VEDERE DUHOVNICEASCĂ Cuvântul al şaptelea

Despre când îl cercetează dumnezeiescul Har pe cel care se roagă cu rugăciunea minţii lui Dumnezeu din inimă şi care sunt semnele duhovniceşti ale acestei cercetări dumnezeieşti.

Binecuvintează, părinte!

Aşadar, iubite frate, când te rogi în taină din adâncul sinelui tău mult timp să ştii că o cercetare dumnezeiască te cercetează în chip nevăzut spre sfinţirea sufletului tău, spre mângâierea inimii tale şi spre sprijinirea dumnezeiască a tuturor simţurilor tale trupeşti şi sufleteşti. Deoarece atunci când te cercetează Harul Preasfintei Treimi – înţelegi aceasta, pentru că în numele Sfintei Treimi spunem „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” – se bucură de asemenea sufletul tău, se îndulceşte cugetul tău, iar din inima ta izvorăşte ca dintr-un izvor nesecat evlavia şi ochii tăi varsă lacrimi fierbinţi. Atunci îi spunem cercetare a Preasfintei Treimi.

Altă dată însă te cercetează în chip vădit Harul lui Dumnezeu şi Tatăl. Acest lucru îl înţelegi, deoarece eşti pătruns de evlavie la rostirea numelui lui Dumnezeu şi Tatăl şi se îndulceşte duhul tău mai mult şi se îndulceşte la rostirea numelui Fiului sau al Duhului Sfânt. Atunci îi spunem cercetare a lui Dumnezeu şi Tatăl. Altă dată poţi fi cercetat mai mult de Domnul nostru Iisus Hristos. Acest lucru îl înţelegi deoarece la numele preadulce al lui Hristos şi la toate tainele Lui dumnezeieşti eşti pătruns de evlavie şi te îndulceşti mai mult, decât la numele Tatălui şi al Duhului Sfânt. Atunci îi spunem cercetare a Domnului nostru Iisus Hristos. Şi altă dată, iarăşi, când te rogi tainic din adâncul inimii, te cercetează Duhul Sfânt şi zboară în jurul tău ca un porumbel. Acest lucru îl înţelegi deoarece la numele Duhului Sfânt eşti pătruns de evlavie şi te îndulceşti mai mult decât la numele Tatălui şi al Fiului. Atunci îi spunem cercetare a Duhului Sfânt.

Iar altă dată nu eşti pătruns de evlavie şi nici nu te îndulceşti la cele trei nume ale Sfintei Treimi, al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, ci fie la numele Tatălui eşti pătruns de evlavie şi te îndulceşti mai mult, fie la numele Fiului, fie la numele Sfântului Duh. Nu pentru că Sfânta Treime nu este de o fiinţă. Departe de noi o astfel de blasfemie. Ci pentru că nu eşti pătruns de evlavie şi nici nu te îndulceşti la fel uneori. Deoarece atunci când te rogi Sfintei Treimi nu ajungi cu ochii minţii tale şi cu căldura inimii tale la firea cea una, la fiinţa cea una, la puterea cea una a Sfintei Treimi, nici nu chemi din adâncul inimii tale cu aceeasi evlavie cele trei nume ale Sfintei Treimi, de aceea nu esti pătruns de evlavie si nu te îndulcesti în aceeasi măsură.

Trebuie, asadar, atunci când aduci Sfintei Treimi rugăciunea ta si închinăciunea ta, să o aduci cu aceeasi cinstire nemărginită celor trei nume. Să o aduci cu aceeasi evlavie nemărginită si cu aceeasi căldură a inimii, deoarece numai asa esti pătruns de evlavie sfântă si te îndulcesti în aceeasi măsură.

Cele trei Persoane ale Sfintei Treimi sunt de o Fire si de o Fiintă, deoarece lumină este Tatăl, lumină si Fiul, lumină este si Duhul Sfânt. Adică Dumnezeirea este una iar Persoanele sunt trei. Când tu te îndrepti în taină cu nemărginită cucernicie către Tatăl, atunci esti luminat de Tatăl, de aceea atunci esti pătruns de evlavie la numele Tatălui. Când te îndrepti tainic cu aceeasi cucernicie către Fiul, atunci esti luminat de Fiul, de aceea atunci esti pătruns de evlavie la numele Fiului. Acelasi lucru se întâmplă si cu Sfântul Duh. Iar când vrei să fii pătruns de evlavie în egală măsură la Numele Sfintei Treimi, trebuie, asa cum am spus mai sus, să fii cuprins de aceeasi evlavie pentru Sfânta Treime, să o cinstesti de asemenea cu aceeasi cinste si să o respecti cu acelasi respect.

De aceea strigă cu glas mare Biserica, rugând dumnezeirea cea una a Sfintei Treimi, si spune: „Si ne dă nouă cu o gură si cu o inimă a cânta si a slăvi preacinstitul si de mare cuviintă numele Tău, al Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.”

Altă dată, când te rogi tainic din inima ta mult timp, te cercetează lin Stăpâna noastră Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu. Acest lucru îl întelegi deoarece esti pătruns de îndată de evlavie sfântă la numele dumnezeiesti ale Maicii Domnului, la cuvintele ei dumnezeiesti si sfinte si la minu nile ei. Atunci îi spunem cercetare a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Altă dată, când te rogi tainic din adâncul sinelui tău la vreun sfânt, a cărui viată citesti si cugeti la harul lui, versi lacrimi fierbinti deoarece te cercetează harul lui, ca împreună luptător si prieten al Domnului. Atunci când te rogi tainic din adâncul sinelui tău, te cercetează lin toti sfinfii aceia ale căror nume le chemi cu căldura inimii. De aceea sufletul tău se îndulceste si inima ta este pătrunsă de evlavie, cercetate fiind de harul lor.

Altă dată iarăsi, când te rogi la fel, de sus, de la dumnezeiescul Har, ti se întâmplă cercetare tainică, fără să poti întelege de la care sfânt a fost. Faptul că în ziua aceea a avut loc o cercetare dumnezeiască în sufletul tău îl întelege si-l cunoaste numai sufletul tău după anumite semne duhovnicesti tainice, care s-au făcut si se fac însusi sufletului tău, pe care limba a le povesti nu are putere; dar dacă cercetarea a fost din partea lui Dumnezeu sau a Maicii Domnului sau a vreunui sfânt, nu poti să întelegi dintr-o dată. Dacă însă iei aminte la această cercetare dumnezeiască cu inima pâtrunsă de evlavie, cu mintea curată si cuget treaz, si dacă te rogi în taină, fierbinte si cu smerenie către cel care trimite cercetarea dumnezeiască, fără să-ti descopere si cine este, atund ti se descoperă si ti se arată prin vreun semn vădit acela care te-a cercetat tainic.

Iar descoperirea dumnezeiestii si tainicei cercetări se întâmplă astfel: rugând tu pe necunoscutul tău binefăcător, începi întâi de la Dumnezeu să-L rogi si să-I aduci slavă. Când cercetarea este de la Dumnezeu însusi, numele Lui se înfătisează dulce cugetului tău, ca un fagure de miere din care picură (tainic, se întelege) miere în inima ta cu aceeasi dulceată. Iar inima picură în suflet lacrimi ceresti, lacrimi duhovnicesti, lacrimi dulci ca mierea, lacrimi ca zahărul. La fel picură si ochii tăi pe fata ta lacrimi asemănătoare cu cele dulci curgătoare din inimă si picurătoare în suflet si cu cele dulci picurătoare în cuget. Atunci, în clipa aceea, fata ta iradiază raza tainică a bucu riei duhovnicesti. Inima veselă luminează fata. De la aceste semne cunosti că cercetarea a fost de la Harul lui Dumnezeu. Iar dacă nu se întâmplă nici unul din semnele acestea la numele lui Dumnezeu, înseamnă că cercetarea a fost a vreunui alt sfânt.

Si iarăsi rogi tainic cu cugetul tău si fierbinte cu inima ta pe toti sfintii, începând cu Maica Domnului si con tinuând cu toate cetele sfintilor. Rugându-te si cercetând cetele sfintilor, când ajunge cugetul tău la ceata acelui sfânt, care te-a cercetat tainic, numaidecât vine putină mângâiere duhovnicească si vreun semn vădit, prin care esti înstiintat că acolo este aproape prietenul tău pe care îl cauti, care te-a cercetat.

Roagă-te fiecărui sfânt din ceata aceea, pe care îl cunosti din viata si din minunile lui, si numai ce ajungi să spui numele sfântului care te-a cercetat, si se vădeste sfântul acela printr-o miscare mai lămurită si prin semnele mai importante ale evlaviei bogate si imediate si ale căldurii duhovnicesti. Deoarece în ziua aceea, de îndată ce auzi numele sau minunile sfântului care te-a cercetat, sau numai ce îti trece prin minte pomenirea acelui sfânt, esti pătruns de evlavie fie în inima ta, fie în ochii tăi, fie îti vine o râvnă duhovnicească de a urma pe sfântul care te-a cercetat în faptele si în virtutile lui. După ce trece însă ziua aceea, va pleca de la tine si lucrarea aceea a evlaviei imediate si căldurii duhovnicesti. Aceasta se întâmplă în felul următor:

Dacă cineva are un prieten sincer, care îl cheamă să vină la el pentru a se bucura unul de altul duhovniceste, pleacă spre el pentru a se bucura împreună. Plecând, trece prin piată, unde este multă lume. Acolo vede si alti prieteni ai săi, pe care îi salută cu fata veselă si se bucură de salutul si de îmbrătisarea lor, dar continuă drumul cu scopul de ajunge la prietenul său care l-a chemat. Si când ajunge, aude glasul lui si se bucură de îndată inima lui. Si când îl îmbrătisează se înmulteste atât de mult bucuria în inima lui, încât începe să verse lacrimi văzând pe prietenul său cel iubit si bucurându-se de vorbirea cu el si de împreuna petrecere. Iar când vine ora despărtirii, se întristează pentru despărtire, dar gândul său îsi află odihna, deoarece s-au bucurat unul de celălalt. Apoi, iarăsi, după trecerea unui timp sau chiar si mai repede, îl cheamă un alt prieten, la a cărui chemare răspunde la fel.

La fel se întâmplă si în cele duhovnicesti. Când te cheamă vreun sfânt la bucuria lui duhovnicească, în ziua aceea se întâmplă cercetarea si mângâierea duhovnicească a acelui sfânt. După ce trece ziua aceea, trece de la sine si mângâierea duhovnicească. La fel cu aceasta se întâmplă când te cheamă prin cercetare dumnezeiască oricare alt sfânt pentru mângâiere duhovnicească. Iar cercetarea aceasta duhovnicească vine la om atunci când sufletul lui împreună cu trupul sunt muncite; sufletul este muncit nevăzut de multimea dusmanilor nevăzuti, iar trupul este muncit de nevointe sau de oamenii răi si tirani. Atunci, oricare sfânt vei chema, te va cerceta în chip paradoxal, cu apropierea cu care esti apropiat de sfântul acela, prin împărtăsirea de aceleasi patimi sau încercări pe care le suferă pentru iubirea Domnului. Mai mult chiar, vei fi cercetat de privirea lină a Harului Domnului, pentru a slăbi în lupta ta.

Altă dată iarăsi îl cercetează Harul dumnezeiesc la nevoie, fără ca acesta să-L fi chemat, deoarece Dumnezeiasca Pronie cunoaste când trebuie să-l cerceteze. Altă dată, omul îl cheamă pe Dumnezeu, dar nu primeste nici un fel de cercetare dumnezeiască. Acest lucru îl îngăduie Dumnezeu pentru binele omului, deoarece Dumnezeu cunoaste binele nostru mult mai bine decât îl cunoastem noi însine.

Tu însă, smeritule monah, când îl chemi pe Dumnezeu si nu primesti nici o cercetare, nu te întrista pentru aceasta, ci aruncă dispret si judecată asupra sinelui tău, adăugând si faptul că nu esti vrednic pentru o astfel de cercetare dumnezeiască. Si atunci cercetarea dumnezeiască nu este departe de tine, desi tu nu o simti. Cercetarea dumnezeiască se întâmplă mai ales în ziua aceea în care este praznic împărătesc în cinstea Mântuitorului sau a Maicii Domnului, sau ziua de pomenire a vreunui sfânt, zi în care se întâmplă cercetarea unora în chip tainic, iar altora vădit; fiecăruia, spun, după iubirea si râvna pe care le arată fată de cele dumnezeiesti i se face si cercetarea dumnezeiască.

Deoarece atunci când tu, omule, iubesti si ai evlavie mai multă la un sfânt, atunci sfântul acela totdeauna îsi aminteste de tine si te cercetează nevăzut, fără să întelegi cercetarea tu, cel care ai beneficiat de ea. Dar te cercetează mai mult si mai vădit când este ziua lui de pomenire, iar ru arăti râvnă fierbinte pentru pomenirea lui. La fel si când ai multă credintă si evlavie fierbinte la Maica Domnului, totdeauna îti va purta de grijă Maica Domnului. Iar dacă în ziua întristării tale te va cerceta vădit, mai vădit te va cerceta în ziua în care se face pomenirea ei. La fel si atunci când ai în inima ta frica de Dumnezeu, Dumnezeu te păzeste totdeauna prin trimiterea îngerilor Săi ceresti, după cum spune: „Trimite Domnul pe îngerul Său către cei ce-l înfricosează pe el si-l va izbăvi de ei”. In ziua necazului tău te cercetează vădit cu Harul Lui, dar mai ales te cercetează mai mult si mai vădit în zilele de praznic, atât din pricina bunătătii Sale nemărginite, cât si pentru că atunci îi aduci slavă neîncetat. Atunci, prin cercetarea Lui, îti cheamă sufletul la cina tainică, la odihna tainică, la bucuria duhovnicească.

In ziua aceea sfântă si dumnezeiască în care ti se întâmplă cercetarea, sufletul tău se bucură tresăltând tainic si bucurându-se împreună cu duhurile tainice, gustând în chip tainic, prin mijlocirea acelei cercetări, parte din bunătătile pe care le gustă duhurile ceresti în locasurile tainice nefăcute de mână si dumnezeiesti ale Ierusalimului de sus, iar trupul tău se bucură împreună duhovniceste în Ierusalimul de jos, cu fratii tăi ortodocsi, după cum spune: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm si să ne veselim într-însa”. Iar Dumnezeului nostru slavă, putere, laudă si măretie în vecii vecilor. Amin.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Isihasm. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s