VEDERE DUHOVNICEASCĂ Cuvântul al şaisprezecelea

Despre zdrobirea inimii, care biciuie pe demoni mai mult decât oricare altă pedeapsă, arzând degrabă ca un cuptor toate viclesugurile lor.

Binecuvintează, părinte!

1. Zdrobeste-ti, o, monahule, inima ta cu rugăciunea, pentru a se zdrobi puterea lui satana cu desăvârsire din inima ta.

2. Suspină din adâncul tău cu amare suspine la fiecare rugăciune a inimii, pentru a scăpa de gâtlejul si de cursele diavolului.

3. Strigă din centrul inimii tale către Dumnezeu, pentru a ajunge strigătul tău la urechile Domnului Savaot.

4. Strigă cu strigătul fără de glas al inimii tale către Hristosul tău, ca să-i judece pe demonii cei ce te nedreptătesc pe tine si să lupte cu fulgerul dumnezeirii Sale pe diavolii cei ce te luptă pe tine.

5. Precum totdeauna te luptă si te ispiteste diavolul, vrăjmasul tău nemilos, tot asa si tu suspină mereu către Hristosul tău, pentru a ajunge ajutorul Lui grabnic la tine.

6. Luptă cu putere mereu împotriva înselătorului satan cu zdrobirea inimii tale, pentru a se zdrobi capul lui plin de răutăti.

7. Precum se teme omul să prindă cu mâna sa un fier înrosit în foc si aruncând scântei, tot asa se teme si diavolul de inima zdrobită. Căci zdrobirea inimii este zdrobirea răutătii în întregimea ei.

8. In inima odihnită si neînfrântă, dacă apare gândul trimis de diavol, este primit de inimă fără întârziere si se întipăreste adânc în aceasta, în timp ce în inima înfrântă si zdrobită nu are loc nici un fel de amăgire.

9. Unde există zdrobire a inimii, de acolo este alungată toată răutatea diavolească si este arsă toată lucrarea demonică.

10. Zdrobirea inimii umileste semetia lui lucifer si îl ridică la ceruri pe cel care o are.

11. Zdrobeste, asadar, iubite frate, semetia lui lucifer cu zdrobirea permanentă a inimii tale, pentru a fi încununat sufletul tău de Domnul Atottiitorul.

12. Dacă se va zdrobi inima ta, de îndată se va pierde răutatea demonilor de la tine si va străluci în sufletul tău raza dreptătii lui Dumnezeu.

13. Zdrobeste inima ta cu rugăciunea, ca să vezi sufletul tău ca un înger al Domnului năpustindu-se asupra

diavolului, fără nici o frică, fiindcă este îmbrăcat cu puterea Celui Preaînalt.

14. Zdrobeste-ti inima cu rugăciunea, pentru a se zdrobi păcatul din inima ta.

15. De la fata inimii celei zdrobite prin rugăciune fuge nu numai demonul, slujitorul lui satana, ci fuge mai repede decât fulgerul si satana însusi, primul dintre demoni.

16. Precum nu îndrăzneste omul să intre în cuptorul aprins, asa nu îndrăzneste diavolul să intre în inima aprinsă de rugăciunea făcută cu silintă.

17. Precum nu poti să numeri miscarile aripilor albinelor atunci când acestea zboară, tot asa nu poti să măsori si să vezi pasii repezi ai lui satana atunci când fuge de la fata inimii zdrobite de rugăciune.

18. Precum se teme fugarul de soldatul vestit si viteaz, tot asa se teme si demonul de cel care totdeauna reuseste să-si zdrobească inima cu rugăciunea.

19. Când însă voieste demonul să se apropie prin amăgire, pentru a vedea ce se întâmplă, mai întâi se pregăteste pentru fugă, pentru a putea scăpa de fulgerul arzâtor al inimii zdrobite prin rugăciune.

20. De îndată ce va vedea că a început cineva să-si zdrobească inima sa cu rugăciunea, nu mai dă târcoale si nici nu stă să vadă zdrobirea inimii, ci fără întârziere o rupe la fugă de la fata aceluia.

21. Precum retorul, dacă este cuprins de flăcări, nu mai stă să vorbească despre foc în clipa aceea, ci se uită cum să

scape din incendiu, la fel si demonul, când vede inima aprinsă de rugăciune, nu mai stă să privească starea acesteia, ci se uită cum să scape mai repede de ea.

22. Precum iepurele, atunci când este alergat de un câine oarecare, nădăjduieste să scape de acesta prin repeziciunea salturilor picioarelor sale, dar când îl aleargă un câine de vânâtoare, desi fuge cu toată puterea lui, este prins de acesta, tot asa si demonul, când este luptat cu oricare altă virtute, nădăjduieste să scape de sabia focului, dar când este luptat de sabia de foc a rugăciunii inimii înfrânte, este convins că îl va ajunge foarte repede tunetul acestei rugăciuni si-i va răspândi oasele răutătii lui în iad.

23. Nu se tem vrăbiile de năpustirea vulturului, cât se tem demonii de năpustirea inimii zdrobite de rugăciune.

24. Când este pusă piatra de var în ceva fierbinte, nu este înghitită atât de repede cât de repede arde si face să dispară zdrobirea inimii orice viclesug diavolesc.

25. A văzut diavolul o inimă rănită de zdrobirea rugăciunii? îsi aminteste de îndată de rănile lui Hristos, pe care Acesta le-a suferit pentru om, de aceea se înfricosează si este cuprins de groază.

26. Zdrobeste dar, iubite frate, pe diavol cu zdrobirea inimii tale, pentru ca să intri biruitor în bucuria Domnului tău.

27. Zdrobeste-ti inima ta cu rugăciunea pentru a fi zdrobit în nenumărate bucăti rătăcitorul tău, satana.

28. Zdrobeste-ti inima ta cu rugăciunea, pentru ca să fugă de la tine acela care te pândeste cum să te prindă în plasa iubirii de plăceri.

29. Nu te teme de zdrobirea inimii tale, pentru a se teme demonii de tine. Căci demonii nu se tem de omul virtuos niciodată cum se tem atunci când acesta îsi zdrobeste inima cu rugăciunea.

30. Precum sarpele, mai mult decât oricare altă rană, se teme de unghiile pisicii, tot asa si satana, mai mult decât oricare virtute, se teme de zdrobirea inimii.

31. Otrăvitoare sunt pentru sarpe ghearele pisicii, dar pentru sufletul omului de sapte ori mai otrăvitoare sunt ghearele diavolului. Iar pentru diavol de saptezeci de ori mai otrăvitoare este zdrobirea inimii omului, decât ghiarele sale.

32. Dacă a auzit satana suspine grele iesind din adâncul inimii, o ia de îndată la fugă, pentru că a înteles că acolo, undeva, este o inimă zdrobită de rugăciune, si prin urmare acolo este Hristos însusi.

33. Unde este inimă zdrobită, acolo este aproape Domnul. De aceea spune profetul: „Aproape este Domnul de cei zdrobiti cu inima.”

34. Dacă a auzit lupul glasul câinilor, a fugit de îndată, deoarece a înteles că acolo aproape este si păstorul si păzirorul oilor.

35. Au auzit soarecii vocea pisicii. Se linistesc neîntârziat în găurile lor si se opresc de la mestesugul lor de a fura.

36. Au auzit slujitorii lui lucifer suspinele grele ale inimii? si-au adunat în grabă răutatea lor si se linistesc în clipa aceea.

37. Au auzit demonii pe cineva că suspină din centrul inimii sale? S-au făcut nevăzuti de acolo, deoarece s-au temut de pedeapsa Domnului.

38. Când aude hotul pe aproape împuscături de armă, nu se uită ce să mai fure, ci cum să scape cu fuga si cu ascunzătoarea.

39. Când aude satana pe cineva că scoate strigăte din suspinul inimii, după cum spune profetul, cu vărsare de lacrimi căutând pe Făcătorul său, nu se uită să mai fure ceva în clipa aceea din sufletul aceluia, adică să-l mai lupte cu vreo patimă, ci se uită cum să se scape pe sine.

40. Zdrobeste-ti asadar, o, monahule, inima ta cu rugăciunea, ca să se zdrobească tronul si semetia lui satan.

41. Zdrobeste-ti inima cu rugăciunea, pentru a se înfricosa de tine satana, când te va vedea ca pe un soldat desăvârsit si bine înarmat al lui Hristos.

42. Zdrobind, zdrobeste-ti inima ta cu rugăciunea pentru a umili sub picioarele tale pe semetul si îngâmfatul satana.

43. A auzit diavolul glasul răgusit de zdrobirea inimii? S-a topit de îndată puterea lui de frică si s-a stins flacăra răutătii lui de supărare.

44. A văzut satana sir de lacrimi pe fata celui cu inima zdrobită? A fost ars pe loc în inima lui.

45. Ai scuipat sânge de prea multă silire a rugăciunii inimii? Var stins ai vărsat în centrul iadului.

46. Ai suspinat din adâncul tău? Ai săgetat buricul lui lucifer.

47. Ti-ai amintit de Făcătorul tău, Iisus, si ai lăcrimat de bucurie? Ploaie de foc a căzut peste capul lui lucifer.

48. Ai chemat pe Stăpânul tău Hristos din inima ta? Lai scos din sărite pe satan.

49. Au văzut ochii tăi icoana lui Hristos si a Maicii Domnului si s-a bucurat sufletul tâu? Nenumărate gânduri îl stăpânesc pe satana si-l năpădesc pe lucifer.

50. Din adâncuri ai chemat preadulcele nume al lui Hristos si al Preacuratei Născătoare de Dumnezeu? Ai afundat în cele mai de jos pe vrăjmasul tău cel nevăzut.

51. Te-a durut inima ta de la rugăciune? Durerea de pântece l-a apucat pe satana.

52. S-a sfârsit puterea ta din pricina silirii la rugăciune? Ai slăbit puterea lui lucifer.

53. Suferind ai suferit în timpul rugăciunii inimii? Su fletul tău a văzut slava Domnului ca slavă dumnezeiască.

54. Ai zdrobit inima ta cu rugăciunea? Sufletul tău a fost cuprins de dragostea dumnezeiască si inima ta a simtit în chip tainic dulceata de negrăit a Ziditorului tău Hristos.

55. Ai zdrobit inima ta cu rugăciunea si ai adormit? Vedere dumnezeiască si mângâietoare vei vedea în somnul tău.

56. Ai zdrobit inima ta cu rugăciunea până la durere? sir de lacrimi a apărut de îndată în ochii tăi.

57. Te-a durut inima ta din pricina silirii la rugăciune? Ai simtit în aceasta dumnezeiescul Har.

58. Ai primit dureri si junghiuri în inima ta de la rugăciunea făcută cu silire? Ai văzut degrabă vedere dum nezeiască cu ochii tăi sufletesri.

59. Ai ajuns la deznădăjduire în viata ta din pricina durerilor inimii înfrânte? Ti s-a descoperit una din tainele ascunse ale lui Dumnezeu.

60. Ai încercat supărarea si amărăciunea durerii inimii tale zdrobite? Sufletul tău a gustat cu adevărat de la Dom nul Atotiitorul dulceata preadulce a împărătiei Sale.

61. .Ti-ai pierdut inima ta din pricina silirii; la rugăciune? Ti-ai salvat sufletul tău, ai câstigat Raiul.

62. Ai dat sânge din inima ta? Ai primit Duh Sfânt în sufletul tău.

63. Ai transpirat de strâmtorare, rugându-te din inimă? Ai urmat sudorii lui Hristos, care s-a făcut ca stropii de sange în rugăciunea Lui, căzând pe pământ.

64. Ai zdrobit inima ta cu rugăciunea? Ai ridicat fruntea sufletului tău si ai zdrobit fruntea lui lucifer.

65. Tuse uscată a cuprins pieptul tău de la silirea rugăciunii? A dispărut satana, necăjit foarte de supărarea ta.

66. Ti s-a luat glasul de la nemăsurata silire a rugăciunii inimii? Sufletul tău a auzit cântare cerească, de neînteles cu mintea si preadulce.

67. A slăbit tonul glasului tău din pricina zdrobirii inimii? Ai auzit nesperate cântări îngeresti, slăvind preafrumos pe Făcătorul Iisus.

68. Te-ai rugat Hristosului tău din adâncul inimii tale? Ai spart urechile lui satan care nu suferă să te audă.

69. Din adâncul tău ai suspinat? Si-a pierdut orice control satana de frica ta.

70. Ai trimis strigăt din inimă lui Dumnezeu împotriva diavolului? Ai pregătit înfricosătoare ploaie împotriva rătăcitorului satan.

71. Ai pierdut zdrobirea inimii tale? S-a ridicat trupul împotriva sufletului. Ai zdrobit din nou inima ta cu rugăciunea? S-a ridicat sufletul împotriva trupului.

72. Ai zdrobit inima ta cu rugăciunea? S-a ridicat su fletul tău împotriva diavolului si împotriva păcatului.

73. A văzut lucifer inimă zdrobită? S-a înfricosat de grabă, deoarece a slăbit puterea lui de la aceasta.

74. S-a zdrobit inima ta de la rugăciune? S-a pogorât Duhul Domnului în sufletul tău si s-au amărât cetele lui lucifer.

75. De-ndată ce ai zdrobit inima ta cu rugăciunea, s-a aprins în aceasta căldura virtutii si din aceasta dorul după Dumnezeu.

76. Zdrobind,zdrobeste, o smeritule monah, inima ta cu rugăciunea pentru a se înnoi cele dinlăuntru ale tale de Duhul Domnului: „Duh nou înnoieste întru cele dinlăuntru ale mele”, spune profetul.

77. Zdrobind, zdrobeste si smereste, iubite frate, inima ta cuprinsă de rugăciune pentru ca să fie iubit sufletul tău de Făcătorul tău Iisus, Cel blând după adevăr si smerit cu inima.

78. Zdrobeste-fi inima, o, monahule, cu rugăciunea, pentru ca să înseli pe diavol, mai-marele răutătii, săgetile lui fiind pentru tine ca săgetile de joacă ale unui copil.

79. Cel care îsi zdrobeste inima sa cu rugăciunea îl vede pe satana ca pe o furnică si nu se teme de el.

80. Ai zdrobit puternic inima ta cu rugăciunea? Ai simtit grabnic odihna atât în sufletul tău, cât si în trupul tău. Deoarece în zdrobirea multă a inimii străluceste totdeauna steaua nepătimirii si a curăteniei.

81. Zdrobeste-ti, asadar, o, monahule, inima ta cu rugăciunea, pentru a vorbi sufletul tău cu îngerii lui Dumnezeu, lucru care este cu adevărat fericit, dorit si greu de ajuns si de aflat.

82. Zdrobind, zdrobeste, o smeritule monah, inima ta cu rugăciunea, pentru a dobândi curătenia în trupul tău si trezvia în cugetul tău, care sunt ca două aripi ale sufletului tău si prin care zboară liber spre cer.

83. Zdrobeste-ti totdeauna, smeritule monah, inima cu rugăciunea, pentru a se lumina ochii cugetului tău, cu care vei putea vedea cele nevăzute ale Raiului, asa cum vezi cele materiale cu ochii trupului tău.

84. Adună-ti, o monahule, mintea ta în adâncul fiintei tale, unde este tronul inimii tale, si după ce te lipesti de aceasta ca un paznic treaz, cercetează din adâncul tău rugăciunea, până când se va îndulci negrăit de harul acestei rugăciuni. Atunci o vei vedea zburând nematerial sus la ceruri la Dumnezeu, unde este adevărata odihnă.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole interesante. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s