Influenţe şi limbi vorbite

România

Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul (sau Prodromu) aparţine Sfiintei Mănăstiri a Marii Lavra. Este situat între Kavsokalyvia şi Marea Lavra, pe un deal stâncos, la altitudine mică. În 1857 a fost vândut la doi călugări români, Nectarie şi Nifon. După aceasta a fost recunoscut ca schit. Este locuit de 25 de călugări de origine română şi urmează principiul cenobitic al vieţii monastice.

Schitul Lacu

O altă aşezare monastică românească este Schitul Sfântul Dumitru (sau Lacu) situat la o jumătate de oră distanţă de mers pe jos faţă de Sfânta Mănăstire Sfântul Pavel, de care aparţine. Este construit la o altitudine de 280 m între Marphonou şi Antiathon. A fost fondat în secolul X de călugării din Moldova. Astăzi este format din 8 chilii şi este locuit de 39 de călugări români.

Bulgaria

Mănăstirea Zografu este situată în partea de sud-vest a peninsulei. A fost construită în secolul X de către călugării Moise, Aron şi Ioan din Ohrid. Este dedicată Sfântului George. În perioada bizantină târzie, mănăstirea a fost distrusă de piraţii catalani şi recontruită cu sprijinul dinastiei Paleologan, precum şi cu sprijinul conducătorilor din Europa de Est.

Ocupă locul nouă în ordinea ierarhică a celor două zeci de mănăstiri atonite. Este locuită de 15 călugări. Toţi călugării sunt bulgari, din 1845, şi serviciul religios este efectuat în bulgară.

Rusia

Mănăstirea Sfântul Pantelemon este construită în partea de sud-vest a peninsulei. Mănăstirea rusă a fost construită în actuala locaţie în 1765, în timp ce clădirea originală datează din secolul XI.

Construcţia actualei mănăstirii a fost realizată în primele două decade ale secolului XIX, cu ajutorul financiar al conducătorilui Moldo-Valahiei, Skarlatos Calimacul. Călugării ruşi erau în număr de 1.000 în 1895 şi 1.446 în 1903. Astăzi (1990), numai 35 de călugări locuiesc în mănăstire.

Serbia

Hilandaru este situată în partea de nord-est a peninsulei. Numele său derivă probabil de la fondatorul vechii aşezări monastice din acest loc, care se numea Chelandaris. Mănăstirea a fost fondată la sfârşitul secolului XII de către conducătorul sârb Ştefan Nemanya I şi fiul său Rastko. În timpul secolului XIV, mănăstirea şi-a atins apogeul, acumulând bogăţii din donaţii imperiale şi private.

Este considerată a fi principalul centru spiritual al sârbilor. Deţine locul patru în ordinea ierarhică a mănăstirilor şi este locuită de 46 de călugări (1990).

Limbi

Limba vorbită în mod uzual în mănăstirile greceşti este greaca, dar în alte mănăstiri se folosesc şi alte limbi: în Sfântul Pantelemon rusa (35 călugări), în Hilandaru sârba (46 călugări), în Zografu bulgara (15 călugări) şi în schiturile Prodromu şi Lacu româna (64 călugări). Unele comunităţi sunt mai cosmopolite decât altele. Un aspect al înnoirii recente este faptul că monahii sunt mai umbaţi prin lume decât în trecut. În consecinţă, mulţi monahi pot înţelege engleza sau alte limbi europene.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole interesante. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s