Scrisoare athonita


Monahii athoniţi îşi exprimă profunda lor nelinişte într-o scrisoare deschisă adresată Comunităţii Muntelui Athos (Chinotita). Luând act de cele ce au loc de mulţi ani încoace în dauna Sfintei Ortodoxii, ei întreabă dacă vor fi luate măsurile necesare, îndeamnă la organizarea unei Sinaxe pan-monahale pentru condamnarea ereziilor papismului şi ecumenismului şi cheamă la încetarea pomenirii patriarhului Constantinopolului (in foto, alaturi de PF Teoctist al BOR) şi a tuturor episcopilor care-l încuviinţează pe Patriarh sau rămân tăcuţi, oriunde s-ar afla. Iată în cele ce urmează textul integral al acestei foarte importante scrisori:


Decembrie 2006
Sfinţiţilor Egumeni şi Sfinţiţilor Proistameni ai celor Douăzeci Sfinte Mănăstiri din Sfânta Chinotită a Sfântului Munte al Athonului

Sfinţiţi Egumeni şi Sfinţiţi Părinţi, blagosloviţi!

Dorim să ne arătam la această vreme adânca îngrijorare şi tristeţe pentru tot ceea ce se petrece de ani buni cu Sfânta noastră Ortodoxie: lucruri care nimicesc învăţăturilor Sfinţilor Apostoli şi ale Sfinţilor Părinţi şi potrivnice tuturor sfintelor canoane statornicite de Sinoadele Ecumenice şi locale. Ne întrebăm dacă s-a adunat cumva vreun sinod ecumenic care să desfiinţeze canoanele ce opresc rugăciunea în comun cu ereticii, sau dacă cumva Papa s-a pocăit şi s-a lepădat de ereziile Filioque-ului, primatului, infailibilităţii, azimilor, focului curăţitor [purgatoriul, n.tr.], harului creat, a imaculatei concepţii a Preasfintei Născătoare-de-Dumnezeu, şi atâtea altele, ce au fost în marea lor parte osândite şi anatematizate de nenumărate ori de Sinoadele Ortodoxe şi de toţi Sfinţii Părinţi.

Cerul s-a mâniat şi Sfinţii Părinţii s-au prea-întristat văzând şi auzind cele petrecute în Fanar [1], de praznicul Sfântului Apostol Andrei, pe 30 Noiembrie, anul acesta [2006]: lucruri nemaiîntâlnite şi nemaiauzite în două mii de ani de istorie a Bisericii: „Cumplita nesocotire a învăţăturilor Părinţilor, dispreţuirea predaniilor apostoleşti, aducerea noutăţilor în biserici de către înnoitorii zilelor noastre”, aşa cum spune Sfântul Vasile cel Mare despre nişte întâmplări asemănătoare din zilele sale.

Toate s-au petrecut, literalmente, cu susul în jos. În loc ca ereticul Papă să fie aşezat în spate, aşa cum vedem că sunt zugrăviţi ereticii în icoanele Sfintelor Sinoade, şi să fie îndepărtat de Dumnezeiasca Liturghie, aşa cum cere porunca liturgică „Uşile, uşile, întru înţelepciune să luăm aminte”, noi l-am pus pe un tron înalt, pe care a şezut purtând omoforul; diaconii ortodocşi l-au cădit, iar Patriarhul a schimbat cu el sărutarea liturgică la „Să ne iubim unii pe alţii”; apoi [Papa] a rostit, ca un proestos, „Tatăl nostru”, în vreme ce grupul sfinţiţilor psalţi i-a cântat „Întru mulţi ani” şi un tropar anume alcătuit de un imnograf athonit – Doamne, miluieşte! – dacă, bineînţeles, acest lucru anunţat de ziarişti este adevărat [2]; i s-a îngăduit să dea adunării binecuvântarea sa, sau, mai curând, nebunia sa, cum spun sfintele canoane.

Am îngăduit Bisericii luptătoare de pe pământ să se despartă de Biserica biruitoare a Sfinţilor din ceruri şi să se unească cu bisericile şi adunările viclenilor eretici. Am defăimat toţi sfinţii mucenici şi mărturisitori ce au luptat până la sânge împotriva ereziilor, căci arătăm lupta, mucenicia şi mărturisirea lor ca fiind nefolositoare şi fără nici un rost. Oare fericiţii Părinţi ai Sfântului Munte ce au mucenicit sub [Patriarhul Ioan] Vekkos [3] pentru că nu au vrut să-l primească şi să-l pomenească pe Papă la Liturghie nu plâng, văzându-ne că nu numai respingem pilda lor prin tăcerea noastră, ci facem chiar dimpotrivă? Pentru ce, dar, au mucenicit toţi mucenicii de până acum, pentru ce au stat neclintiţi mărturisitorii în credinţa lor?

Cunoaşteţi, cinstiţi părinţi, mai bine decât noi, toate faptele, declaraţiile şi hotărârile antiortodoxe şi hulitoare ale Patriarhului Ecumenic şi ale altor întâi-stătători şi episcopi, care propovăduiesc cu glas tare şi vădit – cu capul descoperit – [4] primirea şi învăţătura panereziei ecumenismului, cea mai mare erezie ecleziologică din toate veacurile. Această învăţătură eretică tăgăduieşte unicitatea Uneia, Sfinte, Soborniceşti şi Apostoleşti Biserici şi o pune pe acelaşi plan cu ereziile, acceptând că tainele ereticilor au şi împărtăşesc har sfinţitor şi mântuitor. În afară de recunoaşterea botezului următorilor Papei şi lutheranilor, [există relatări că] ne împărtăşim din acelaşi potir cu monofiziţii şi, de multe ori, şi cu papiştii în Ciclade [5] şi în diasporă.

Ne-am dat acum seama, cu mare tristeţe, că ocârmuirea duhovnicească a Sfântului Munte din ultimii ani nu a întâmpinat cu tărie şi bărbăţie mărturisitoare aceste semne vădite de apostazie, aşa cum au făcut-o părinţii athoniţi de mai demult. Patriarhul a cumpănit răspunsurile noastre şi, fiindcă au fost făcute fără tragere de inimă, iar de multe ori nici nu au existat, a purces fără vreo oprelişte spre unirea cu Papa, care nu s-a pocăit şi stăruieşte în ereziile sale. Ne-a cumpănit, de asemenea, şi a fost deosebit de bucuros cu prilejul ultimei sale vizite în Sfântul Munte, pentru că a izbutit să dea impresia că a venit să primească încuviinţarea şi binecuvântarea athoniţilor pentru toate cele ce hotărâse să le facă cu Papa, câteva zile mai apoi.

Noi, smeriţii ieromonahi şi monahi, vă mărturisim că ne-am smintit de tăcerea şi pasivitatea autorităţilor duhovniceşti ale Sfântului Munte, şi, împreună cu noi, la fel au simţit credincioşii din Grecia şi toţi ortodocşii din lumea întreagă. Toţi aşteaptă să audă glasul Sfântului Munte.

De la voi, cei mai învăţaţi şi mai înţelepţi decât noi, am învăţat că atunci când credinţa este în primejdie, vom da socoteală dacă tăcem şi dăm înapoi, după cum zice Sfântul Theodor Studitul. Monahul, îndeosebi, nu trebuie să îngăduie nici cea mai mică inovaţie în privinţa credinţei, potrivit aceluiaşi Sfânt Părinte, mare călăuzitor şi organizator al vieţii monahale, şi Stareţ al nostru, al tuturor. El nu s-a temut de ameninţările şi prigoanele iconoclaştilor, împăraţi şi patriarhi, ci chiar în Constantinopol, între zidurile Sfintei şi Marii Mănăstir a Studionului, a organizat o procesiune de mie de monahi purtând făclii şi ţinând în mâini sfintele icoane ce fuseseră interzise.

Sfinţii Savva cel Sfinţit şi Theodosie Chinovitul, aceşti mari îndrumători ai monahilor, au adunat la Ierusalim zece mii de monahi din Palestina, cu mult înainte, şi au scăpat Ortodoxia de erezia monothelită.

Cine va scăpa astăzi Biserica de panerezia Ecumenismului şi de înşelarea Papismului? Scrisorile de protest trimise din vreme în vreme de Sfânta Chinotită nu au avut nici un rezultat.

Nu mai e vreme pentru cuvinte. E vremea să facem ceva.

Noi, neînvăţaţii şi păcătoşii, nu vrem să vă învăţăm pe voi, nici să ne înfăţişăm ca mărturisitori. Vrem doar să ne uşurăm conştiinţa de monahi şi de ortodocşi; vrem să-i cinstim pe sfinţii mucenici şi mărturisitori, îndeosebi pe cei muceniciţi de Vekkos. Vrem să cinstim şi să urmăm purtarea lor, nu să ne dăm înapoi şi să punem mănăstirile şi obştile noastre mai presus de neprihănirea credinţei, mai presus de Dumnezeu şi de adevăr.

Credem că după atâtea proteste şi cereri scrise şi prin viu grai, după atâtea retractări, schimbări de poziţie şi compromisuri, singurul lucru care îi va bucura pe ortodocşi şi îi va ruşina pe rău-credincioşi este încetarea pomenirii numelui Patriarhului la slujbe [6], şi nu numai aceasta, ci şi încetarea pomenirii la toate slujbele a numelor tuturor episcopilor care-l încuviinţează pe Patriarh sau rămân tăcuţi, oriunde s-ar afla.

Adunaţi-vă laolaltă, sfinţiţi Părinţi, monahi din toate mănăstirile, schiturile şi chiliile, într-o adunare luptătoare a-tot-monahală – fie că sunteţi în Sfântul Munte, fie în afara sa – şi dărâmaţi stâlpii ereziei, papismului şi ecumenismului. Duceţi lupta cea bună a credinţei. De nu o veţi face, noi vom alege să facem cele plăcute lui Dumnezeu, nu cele plăcute oamenilor.

Dumnezeu să ne lumineze pe toţi; Preasfânta Născătoare-de-Dumnezeu să acopere şi să binecuvinteze Grădina ei, şi să ocrotească Biserica Ortodoxă de cei ce o defaimă pe Maica Domnului şi de ereticii ce luptă împotriva Sfinţilor, precum şi de păstorii slabi care lasă turma fără ocrotire înaintea năvălirilor lupilor.

În cele din urmă, cerându-vă blagoslovenia, încheiem cu cinstire,

Ieromonahul Efrem, fost egumen, Stareţ al Schitului Apostolului Andrei [„Serrai”, Sfânta Mănăstire Vatopedi] şi obştea dimpreună cu mine.
Gheronda Evstratie Ieromonahul, Mănăstirea Marea Lavră
Gheronda Pimen Ieromonahul, Sfânta Mănăstire Zografu
Gheronda Vasilie Ieromonahul, Sfânta Mănăstire Zografu
Gheronda Vissarion Ieromonahul, Sfânta Mănăstire Zografu
Nicodim Monahul (Vilalis), Sfânta Chilie „a Întâmpinării” din Kapsala
Artemie Monahul, Mănăstirea Marea Lavră
Ilarion Ieromonahul, Mănăstirea Marea Lavră
Paisie Monahul, Mănăstirea Marea Lavră
Savva Monahul, Mănăstirea Marea Lavră
Hariton Ierodiaconul, Mănăstirea Marea Lavră
Hariton Monahul, Karulia, Mănăstirea Marea Lavră
Athanasie Monahul, Karulia, Mănăstirea Marea Lavră
Gheronda Vlasie Monahul, Kserokalivo Viglas, Mănăstirea Marea Lavră
Acachie Monahul, Sfânta Kathisma a Sfintei Treimi (Kir Isaia), Mănăstirea Marea Lavră
Gheronda Isaia Monahul, Chilia Naşterii Născătoarei-de-Dumnezeu, Mănăstirea Marea Lavră
Heruvim Monahul, Sfântul lăcaş al Arhanghelilor, Mănăstirea Marea Lavră
Damaschin Ieromonahul, Chilia Sfintei Treimi din Karies, Mănăstirea Marea Lavră
Gheronda Nectarie Monahul, Chilia Sfintei Treimi din Karies, Mănăstirea Marea Lavră
Gheronda Theolipt Monahul şi părinţii dimpreună cu dânsul, Chilia Sfântului Înainte-mergător, Schitul Sf. Anna, Mănăstirea Marea Lavră
Gavriil Ieromonahul, Sfânta Chilie a Sf. Gheorghe (Kartunatsion), Sfântul Schit al Sf. Anna, Mănăstirea Marea Lavră
Ieromonah Hrisostom Kartsonas, Mănăstirea Marea Lavră
Gheronda Cosma Monahul, Sfânta Colibă a Sf. Dimitrie, Schitul Sfintei Anna, Mănăstirea Marea Lavră
Gheronda Panteleimon Monahul, Sfânta Chilie a Sf. Panteleimon, Sfântul Schit al Sfintei Treimi, Mănăstirea Marea Lavră
Gheronda Sofronie Monahul, Sfânta Colibă a Intrării Născătoarei-de-Dumnezeu, Sfântul Schit al Sfintei Treimi, Mănăstirea Marea Lavră
Parthenie Monahul, Sfânta Colibă a Intrării Născătoarei-de-Dumnezeu, Sfântul Schit al Sfintei Treimi, Mănăstirea Marea Lavră
Athanasie Monahul, din Vuleutiria, Mănăstirea Marea Lavră
Gheronda Serafim Ieromonahul, Chilia Tuturor Sfinţilor, Schitul Sfintei Anna, Mănăstirea Marea Lavră
Gheronda Daniil Monahul, Sfânta Anna, Mănăstirea Marea Lavră
Gheronda Gherasim Monahul, Sfânta Colibă a Sf. Gheorghe, Katunakia, Mănăstirea Marea Lavră
Gheronda Venedict Ieromonahul, Chilia Sf. Constantin şi Elena, Mănăstirea Vatopedi
Paisie Monahul, Chilia Arhanghelilor (Savvaion), Karies, Mănăstirea Hilandar
Siluan Monahul, Sfânta Colibă a Sf. Nicolae, Nea Sketi, Mănăstirea Sf. Pavel
Gavriil Monahul, Chilia Kutlumusiu a Sf. Hristodul
Dosithei Monahul, Kathisma Mănăstirii Kutlumusiu
Gheronda Nectarie Monahul, Sfânta Colibă a Sfintei Treimi, Schit al Mănăstirii Kutlumusiu
Paisie Monahul, Chilia Sfintei Varvara, Mănăstirea Kutlumusiu
Gheronda Moisi Monahul, Chilia Sf. Ioan Gură-de-Aur, Schitul Sf. Panteleimon, Mănăstirea Kutlumusiu
Gheronda Avraam Ieromonahul, Sfânta Colibă a Sf. Gherasim Kefalinias, Schitul Sf. Panteleimon, Mănăstirea Kutlumusiu
Gheronda Spiridon Monahul, Chilia Sf. Nicolae, Mănăstirea Kutlumusiu
Theodul Monahul, fost la Mănăstirea Kutlumusiu
Gheronda Hrisostom Ieromonahul, Chilia Sf. Spiridon din Kerkira, Mănăstirea Kutlumusiu
Ilarion Monahul, Sfântul lăcaş al Mănăstirii Dohiariu (regiunea Platon)
Gheronda Nicodim Monahul, Chilia Sf. Nectarie Kapsala, Mănăstirea Pantokrator
Gavriil Ieromonahul, Chilia Maicii Domnului „Degrab ascultătoarea”, Mănăstirea Pantokrator
Isaac Monahul, Chilia Naşterii Maicii Domnului, Kapsala, Mănăstirea Pantokrator
Gheronda Athanasie Monahul, Chilia Sf. Athanasie, Mănăstirea Pantokrator
Gheronda Meletie Monahul, Naşterea Născătoarei-de-Dumnezey, Kapsala, Mănăstirea Pantokrator
Gheronda Grigorie Monahul, Chilia Sf. Nicolae, Kapsala, Mănăstirea Patokrator
Gheronda Onufrie Monahul, Chilia Adormirii Născătoarei-de-Dumnezeu, Karies
Gheronda Nicolae Monahul, Chilia Sf. Dimitrie, Karies
Ieromonahul Gavriil, Chilia Sfinţilor Arhangheli (Komvologas), Karies

Adunarea de iscălituri continuă.

[Nota tr.: Această scrisoare are o mare însemnătate pentru Biserica lui Hristos în aceste vremuri cumplit de grele. Prin aceasta scrisoare, athoniţii ne spun că a venit vremea să ne mărturisim deschis credinţa, spre a apăra învăţătura despre Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică. Toţi creştinii ortodocşi au răspunderea de a păstra şi a răspândi Sfânta Ortodoxie.

Cele douăzeci de mănăstiri conducătoare ale Muntelui Athos sunt, în ordinea întâietăţii, Marea Lavră (prima întemeiată), apoi Vatopedi, Iviron, Dionisiou, Pantokrator, Zografu, Karakallu, Simonos Petras, Stavronikita, Grigoriu, Panteleimon, Hilandar, Kutlumusiu, Xeropotamu, Dohiariu, Filotheu, Sfântul Pavel, Xenofont, Esfigmenu, Kostamonitu. Fiecare dintre ele este o chinovie ce se auto-guvernează, nesupunându-se nici unei autorităţi ecleziastice. Chiar şi puterea Patriarhului Ecumenic este limitată în ce priveşte problemele duhovniceşti. Din cele douăzeci de mănăstiri, şaptesprezece sunt greceşti, una sârbească, una rusească şi una bulgărească. Ele ocârmuiesc Sfântul Munte printr-un organism numit Sfânta Chinotită.

Sfânta Chinotită este organismul legiuitor al Sfântului Munte, fiind alcătuit din reprezentanţi şi egumeni ai celor douăzeci de mănăstiri conducătoare. Sfânta Chinotită se reuneşte în Karies, şi este prezidată de un protos (întâi-stătător).

„Chilioţii” sunt acei monahi care în loc să vieţuiască într-una din marile obşti monahale (aşa cum sunt mănăstirile şi schiturile), au primit blagoslovenie să îşi lucreze mântuirea în mici „familii” de monahi ce locuiesc într-o casă izolată numită „chilie”. Fiecare chilie este un metoc al uneia din cele douăzeci de mănăstiri. [nota editorului american].

Originalul în greacă poate fi consultat aici: http://www.agioros.com iar în engleză aici: esphigmenou.com De asemenea textul în engleză însă cu note adăugite poate fi consultat aici: synodinresistance.org

NOTE:
[1] Cartier din Istanbul în care se găseşte reşedinţa Patriarhiei Constantinopolului
[2] Înregistrările video se pot consulta chiar pe pagina oficială a Patriarhiei de Constantinopol: www.ecupatriarchate.org
[3] Despre cele întâmplate atunci, a se citi romfest.org/rost/iul2004/muntele_athos.shtml
[4] Aşa după cum se arată în Canonul 15 al Sinodului I-II din 861, care stabileşte ca dreptcredincioşii clerici sau mireni să se separe întrerupând comuniunea cu aceştia.
[5] Insule din Marea Egee, Grecia.
[6] Precum face şi Mănăstirea Esfigmenu aflată sub prigoana Patriarhului de Constantiopolului şi a guvernul Greciei.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Mănăstiri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s