VEDERE DUHOVNICEASCĂ Cuvântul al şaisprezecelea

Despre zdrobirea inimii, care biciuie pe demoni mai mult decât oricare altă pedeapsă, arzând degrabă ca un cuptor toate vicleşugurile lor.

Binecuvintează, părinte!

1. Zdrobeşte-ţi, o, monahule, inima ta cu rugăciunea, pentru a se zdrobi puterea lui satana cu desăvârşire din inima ta.

2. Suspină din adâncul tău cu amare suspine la fiecare rugăciune a inimii, pentru a scăpa de gâtlejul şi de cursele diavolului.

3. Strigă din centrul inimii tale către Dumnezeu, pentru a ajunge strigătul tău la urechile Domnului Savaot.

4. Strigă cu strigătul fără de glas al inimii tale către Hristosul tău, ca să-i judece pe demonii cei ce te nedreptăţesc pe tine şi să lupte cu fulgerul dumnezeirii Sale pe diavolii cei ce te luptă pe tine.

5. Precum totdeauna te luptă şi te ispiteşte diavolul, vrăjmaşul tău nemilos, tot aşa şi tu suspină mereu către Hristosul tău, pentru a ajunge ajutorul Lui grabnic la tine.

6. Luptă cu putere mereu împotriva înşelătorului satan cu zdrobirea inimii tale, pentru a se zdrobi capul lui plin de răutăţi.

7. Precum se teme omul să prindă cu mâna sa un fier înroşit în foc şi aruncând scântei, tot aşa se teme şi diavolul de inima zdrobită. Căci zdrobirea inimii este zdrobirea răutăţii în întregimea ei.

8. În inima odihnită şi neînfrântă, dacă apare gândul trimis de diavol, este primit de inimă fără întârziere şi se întipăreşte adânc în aceasta, în timp ce în inima înfrântă şi zdrobită nu are loc nici un fel de amăgire.

9. Unde există zdrobire a inimii, de acolo este alungată toată răutatea diavolească şi este arsă toată lucrarea demonică.

10. Zdrobirea inimii umileşte semeţia lui lucifer şi îl ridică la ceruri pe cel care o are.

11. Zdrobeşte, aşadar, iubite frate, semeţia lui lucifer cu zdrobirea permanentă a inimii tale, pentru a fi încununat sufletul tău de Domnul Atotţiitorul.

12. Dacă se va zdrobi inima ta, de îndată se va pierde răutatea demonilor de la tine şi va străluci în sufletul tău raza dreptăţii lui Dumnezeu.

13. Zdrobeşte inima ta cu rugăciunea, ca să vezi sufletul tău ca un înger al Domnului năpustindu-se asupra diavolului, fără nici o frică, fiindcă este îmbrăcat cu puterea Celui Preaînalt.

14. Zdrobeşte-ţi inima cu rugăciunea, pentru a se zdrobi păcatul din inima ta.

15. De la faţa inimii celei zdrobite prin rugăciune fuge nu numai demonul, slujitorul lui satana, ci fuge mai repede decât fulgerul şi satana însuşi, primul dintre demoni.

16. Precum nu îndrăzneşte omul să intre în cuptorul aprins, aşa nu îndrăzneşte diavolul să intre în inima aprinsă de rugăciunea făcută cu silinţă.

17. Precum nu poţi să numeri mişcările aripilor albinelor atunci când acestea zboară, tot aşa nu poţi să măsori şi să vezi paşii repezi ai lui satana atunci când fuge de la faţa inimii zdrobite de rugăciune.

18. Precum se teme fugarul de soldatul vestit şi viteaz, tot aşa se teme şi demonul de cel care totdeauna reuşeşte să-şi zdrobească inima cu rugăciunea.

19. Când însă voieşte demonul să se apropie prin amăgire, pentru a vedea ce se întâmplă, mai întâi se pregăteşte pentru fugă, pentru a putea scăpa de fulgerul arzător al inimii zdrobite prin rugăciune.

20. De îndată ce va vedea că a început cineva să-şi zdrobească inima sa cu rugăciunea, nu mai dă târcoale şi nici nu stă să vadă zdrobirea inimii, ci fără întârziere o rupe la fugă de la faţa aceluia.

21. Precum retorul, dacă este cuprins de flăcări, nu mai stă să vorbească despre foc în clipa aceea, ci se uită cum să scape din incendiu, la fel şi demonul, când vede inima aprinsă de rugăciune, nu mai stă să privească starea acesteia, ci se uită cum să scape mai repede de ea.

22. Precum iepurele, atunci când este alergat de un câine oarecare, nădăjduieşte să scape de acesta prin repeziciunea salturilor picioarelor sale, dar când îl aleargă un câine de vânâtoare, deşi fuge cu toată puterea lui, este prins de acesta, tot aşa şi demonul, când este luptat cu oricare altă virtute, nădăjduieşte să scape de sabia focului, dar când este luptat de sabia de foc a rugăciunii inimii înfrânte, este convins că îl va ajunge foarte repede tunetul acestei rugăciuni şi-i va răspândi oasele răutăţii lui în iad.

23. Nu se tem vrăbiile de năpustirea vulturului, cât se tem demonii de năpustirea inimii zdrobite de rugăciune.

24. Când este pusă piatra de var în ceva fierbinte, nu este înghiţită atât de repede cât de repede arde şi face să dispară zdrobirea inimii orice vicleşug diavolesc.

25. A văzut diavolul o inimă rănită de zdrobirea rugăciunii? Îşi aminteşte de îndată de rănile lui Hristos, pe care Acesta le-a suferit pentru om, de aceea se înfricoşează şi este cuprins de groază.

26. Zdrobeşte dar, iubite frate, pe diavol cu zdrobirea inimii tale, pentru ca să intri biruitor în bucuria Domnului tău.

27. Zdrobeşte-ţi inima ta cu rugăciunea pentru a fi zdrobit în nenumărate bucăţi rătăcitorul tău, satana.

28. Zdrobeşte-ţi inima ta cu rugăciunea, pentru ca să fugă de la tine acela care te pândeşte cum să te prindă în plasa iubirii de plăceri.

29. Nu te teme de zdrobirea inimii tale, pentru a se teme demonii de tine. Căci demonii nu se tem de omul virtuos niciodată cum se tem atunci când acesta îsi zdrobeste inima cu rugăciunea.

30. Precum şarpele, mai mult decât oricare altă rană, se teme de unghiile pisicii, tot aşa şi satana, mai mult decât oricare virtute, se teme de zdrobirea inimii.

31. Otrăvitoare sunt pentru şarpe ghearele pisicii, dar pentru sufletul omului de şapte ori mai otrăvitoare sunt ghearele diavolului. Iar pentru diavol de şaptezeci de ori mai otrăvitoare este zdrobirea inimii omului, decât ghiarele sale.

32. Dacă a auzit satana suspine grele ieşind din adâncul inimii, o ia de îndată la fugă, pentru că a înţeles că acolo, undeva, este o inimă zdrobită de rugăciune, şi prin urmare acolo este Hristos însuşi.

33. Unde este inimă zdrobită, acolo este aproape Domnul. De aceea spune profetul: „Aproape este Domnul de cei zdrobiţi cu inima.”

34. Dacă a auzit lupul glasul câinilor, a fugit de îndată, deoarece a înţeles că acolo aproape este şi păstorul şi păzitorul oilor.

35. Au auzit şoarecii vocea pisicii. Se liniştesc neîntârziat în găurile lor şi se opresc de la meşteşugul lor de a fura.

36. Au auzit slujitorii lui lucifer suspinele grele ale inimii? Şi-au adunat în grabă răutatea lor şi se liniştesc în clipa aceea.

37. Au auzit demonii pe cineva că suspină din centrul inimii sale? S-au făcut nevăzuţi de acolo, deoarece s-au temut de pedeapsa Domnului.

38. Când aude hoţul pe aproape împuşcături de armă, nu se uită ce să mai fure, ci cum să scape cu fuga şi cu ascunzătoarea.

39. Când aude satana pe cineva că scoate strigăte din suspinul inimii, după cum spune profetul, cu vărsare de lacrimi căutând pe Făcătorul său, nu se uită să mai fure ceva în clipa aceea din sufletul aceluia, adică să-l mai lupte cu vreo patimă, ci se uită cum să se scape pe sine.

40. Zdrobeşte-ţi aşadar, o, monahule, inima ta cu rugăciunea, ca să se zdrobească tronul şi semeţia lui satan.

41. Zdrobeşte-ţi inima cu rugăciunea, pentru a se înfricoşa de tine satana, când te va vedea ca pe un soldat desăvârşit şi bine înarmat al lui Hristos.

42. Zdrobind, zdrobeşte-ţi inima ta cu rugăciunea pentru a umili sub picioarele tale pe semeţul şi îngâmfatul satana.

43. A auzit diavolul glasul răguşit de zdrobirea inimii? S-a topit de îndată puterea lui de frică şi s-a stins flacăra răutăţii lui de supărare.

44. A văzut satana şir de lacrimi pe faţa celui cu inima zdrobită? A fost ars pe loc în inima lui.

45. Ai scuipat sânge de prea multă silire a rugăciunii inimii? Var stins ai vărsat în centrul iadului.

46. Ai suspinat din adâncul tău? Ai săgetat buricul lui lucifer.

47. Ţi-ai amintit de Făcătorul tău, Iisus, şi ai lăcrimat de bucurie? Ploaie de foc a căzut peste capul lui lucifer.

48. Ai chemat pe Stăpânul tău Hristos din inima ta? L-ai scos din sărite pe satan.

49. Au văzut ochii tăi icoana lui Hristos şi a Maicii Domnului şi s-a bucurat sufletul tău? Nenumărate gânduri îl stăpânesc pe satana şi-l năpădesc pe lucifer.

50. Din adâncuri ai chemat preadulcele nume al lui Hristos şi al Preacuratei Născătoare de Dumnezeu? Ai afundat în cele mai de jos pe vrăjmaşul tău cel nevăzut.

51. Te-a durut inima ta de la rugăciune? Durerea de pântece l-a apucat pe satana.

52. S-a sfârşit puterea ta din pricina silirii la rugăciune? Ai slăbit puterea lui lucifer.

53. Suferind ai suferit în timpul rugăciunii inimii? Sufletul tău a văzut slava Domnului ca slavă dumnezeiască.

54. Ai zdrobit inima ta cu rugăciunea? Sufletul tău a fost cuprins de dragostea dumnezeiască şi inima ta a simţit în chip tainic dulceaţa de negrăit a Ziditorului tău Hristos.

55. Ai zdrobit inima ta cu rugăciunea şi ai adormit? Vedere dumnezeiască şi mângâietoare vei vedea în somnul tău.

56. Ai zdrobit inima ta cu rugăciunea până la durere? Şir de lacrimi a apărut de îndată în ochii tăi.

57. Te-a durut inima ta din pricina silirii la rugăciune? Ai simţit în aceasta dumnezeiescul Har.

58. Ai primit dureri şi junghiuri în inima ta de la rugăciunea făcută cu silire? Ai văzut degrabă vedere dumnezeiască cu ochii tăi sufleteşti.

59. Ai ajuns la deznădăjduire în viaţa ta din pricina durerilor inimii înfrânte? Ţi s-a descoperit una din tainele ascunse ale lui Dumnezeu.

60. Ai încercat supărarea şi amărăciunea durerii inimii tale zdrobite? Sufletul tău a gustat cu adevărat de la Domnul Atotţiitorul dulceaţa preadulce a împărăţiei Sale.

61. Ţi-ai pierdut inima ta din pricina silirii la rugăciune? Ţi-ai salvat sufletul tău, ai câştigat Raiul.

62. Ai dat sânge din inima ta? Ai primit Duh Sfânt în sufletul tău.

63. Ai transpirat de strâmtorare, rugându-te din inimă? Ai urmat sudorii lui Hristos, care s-a făcut ca stropii de sânge în rugăciunea Lui, căzând pe pământ.

64. Ai zdrobit inima ta cu rugăciunea? Ai ridicat fruntea sufletului tău şi ai zdrobit fruntea lui lucifer.

65. Tuse uscată a cuprins pieptul tău de la silirea rugăciunii? A dispărut satana, necăjit foarte de supărarea ta.

66. Ţi s-a luat glasul de la nemăsurata silire a rugăciunii inimii? Sufletul tău a auzit cântare cerească, de neînţeles cu mintea şi preadulce.

67. A slăbit tonul glasului tău din pricina zdrobirii inimii? Ai auzit nesperate cântări îngereşti, slăvind preafrumos pe Făcătorul Iisus.

68. Te-ai rugat Hristosului tău din adâncul inimii tale? Ai spart urechile lui satan care nu suferă să te audă.

69. Din adâncul tău ai suspinat? Şi-a pierdut orice control satana de frica ta.

70. Ai trimis strigăt din inimă lui Dumnezeu împotriva diavolului? Ai pregătit înfricoşătoare ploaie împotriva rătăcitorului satan.

71. Ai pierdut zdrobirea inimii tale? S-a ridicat trupul împotriva sufletului. Ai zdrobit din nou inima ta cu rugăciunea? S-a ridicat sufletul împotriva trupului.

72. Ai zdrobit inima ta cu rugăciunea? S-a ridicat sufletul tău împotriva diavolului şi împotriva păcatului.

73. A văzut lucifer inimă zdrobită? S-a înfricoşat de grabă, deoarece a slăbit puterea lui de la aceasta.

74. S-a zdrobit inima ta de la rugăciune? S-a pogorât Duhul Domnului în sufletul tău şi s-au amărât cetele lui lucifer.

75. De-ndată ce ai zdrobit inima ta cu rugăciunea, s-a aprins în aceasta căldura virtuţii şi din aceasta dorul după Dumnezeu.

76. Zdrobind, zdrobeşte, o smeritule monah, inima ta cu rugăciunea pentru a se înnoi cele dinlăuntru ale tale de Duhul Domnului: „Duh nou înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele”, spune profetul.

77. Zdrobind, zdrobeşte şi smereşte, iubite frate, inima ta cuprinsă de rugăciune pentru ca să fie iubit sufletul tău de Făcătorul tău Iisus, Cel blând după adevăr şi smerit cu inima.

78. Zdrobeşte-ţi inima, o, monahule, cu rugăciunea, pentru ca să înşeli pe diavol, mai-marele răutăţii, săgeţile lui fiind pentru tine ca săgeţile de joacă ale unui copil.

79. Cel care îşi zdrobeşte inima sa cu rugăciunea îl vede pe satana ca pe o furnică şi nu se teme de el.

80. Ai zdrobit puternic inima ta cu rugăciunea? Ai simţit grabnic odihna atât în sufletul tău, cât şi în trupul tău. Deoarece în zdrobirea multă a inimii străluceşte totdeauna steaua nepătimirii şi a curăţeniei.

81. Zdrobeşte-ţi, aşadar, o, monahule, inima ta cu rugăciunea, pentru a vorbi sufletul tău cu îngerii lui Dumnezeu, lucru care este cu adevărat fericit, dorit şi greu de ajuns şi de aflat.

82. Zdrobind, zdrobeşte, o smeritule monah, inima ta cu rugăciunea, pentru a dobândi curăţenia în trupul tău şi trezvia în cugetul tău, care sunt ca două aripi ale sufletului tău şi prin care zboară liber spre cer.

83. Zdrobeşte-ţi totdeauna, smeritule monah, inima cu rugăciunea, pentru a se lumina ochii cugetului tău, cu care vei putea vedea cele nevăzute ale Raiului, aşa cum vezi cele materiale cu ochii trupului tău.

84. Adună-ţi, o monahule, mintea ta în adâncul fiinţei tale, unde este tronul inimii tale, şi după ce te lipeşti de aceasta ca un paznic treaz, cercetează din adâncul tău rugăciunea, până când se va îndulci negrăit de harul acestei rugăciuni. Atunci o vei vedea zburând nematerial sus la ceruri la Dumnezeu, unde este adevărata odihnă.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Isihasm. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s