Muntele Athos în viaţa creştinilor

În duminica a 2-a după Cincizecime se pomenesc cuvioşii părinţi care s-au nevoit în Sfântul Munte şi cu această ocazie propunem atenţiei cititorului un material consacrat importanţei Sfântului Munte pentru creştinătatea ortodoxă.

Muntele Athos sau Sf. Munte cuprinde o peninsulă cu 80 km în lungime şi 20 în lăţime şi se află în sudul Macedoniei, pe malul mării Egee.

Lumina credinţei creştine a fost adusă aici chiar din primii ani ai creştinismului. Tradiţia leagă creştinarea oamenilor din aceste locuri de numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Astfel se spune că după Cincizecime, Sf. Apostoli urmau să pună în acţiune, să îndeplinească porunca Mântuitorului: “Mergând, învăţaţi toate popoarele, botezându-le în numele Tatălui, Fiului şi Sf. Duh” (Mt. 28,19 )

Înainte de plecarea în misiune Sf. Apostoli împreună cu Maica Domnului, prin sorţi au ales locurile unde trebuiau să predice Evanghelia. Sfintei Fecioare i-a căzut Iberia, actuala Georgie (Gruzia). Preasfânta născătoare de Dumnezeu avea de gând să pornească îndată spre locul predicii, dar iată că un înger a venit la Ea şi i-a spus să mai aştepte. În timpul acesta episcopul Ciprului, Sf. Lazăr, cel înviat de Hristos, a trimis o corabie care urma s-ă o ducă pe Maica Domnului spre Iberia. Şi iată că Maica Domnului, împreună cu Sf. Ioan Teologul, s-au urcat în corabie pornind spre locul destinat. Dar o furtună a abătut corabia din drum, ducându-o spre Muntele Athos. Locuitorii peninsulei au fost anunţaţi chiar de idolii din templul păgân că de ţărm se apropie corabia cu Maica Domnului. Sosind în Athos, Maica Domnului a creştinat pe mulţi locuitori, lăsând în locul său pe unul din apostoli. La plecare Preasfânta Fecioară a binecuvântat poporul şi a promis că va fi apărătoarea lor. Tradiţia spune că aceste evenimente au avut loc în jurul anului 44 după Hristos.

Cu timpul, locul acesta a devenit o republică a călugărilor. Primii călugări au fost atestaţi în aceste locuri în secolul IV. Timp de 5 secole monahismul se dezvolta sub formă de mici sihăstrii cu viaţă anahoretă şi sub formă eremitică, călugării nevoindu-se în peşteri naturale sau săpate de ei în stâncă, sau în colibe construite de ei, dar în timpul împăratului Constantin Pogonat (668-685) apar şi mănăstiri chinoviale, iar peninsula este dăruită de acest mare ctitor de biserici şi mănăstiri călugărilor. Şi alţi împăraţi au făcut donaţii călugărilor athoniţi.

Viaţa de obşte a fost introdusă în Sfântul Munte de către Cuviosul Atanasie Atonitul, care a întemeiat Lavra “Sf. Atanasie”, în anul 963, sub împăratul Nichifor Focas. Sf. Atanasie este cel dintâi organizator al mo-nahismului în Muntele Athos. El este cel care a construit biserici, chilii speciale pentru călugări, a construit chiar şi un apeduct, găsind câteva izvoare în munţi le-a unit prin ţevi, aducând apa lor în mănăstire.

Contemporan cu Sf. Atanasie este Sf. Pavel Athonitul, care a întemeiat mănăstirea Sf. Pavel, situată în partea de vest a muntelui Athos. Celelalte mănăstiri au fost intemeiate ulterior, după modul lavrei Sf. Atanasie, între sec. X şi XIV.

Epoca de aur a monahismului athonit s-a desfăşurat între anii 963 şi 1453, când a fost sub directa supraveghere şi întreţinerea împăraţilor bizantini.

Viaţa spirituală a atins atât de înalte culmi, că în Statutul împăratului Konstantin Monomah, Athosul este numit “Muntele Sfânt”. Spre sfârşitul sec. XIII tot muntele era acoperit de mănăstiri, formând o împărăţie călugărească. În timpul cruciadelor Sf. Munte a avut de suferit, dând Bisericii Ortodoxe nenumăraţi sfinţi, ierarhi, cuvioşi şi mucenici, mai ales în timpul ocupaţiei latine (1204-1261), pe timpul patriarhului Ioan Vetos. După căderea Constantinopolului în 1453, Athosul este ocupat de turci. În urma unei convenţii între conducerea Athosului şi sultani fiecare mănăstire plătea un bir anual la Poartă, Muntele rămânând astfel liber şi practic neocupat de turci. Dar starea mănăstirilor era foarte grea din cauza birului mare ce trebuia plătit turcilor. Astfel că în perioada post-bizantină – sec. XV-XIX – mănăstirile din Sf. Munte au putut supravieţui doar pentru că au trecut aproape în întregime pe seama celor două ţări române – Moldova şi Muntenia.

Ajutoarele domnilor români constau în danii anuale în bani pentru plata birului la turci şi pentru întreţinere. Apoi se acordau fonduri speciale din vistieria ţării pentru reparaţii principale, renovaţii şi zidirea din nou a mănăstirilor athonite. După unirea Principatelor Române (1859) şi secularizarea averilor mănăstireşti, ajutoarele româneşti în afara ţării încetează.

În anul 1912 Sfântul Munte intră sub tutela Greciei, eliberându-se astfel de sub protectoratul Turciei. În 1923 marile puteri au recunoscut protectoratul Greciei prin Tratatul de la Londra, iar în 1924 este adoptată o constituţie a Muntelui Athos. În 1926 Sfântul Munte este declarat republică monahală ortodoxă cu regim administrativ autonom. Spiritual şi canonic Athosul depinde de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol.

Athosul este locul sfânt pentru toate popoarele ortodoxe. Lucrul acesta se explică şi prin faptul că ortodocşii din diferite ţări au avut, sau chiar şi in prezent mai au aici mănăstiri naţionale. Astfel ruşii au mănăstirea Sf. Pantelimon; serbii – Hilandarul, românii – Prodromul, ş.a.

Sfântul Munte este şi o scoală a călugăriei, a teologiei înalte, a sfinţeniei ortodoxe.

Dintre marii ierarhi şi apărători ai credinţei care s-au nevoit aici amintim pe Sf. Grigorie Palama, dascălul energiilor necreate ale Sf. Treimi (+1320), Sf. Nifon Patriarhul Constantinopolului, Sf Grigorie Sinaitul şi Maxim Capsocalivitul, Antonie şi Teodosie ai Pecerscăi (sec. XI)

Aici, la Athos, s-a practicat şi au fost desăvârşite metode şi practici ale rugăciunii minţii. Aici s-a dezvoltat mişcarea numită isihasm, care s-a răspândit în toată lumea ortodoxă, cunoscută şi la noi sub numele de “sihaştri”.

Aici a trecut şcoala călugăriei cel care este cunoscut ca Paisie moldovalahul, sau Velicicovschi., nevoindu-se la schitul Sf. Ilie, metoc al mănăstirii Pantocrator din Athos.

Călugării atoniţi au avut din început un simţ nebănuit al artei şi culturii, al scrisului teologic, al formării de ucenici. O mărturie a acestora servesc măreţele biserici şi clădiri de o valoare arhitectonică inestimabilă. Despre comorile manuscrise păstrate în bogatele biblioteci ale mănăstirilor athonite s-ar putea vorbi ore întregi.

Sf. Munte a fost şi este un exemplu pentru creştini în toate privinţele.

Este ştiut că un principiu constituitiv al monahismului este ascultarea. Deseori ne întrebăm: are oare acest principiu o valoare absolută sau nu? Tot athoniţii au răspuns la această întrebare. Astfel, până unde ajunge ascultarea faţă de autorităţile statale au arătat-o călugării athoniţi, când în sec. XV s-au pronunţat împotriva unirii cu latinii şi au îndrăznit să-i trimită împăratului Mihail VIII Paleolog o apologie a credinţei ortodoxe.

În sec. XX athoniţii au încetat să pronunţe la Liturghie numele patriarhului ecumenic, pentru participarea acestuia la mişcarea ecumenică, pe care călugării din Sf. Munte o consideră erezie a secolului XX.

Rolul cel mai important al Sf. Munte rămâne însă unul singur: despătimirea şi rugăciunea neîncetată către Dumnezeu. Timp de mai bine de 1000 de ani aici n-a încetat Sfânta Liturghie, nu au contenit slujbele ziua şi noaptea. În fiecare zi se săvârşesc aici peste 200 de Liturghii. Iată adevăratul rol al Sf. Munte. Călugării athoniţi au rămas până astăzi cei mai devotaţi şi neadormiţi rugători către Dumnezeu pentru toată Lumea. Pentru acestea Sfântul Munte este şi va rămâne peste veacuri un loc sfânt al întregii Ortodoxii, un loc de rugăciune, de înălţare spirituală, unic în lume.

de Nicolae Fuştei, cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie al AŞM

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole interesante. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s