n cale, Fa cu ele Sfinta Cruce, Crucea ta s-o poti a duce. Pentru ce ti le-nrosesti, Nu poti altfel sa traiesti? E frumos s-atirni de ele, Ori bratara ori inele?! Ti-a dat Domnul par frumos De mireas-a lui Hristos, Pentru ce tu il retezi, Il vopsesti si coafezi?! Parul tau podoaba este, Dar se poarta crestineste, Cu broboada-acoperita, Pentru-a fi de Sfinti cinstita. Pentru ce ti l-ai taiat, Vrei de-acum sa fii barbat? Ai vazut asa pe Sfinte, Pe bunica ta cuminte? Ti-a dat Domnul ochi frumosi, Ca sa vezi, s-admiri, sa cosi, Pentru hrana sa lucrezi, Tu de ce ti-i mai grimezi?! Vrei sa-nseli cu ei barbati, Sa vinazi pe cei bogati? Lupta-te cit mai traiesti, Ochii, soro, sa-i pazesti.

  12. varvara43 zice:

    continuare… Altele ochii si-au scos Pentru Mirele Hristos, Vrind prin ei sa nu zminteasca Slabiciunea barbateasca. Ti-a dat Domnul si picioare Ca sa umbli drept sub soare, Ca sa-aduni cum poti, cum stii Piine, haine la copii… Pentru ce alergi in fuga La petreceri, nu la ruga? Apoi cumperi si incalti Pantofi scumpi cu toc inalti? Iar pe unghii dai cu lac Ca sa fii la toti pe plac! O, femeie, o, crestina Grea osinda o sa-ti vina! Ti-a dat Domnul trup frumos, Sa-l faci templu lu Hristos, Pentru ce il dezgolesti, Vaiul sa-ti agonisesti?! Ti-a dat Domnul trup curat Sa-l pazesti neintinat, Sa-l imbraci cu cuviinta Nu in lux, ci-n umilinta. Sa-l sfintesti prin rugaciune Si prin multe fapte bune. Pentru ce te porti asa, N-ai cu ce te imbraca? Nu-i pacat sa-mbraci pe tine Haine scumpe, haine fine? Sa-ti arati la toti pe strada Trupul gol ca de parada? Tu nu stii ca se zmintesc Toti acei ce te privesc? Caci in mintea lor de oameni Multe ginduri rele seameni. O, cumplita desfrinare A iesit la drumul mare… Semn al vremii de apoi… Nu era asa la noi!!! De te porti asa vopsita, Pafumata-mpodobita, Sigur nu te mintuiesti Caci crestina nu mai esti! Astazi nu mai e rusine, A pierit de la oricine, Si in locu-i va veni Moartea intr-o buna zi! O,femeie, o, crestina, Ai ajuns de cer straina, Suparindu-L pe Hristos Prin port necuviincios. In zadar te-mbraci luxos, Nu te vrea asa Hristos, In zadar te parfumezi, Astfel, fata Lui n-o vezi. Fii de-acum mai inteleapta, Caci osinda grea te-asteapta. Teme-te de Dumnezeu, Sa nu-ti pierzi sufletul tau. Si te-mbraca cuvios, Cum ii place lui Hristos. Poarta haine crestinesti, Nu de cele paginesti. Caci de umbli-asa pe strada Pe cei slabi ii faci sa cada, In pacatul desfrinarii, Si in ghiarele pierzarii. Haina-i o necesitate Pentru omul cu pacate, Semn de doliu si vesmint Omului de pe pamint. Haina este pentru om Ce e frunza pentru pom, Caci de soare il fereste Si de patimi il pazeste. Vino, soro, la Hristos Sa vezi chipul lui frumos, Fata Lui este curata, Iar a ta este patata. Capul lui este smerit, Al tau mindru si vopsit. Fruntea Lui este senina, Iar a ta de patimi plina. Mergi la curtea lui Pilat Si vezi cum L-au judecat… I-au scos haina cea de in Si pe frunte i-au pus spini. L-au batut peste obraz Ca sa ai tu cinste az, Si-n hlamida de ocara Din oras L-au scos afara. Si i-au pus si Cruce-n spate Pentru multele-ti pacate Si I-au dat otet si fiere Ca sa ai tu azi putere. Vino soro linga Cruce Si vezi Domnul cum o duce. Cum L-au osindit la moarte Ca sa ai de viata parte. Si priveste la Iisus Ce cununa grea i-au pus! Poate te vei rusina Si-al tau port il vei schimba. Vei muri si tu odata Si vei sta la judecata, Si vei da de toate seama Ca femeie si ca mama. Cu-al tau port neserios Poti sta-n fata lui Hristos? Uita-te la Domnul tau, Sameni tu cu chipul Sau? El cu singe-I tot stropit Iar tu cu chipul vopsit, El pe Cruce, tu in casa, El in groapa, tu la masa. El batut, tu laudata, El scuipat, tu coafata El descult, tu incaltata, El sarac si tu bogata. El pe Cruce-ntre tilhari, Tu cinstita de cei mari. El pe Cruce sta si-acum, Tu-L refuzi si-L lasi in drum.Iata-L, gol, il bate vintul Izgonit de tot pamintul, Si nu are ce minca! Nu-L primesti in casa ta? Soro, miine Domnul vine Si-ar vorbi ceva cu tine! Ai vreun ban si pentru El? Sau nu-i dai nimic de fel! Ti-am vorbit despre Hristos Ca sa ai mai mult folos. Poate te vei indrepta Si-al tau port ti-l vei schimba. Oare Maica Preacurata S-a-mbracat asa vreodata? A purtat gateli, margele Si in degete inele? Ea in toata viata Sa N-a smintit pe nimenea. La fel Sfintele fecioare Se-mbracau cu grija mare. Si-ale noastre maici strabune Se mbracau cu-ntelepciune… Caci de om se rusinau Si de Domnul se temeau. Fie pilda vietii lor Spre mustrarea tuturor, Iar tu soro, de voiesti, Sufletul sa-ti mintuiesti, Fugi de lux si desfrinare, De pacatul mic, sau mare, Si cu lacrimi sa te speli De orice sulemeneli. Iar cind vii la rugaciune Sa nu cauti haine bune, Nici parfum pe trupul tau Sa n-aduci lui Dumnezeu. Luxul, haina si parfumul Toate trec, se duc ca fumul, Numai inima smerita Sus la cer va fi primita. Sa te-mbraci cuviincios Cum ii place lui Hristos, Nu mai da cu ruj pe buze Ca in veci o sa te-acuze. Iara timpul ce-l mai ai Soro, Domnului sa-l dai, Nu cumva sa mori asa Fara a te indrepta. Ce grozav va fi atunci, Cind vei arde-n foc si munci, Unde-s viermi si rea putoare! Cit vei plinge-acolo oare?1 Nimeni nu-ti va ajuta, Nimeni mina nu0ti va da, Nimeni poate sa te scoata Vreodata, niciodata! Deci, arunca de la tine Tot ce-i rau , si fa ce-i bine, Ca sa scapi de-acea minie Care-ndata o sa vie. Nu mai merge-asa pe drum, Poarta haine lungi de-acum. Si de-ti prisoseste-un ban Da-l cu mila la sarman. Apoi cazi cu capu-n jos Inaintea lui Hristos Si cerindu-i indurare Zi asa cu glasul tare: Doamne-ajuta-mi ca sa pun Chiar de azi inceput bun Si sa-mi pling fraptele rele Pina-n ziua mortii mele. AMIN.

  13. varvara43 zice:

    TREPTELE PACATULUI Pentru a ajunge la savirsirea pacatului,este un drum in 12 trepte,prin care ajunge omul sa faca pacatul.Treapta1:nu facem fapta buna. Treapta 2: facem fapta buna cu un scop rau. Treapta 3:atacul gindului simplu(Momeala) al pacatului (Ce frumoasa-i femeia cutare! Ce bun ar fi aurul acela!) Treapta 4:insotirea cu gindul pacatului(daca ai face? zice diavolul.) Treapta 5: Lupta pina la moarte,te lupti intre da si nu. Treapta 6: Invoirea(Da, am sa-l fac,ce placut este ce desfatare,ce frumos). Treapta 7: Pacatuil cu mintea il vezi pacatul,vezi cum curvesti si simti placerea,vezi betia,vezi aurul in mina ta imaginatia-podul dracilor. Treapta 8: caderea cu lucrul(Curvesti cu fapta,bei,furi,omori.) Treapta 9: obiceiul pacatului,te obisnuiesti cu el,este placut si usor de facut,dracul ti-l ofera la pret de nimic. Treapta 10:deprinderea pacatului (Devine a doua natura pacatul,este treapa cea mai grea,se pare ca nu vei putea trai fara acest pacat,il faci foarte des). Treapta 11: Deznadejdea (Vezi ce ai facut-zice diavolul-acum iadul este al tau,vezi ce om de nimic esti,mai rau ca animalele,ce rost are sa mai traiesti?). Treapta 12:sinuciderea,te omori singur-aceasta este calea sigura a iadului! PENTRU A EVITA CADEREA DE LA PRIMA TREAPTA, TREBUIE SA FACEM BINE SI SA-L PUNEM PE IISUS HRISTOS MEREU INAINTEA OCHILOR,CA DE NU, APOI NE PUN DRACII URITANIILE LOR.

  14. varvara43 zice:

    VINTUL PUSTIIREI (Urgia Cereasca) 1 Iarasi lupte, iarasi since, Iarasi zgomot de razboi, Iarasi lacrimi nesfirsite Iarasi valuri si nevoi! 2 Cind a sters sarmana lume Lacrima de pe obraz, Au venit napraznic iarasi Alte valuri de necaz.3 Vaduvele iar vor plinge Cu batrinii cei sarmani Si copii vor ramine Iar cu miile orfani. 4 Pustii-se-vor orase Si pe multi ii vor robi, Unde sint cintari desarte, Gloantele vor dantui. 5 Iar in locul rasfatarii Si a luxului nebun, Va domni de-acuma groaza Si cutremurul de tun. 6 Care azi,(de zburdaciune), Umbla goi, nerusinati, Vor ajunge ca sa umble De nevoie dszbracati. 7 Cind sporeste rautatea Se scirbeste Dumnezeu, Pentru asta vin in lume Si razboaiele mereu. Cea din urma poezie scrisa de Sf. Ioan Iacob la 15 iulie 1960.

  15. varvara43 zice:

    O JERTFA NEOBISNUITA 1 Imprejurul Minastirii, De la muntele Sinai, Nu erau pagini ca astazi; Peste tot crestini vedeai. 2 Cind a fost robit Sinaiul De paginii Saracini S-a varsat urgie mare Contra bietilor crestini. 3 Care si-au pazit credinta, Au murit ca mucenici, Altii(vai) prin lepadare, S-au crutat de inamici. 4 Un crestin din cei cu rivna Si prea binecredincios, Cauta sa-si scape viata Intr-un loc prapastios. 5 „Mort sau teafar mi-e totuna (Cugeta bietul crestin), Numai sa-mi pazesc credinta Si sa scap de saracini”. 6 Dar nevasta lui vazindu-l Apucatu-l-a de strai Si plingind, striga cu jale: Unde fugi barbate, stai.? 7 Cauti numai tu scapare, Dar pe mine cum ma lasi Intre liftele pagine Cu sarmanii copilasi? 8 Sint femeie, fire slaba, Oare cum te-ai indurat Sa ma lasi pe miini straine, Nu ti-e frica de pacat? 9 Daca mai ramin in viata, Raii ma vor necinsti, Si spre lepadarea Legii Ei pe toti ne vor sili. 10 Iar de vrei sa fugi acima, Rogu-te sa ma jertfesti Impreuna cu copii Si pe urma liber esti… 11 Dupa cum ducea la moarte, Avraam pe fiul sau, Fa-ne si pe noi acuma Jertfa pentru Dumnezeu. 12 Rugamintile femeii Pe barbat l-au biruit Si dorinta ei fierbinte Intr-o clipa s-a plinit. 13 Copilasii cu nevasta, Si-au plecat grumajii lor, Caci vedeau in spada mortii: Scutul cel mintuitor. 14 Moartea lor a fost primita De Stapinul Savaot, In Jertfelnicul din ceruri Ca o ardere de tot. 15 Neavind acuma grija De nevasta si copii, Sta ascuns crestinul nostru Prin prapastiile pustii. 16 Ratacind el ani de zile, Ca un om salbaticit, Un fior de indoiala Il facea nedumerit: 17 Cam asa zicea in sine Si se tinguia mereu: „Oare e bine primita Jertfa mea la Dumnezeu?” 18 Domnul insa mingiindu-l, Indoiala i-a gonit, Cind i-a aratat si vremea Fericitului sfirsit. 19 Deci mergind la Minastire, Petrecea in rugaciuni Si uda cu riu de lacrimi Sfintele „Inchinaciuni”. 20 Cind a fost bolnav de moarte El vedea cum vin din Rai, Sa-l intimpine cu cinste „Mucenicii din Sinai”. 21 Unii, il chemau pe nume Si cu drag il sarutau, Altii, felurite daruri Pentru dinsul aduceau. 22 Cum ar merge la o nunta (Spun cucernicii Parinti) A trecut din lumea asta Intovarasit de Sfinti. 23 Pina azi se pomeneste, In soborul Sinait, Despre jertfa cea straina A acestui fericit.

  16. varvara43 zice:

    IMNUL ROMANESC (Versul unirii) 1 Acum ca niciodata Treziti-va Romani Avind credinta-n suflet Si arma sfinta-n miini. 2 In rodul nascocirii Sa nu nadajduiti, Ci arma mintuirii Mereu s-o minuiti. 3 Uniti-va in cuiget Prin simturi crestinesti La „sinul maicii voastre Celei duhovnicesti. 4 In pavaza credintii Fiind adapostiti: La vreme de razboaie Veti fi nebiruiti. 5 Tot neamul de pe lume Si cel de sub pamint De s-ar scula-mpotriva, Va fi de voi infrint. 6 Plecati-va la Domnul Grumazul umilit: Sa va inalte fruntea In „plaiul” cel dorit. 7 De somnul nesimtirii Sa nu mai dormitati Ca „zorii mintuirii” S-arata la Carpati. 8 Cu dragoste curata, Ca fratii petrecind, Sa nu stirbim onoarea Si graiul nostru sfint. 9 Trezindu-ne simtirea Din suflet crestinesc, Sa punem semnul Crucii Pe steagul romanesc. 10 Pe tronul cel din suflet S-avem necontenit Icoana preacinstita A Regelui Marit. 11 De vom pazi unirea Si „crezul din stramosi” Vom fi si jos, in lume Si-n ceruri gloriosi. 12 In scumpa noastra tara Atunci vor creste iar Virtutile strabune Cu nume secular. 13 Din groapa stricaciunii, Sapata de „tiran”, Se va scula cu slava Rasadul lui Traian. 14 Deci azi, ca niciodata Sa ne vadim crestini, Pastrind neprihanita Credinta, prin straini.

  17. varvara43 zice:

    INDEMN FRATESC 1 Fii pribegi ai tarii mele, Necajiti intre straini, Nu uitati menirea voastra De Romani si de crestini. 2 Legea noastra crestineasca Si pamintul romanesc, S-au pastrat cu multe jertfe Care nu se pomenesc. 3 In prigoanele pagine Si-n virtejul cel barbar, Singele curgea siroaie Pe al Patriei Altar. 4 Citi nu mor pentru credinta Aparind acest pamint, Ori prin aspra nevointa, Stie numai Domnul Sfint. 5 Ca furtuna cea de veacuri A cumplitului necaz, Nu-i lasa pe vii sa stearga Lacrima de pe obraz. 6 Carturari n-au fost pe-atuncea Ca sa scrie viata lor, Au in schimb in „Cartea Vietii” Numele nemuritor.

  18. varvara43 zice:

    POPOR MARTIR 1 Din viata ta,cum vad, inseamna, Poporule mult zbuciumat, Ca esti ca griul cel de toamna: In ploi si vinturi semanat. 2 Tu esti odrasla cea mezina, A trunchiului daco-roman, Nascut cu sabia in mina Aici in cimpul, dunarean. 3 Ca leagan scump tu ai doar muntii Si scaldatoare Dunarea, Padurile cununa fruntii, Iar holdele sint haina ta. 4 In singele muceniciei Ai fost prin veacuri botezat Si-n virsta cruda a prunciei N-ai fost ca altii alintat. 5 Caci tu fiind abia in fasa Parintii te-au lasat orfan Si spre fiinta ta gingasa S-arunca barbarul tiran. 6 Luindu-ti drumul pribegiei Traiesti prin munti si prin paduri Si „veacuri de mucenicie” De la salbatici tu induri. 7 Cind negura paginatatii Se napustea catre Apus, Ai fost atunci Crestinatatii Ca scut de paza nerapus. 8 Cind natiile apusene Urzesc „progresul” tarii lor, In sesurile dunarene Tu rabzi potop cotropitor. 9 La „cuibul” proaspat din cimpie Abia atunci infiripat, S-arunca valuri din pustie De Goti si Huni neincetat. 10 Tu stind cu ghioaga nestrujita La trecatoare intre munti, Ca santinele neclintita A lor navala o infrunti. 11 Deci,tu de mic o, mucenice, Ai fost zagazul nemiscat, A valurilor inamice Si tu pe toti i-ai aparat. 12 In vremea cea de suferinta, Biserica te-a indulcit Cu laptele bunei credinte Si pasii ti-a calauzit. 13 Din gura ei inveti tu graiul Frumos ca imnul ingeresc Si ea iti pregateste Raiuil In slava Tatalui ceresc. 14 Cuvintul ei ti-a dat tarie Cind sufletul era mihnit Si-avind nadejdea-n vesnicie Necazul nu te-a biruit. 15 De cite ori te-ngenuncheaza Vrajmasii cei cotropitori,”Batrina” te imbarbateaza Si nu te lasa ca sa mori. 16 Deci,nu slabi, ci crede numa Ca „Maica” nu te-a parasit, Ci darul ei, intii si-acuma, Te sprijina necontenit. 17 De vei pazi, „credinta tare”, Precum din veac s-a mostenit, Vei fi slavit din nou sub soare Mai mult de cum ai fost slavit. 18 Iar daca tu dispretui-vei Predaniile parintesti, Atunci vei mosteni blestemul (Ca fiul rau de la parinti).

  19. varvara43 zice:

    STIHURI PENTRU LITANIILE DE LA IORDAN Dupa modelul celor de la Sf. Mormint pe glasul 3, ca si Leganusul 1 La Iordan, in chip smerit, Ca un rob Te-ai botezat, Firea apelor sfintind, Pe noi toti ne-ai kuminat. 2 Tu fiind marturisit De Parintele ceresc, Duhul Sfint a intarit Pe cuvintul parintesc 3 Cind din cer s-a auzit Glasul ce Te-a aratat, Firea toata s-a uimit, Iara muntii au saltat. 4 Gol vazindu-L pe Hristos Apa marii a fugit, Iar Iordanul sfiicios Inapoi s-a tras grabit. 5 Mina Sfintului Ioan Tremura cind s-a atins, Sa boteze in Iordan Pe Cel vesnic necuprins. 6 Pe al lumii Ziditor Ca sa-L vada s-au sfiit Cei de sus luminatori Si in nori s-au invelit. 7 Iar balaurul gindit, Care-n apa sta ascuns, Sub picioare s-a zdrobit De Stapinul sau Iisus. 8 Ingerii s-au spaimintat Pe stapinul gol vazind, Si cintind, au laudat Sfintul lui pogoramint. 9 Singur iadul s-a scirbit, Caci privind, a inteles Ca de-acum va fi lipsit De vinatul cel ales. 10 Apa Sfintului Iordan -Botezindu-se Hristos- A ramas ca un balsam La tot omul credincios. 11 Cerul astazi pogorind, Spre Iordan s-au aplecat, Caci se vede pe pamint Sfinta Treime aratat. 12 (Credinciosii cinta in cor) De la margini noi venim, Cei cu sufletul setos, Ca sa ne invrednicim De botezul lui Hristos.

  20. varvara43 zice:

    LUCIFERII STIINTEI 1 Invatatii cei de astazi Tot sw straduiesc mereu, Ca deplin sa dovedeasca Ca nu este Dumnezeu. 2 Cu progresele stiintei Ca si mindrul „Lucifer”, Dinsii vor sa se inalte Astazi mai presus de cer. 3 Doua „usi” le stau in fata Si ramin aici mirati, Dupa cum la „poarta noua” Sta un bou „sa ma iertati”. 4 Una este „usa vietii” Care lor li s-a inchis, Alta este a pierzarii Care groaznic s-a deschis. 5 Cite le ajunge capul, Se grabesc sa nascoceasca, Ca sa fabrice „viata” Si pe moarte s-o opreasca. 6 Orice uneltesti, ateie, Viata nu vei fabrica Iar de rafuiala mortii Nicidecum nu vei scapa. 7 Toate cele nascocite, Cind ajungi linga mormint, N-au valoare nici ca pleava Care se arunca-n vint! 8 Daca nu cunosti-n viata, Pe Mintuitorul tau, Vei cunoaste dupa moarte Tirania „celui rau”.

  21. varvara43 zice:

    MACELUL DE LA BIZANT(1956) 1 Doamne, cauta din ceruri Spre norodul tau smerit, Care pentru Sfinta Lege Astazi este prigonit. 2 In Bisericile Tale Au intrat ca niste furi, Adunari nelegiuite Cu ciocane si securi. 3 Aprinzindu-se de ura Cei din neamul lui agar Au stricat acum podoaba De la Sfintul Tau Altar. 4 De avere si de cinste Jefuit-au pe crestini In cetatea mostenita De la Sfintul Constantin. 5 Osemintele de veacuri A cinstitilor stramosi, Astazi sint batjocorite De paginii fiorosi. 6 Doamne, mult Prea Milostive Domoleste pe cel rau, Dindu-i semn ca sa cunoasca Ca, sintem „norodul Tau”! 7 Alineaza suferinta Care astazi a sporit Si ne da la toti cainta Pentru cele ce-am gresit!

  22. varvara43 zice:

    CUVINTUL 86- AL SF. IOAN GURA DE AUR -PENTRU CEI CE VORBESC DE RAU PE PREOTI- TOATE MIJLOACELE SA LE INTREBUINTAM CA, DARUL DUHULUI SFINT SA FIE CU NOI, SI, LA CEI SFINTITI CARE LUCREAZA CELE SFINTE,MULTA CINSTE SA LE DAM, CA MARE ESTE VREDNICIA PREOTILOR.”LA CEI CARE VETI IERTA, IERTATE VOR FI PACATELE LOR” (IOAN CAP. 20).DE ACEIA SI SF. APOSTOL PAVEL ZICE: ASCULTATI PE MAI MARII VOSTRI SI VA SUPUNETI LOR, (EVREI 13.17) SI CU PREA MULTA CINSTE SA-I INTIMPINATI.PENTRU CA TU AI GRIJA NUMAI DE TINE SINGUR SI, DACA VIETUIESTI CUM SE CADE, NU-TI CERE SOCOTEALA SI PENTRU ALTII. DAR PREOTUL CHIR DACA ARE VIATA CU FAPTE BUNE SI NU POARTA GRIJA DE NORODUL PE CARE IL PASTORESTE CU MULTA LUARE AMINTE,VA MERGE IN MUNCA CU FACATORII DE RELE. SI SA INTIMPLA DE MULTE ORI SA-SI PIARDA SUFLETUL NU PENTRU VIATA LUI, CI NUMAI CA NU POARTA GRIJA PENTRU VOI CU MULTA LUARE AMINTE. DECI, VAZIND PERICOLUL CEL MARE AL PREOTILOR SA VA PURTATI CU DINSII CU MULTA CINSTE SI RESPECT. IAR DACA IMPREUNA CU CEILALTI SI VOI IL DEFAIMATI, ACEASTA VA FI SPRE PASGUBA VOASTRA. SA ZICEM CA SINT FOARTE DECAZUTI PREOTII, INSA TOATE SLUJBELE FACUTE DE DINSII VOR FI SFINTITE, CACI DARUL SFINTULUI DUH SE VA POGORI PENTRU CEI BINECREDINCIOSI. PENTRU CA NU SAVIRSESTE ACEASTA CURATENIA PREOTULUI, CI DARUL LUI DUMNEZEU CARE PE TOATE LE LUCREAZA. CA DACA PE VECINUL TAU NU SE CADE SA-L VORBESTI DE RAU,(AVIZ DOMN FLORIN) CIT DE GREU ESTE CIND VORBESTI DE PREOT SI-L AMARITI. CIT DE ASPRU VA CAUTA SPRE TINE DOMNUL IN ZIUA JUDECATII. CACI, CELE DUHOVNICESTI PE CARE LE ARE SI LE IMPARTASESTE PREOTUL, NU SINT ALE LUI, CI NUMAI ALE LUI DUMNEZEU DARURI SINT MACAR DE AR AJUNGE OMUL LA MARE INALTIME A FAPTELOR BUNE, VA FI MULT MAI PE JOS DE DARUL LUI DUMNEZEU. SI LE ZIC ACEASTA NU CA SA PETRECEM CU LENEVIRE VIATA NOASTRA, CI NU CA VOI CARE VENITI LA BISERICA CIND UNII DIN PREOTI VIETUIESC IN LENEVIRE SI CU NEBAGARE DE SEAMA, DIN ACEASTA LUATI PRICINA SI VA VATAMATI FOARTE MULT PE VOI SINGURI. SI DE CE SA AMINTESC NUMAI DE PREOTI. NICI INGER, NICI ARHANGHEL NU POATE SA SAVIRSEASCA CEVA DIN ALEA PE CARE LE-A INCREDINTAT DUMNEZEU PREOTILOR, CI TATAL, FIUL SI DUHUL SFINT TOATE LE ICONOMISESTE. DECI, ACESTEA TOATE AVINDU-LE IN VEDERE, DE DUMNEZEU SA NE TEMEM SI PE PREOTI SA-I CINSTIM SI SA LE DAM TOT RESPECTUL, CA SI PENTRU FAPTELE NOASTRE CELE BUNE SI PENTRU CINSTEA CUVENITA PREOTILOR, SA LUAM MULTA RASPLATIRE CU DARUL DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS. AMIN.

  23. varvara43 zice:

    ISPITA CRESTINILOR CU ADEVARAT ORTODOCSI (Din veacul de acum) In cartea care se zice „Pateric” scrie urmatoarele: Sfintii Parinti ai Schitului au profetit despre neamul cel de pe urma. A intrebat unul? Ce lucram noi? Si raspunzind unul dintre dinsii, marele Ava Ishirion, a zis: „Noi am lucrat poruncile lui Dumnezeu”. Iarasi intrebind, a zis: Cei de dupa noi ce vor face oare? Si a zis: Vor face pe jumatate din cit am lucrat noi. Dar cei de dupa dinsii ce vor face? Si a zis: Neamul acela nu va putea face nimic, ci le vor veni ispite si care se vor afla incercati in vremea aceea vor fi mai mari decit noi si decit parintii nostri”. Ce ispita infricosata va fi oare si sa se arate lamuriti cu toate ca nu vor avea nici o lucrare si sa fie mai „mari” decit pusnicii cei mai minunati? Ispita neamului celui de pe urma a si sosit mai grozav acum cu apropierea venirii lui Anticrist, incit ameninta sa piarda si pe cei alesi. Si nu-i atita de periculoasa ispita care vine de la vrasmasii lui Dumnezeu, de la atei, de la cei cu grija numai la cele pamintesti, sau de la cei destrabalati care nu pot usor sa vatame pe crestini. Pericolul vine de la fratii cei mincinosi. Fratii cei mincinosi sint dusmani ascunsi si cu atit mai periculosi cu cit singuri ei cred ca ei sint frati curati.Predica si ei Ortodoxia dar ortodoxie oarecum schimbata si prefacuta dupa placul lumii acesteia si a stapinitorului acestei lumi.Predica lor e ca o hrana prielnica dar care a inceput sa se strice si in loc sa hraneasca, otraveste pe cei care o maninca. Ei aduc tulburare in rindurile crestinilor. Acestia sint ispita cea mare a neamului celui de pe urma.Despre ei a profetit Domnul ca vor fi in veacul cel de apoi. „Multi vor veni in numele Meu si pe multi vor insela. (Mateicap.5,11). Vorbesc si fratii mincinosi de sf. si prea dulcea ortodoxie, de dragoste, decuratire, pentru fapta buna, de smerenie si de virtute, si ajuta obstile crestinesti. Cit ii de greu pentru ortodocsii cei curati si simpli sa inteleaga pe cine au inaintea lor? Cit e de usor sa se atraga de ideile lor cele „filosofice” si sa-i creada. Daca rascoleste cineva adinc in sufletele acestor oameni,va gasi nu dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci inchinarea unui idol care se numeste „OM”. (tradusa din greceste) De multe ori rautatea insala, prefacindu-se in chipul faptei bune. Dupa cum a spus si Sf. Dorotei: „Nici o rautate si nici unul dintre eresuri, nici insusi Diavolul nu poate sa insele pe cineva, decit numai daca se preface in chipul faptei bune.Dupa cum si Sf. Apostol zice: „Ca insusi Diavolul se inchipuieste in Inger luminat”. Neghina numeste Sf. Vasile cel Mare pe ereticii care strica invataturile Domnului si amestecindu-se ei cu trupul cel sanatos al Bisericii, ca fiind neobservat, sa faca vatamare. Din Catehismul Sf. Chiril patriarhul Ierusalimului pag. 121.

  24. varvara43 zice:

    Lumina lina a sfintei slave, Coboara acum in inima mea, Da-mi viata vesnica de-apururi, Cu frica astept venirea Ta. Cu lacrimi fierbinti de pocainta,Ma rog in genunchi Tata ceresc, Iarta-mi pacatele tineretii, Pentru iubitul Tau Fiu Dumnezeiesc. Din toti 144.000, vom mai ramine, Acei ce-au imbinat credinta cu faptele bune, Asa ne spune Sfinta Scriptura,Ca nu primim mintuire, Fara credinta si fapte bune, pe masura. Acum e timpul cu totii, Sa ne inyoarcem catre Hristos,Si biserica Lui cea Sfinta, S-o slavim impreuna ca frati, Sfinta Treime pe noi ne iertati. Amin.

    • Sa nu bagam otrava in prajitura. 144000 e doar un numar cu o anumita semnificatie… Dumnezeu, in marea lui iubire de oameni nu se cramponeaza de numere ci doreste si sprijina un numar cat mai mare de oameni sa se mantuiasca… pai la cate milioane de martiri crestini au fost, e clar ca se depaseste cu mult numarul de mai sus.

  25. gherasim zice:

    varvarooo, te rog de 43 de ori…du-te la altii cu care te asemeni si lasa-ne pe noi cu Sfantul Munte si prietenii lui.

  26. varvara43 zice:

    Binecuvintarea casei: Unde-i credinta, acolo-i dragoste, Unde-i dragoste, acolo-i pace, Unde-i pace, acolo-i binecuvintare, Unde-i binecuvintare, acolo-i Dumnezeu, Unde-i Dumnezeu, acolo lipsa nu e.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s