JURNAL DUHOVNICESC – Nu ştiam să Te iubesc, Doamne!

29.01.1971
M-am rugat şi bunul Dumnezeu, Mântuitorul meu, mi-a ascultat rugăciunea şi mare bucurie am simţit în suflet când am aflat cum trebuie să mă rog şi să lucrez pentru mântuire1.

1 Darul rugăciunii bune ne izbăveşte de orice rău. Cel ce nu se roagă rămâne în iad.

Am cunoscut că totul vine de la Tine, Doamne Iisuse, când părintele V. a venit să mă cerceteze în împrejurări grele, când sufletul meu dorea mai mult să ştie cum să se roage. Ca să-mi pot controla zilnic starea sufletească şi să-mi pot da seama dacă lucrez sau nu cum trebuie, voi scrie acest jurnal2 zilnic. Voi putea vedea astfel, cât şi cum am lucrat.

2 Să-ţi fie jurnalul duhovnic. Să scrii sincer orice bine şi orice cădere în rău. Să reciteşti, să plângi pentru cele rele şi să aduci slavă lui Dumnezeu pentru cele rele.

Doamne Iisuse, de când Ţi-am auzit cuvintele prin glasul părintelui V., am ştiut că singura cale pe care o voi urma de astăzi înainte va fi Rugăciunea. Am alergat ani de zile şi Te-am căutat, Doamne Iisuse, iar acum Te simt în sufletul şi în trupul meu, pretutindeni de faţă. Acum ştiu că de Te voi chema, vei fi scăparea mea şi cu Rugaciunea Ta cea sfântă voi birui orice rău şi nimic nu mă va mai putea atinge.

Nu ştiam să Te iubesc, Doamne! Acum am pace în suflet, mă bucur din inimă şi nu ştiu cum să-Ţi mulţumesc pentru bunătatea Ta cea mare şi pentru tot ce ai făcut pentru mine şi pentru câte mi-ai descoperit. O singură chemare şi Te simt în inima şi în trupul meu! Doamne Iisuse, blândule Iisuse, Dumnezeul şi Mântuitorul sufletului meu, mă rog să-mi dai Duhul puterii şi al nădejdii şi să nu mai cad în deznădejde din cauza celor răi. Nu lăsa pe cel viclean să-mi facă rău mie sau celor dragi ai mei, să radă de noi că ne-a biruit, ca să-Ţi putem aduce laude împreună şi cântări de slavă!

30.01.1971
M-am trezit din somn cu Rugăciunea Domnului Iisus în minte şi m-am simţit fericită. M-am întristat şi astăzi pentru aproapele meu şi duhul întristării l-am purtat cu greu. Doamne, Iisuse, scapă-ne Tu, dă-ne liniştea şi pacea Ta! Seara, la Vecernie, m-am rugat cântând şi întristarea s-a dus, am uitat tot.

Altă încercare cu E. Avem nevoie de Tine, Doamne în fiecare clipă. Dă-ne înţelepciune, Iisuse, ca să nu greşim. Descoperă-ne adevărul, ca să avem linişte. De la starea sufletească ridicată în cea mai minunată bucurie, de ce oare să ne stricăm pacea sufletului? Ce păcat că nu putem fi fericiţi deplin!

Vin încercări, dar stiu că toate sunt îngăduite pentru smerenie, îndelungă răbdare şi sunt numai pentru mântuirea noastră. Atunci trebuie să le primim cu bucurie. Mulţumim, Doamne, pentru tot şi pentru toate. Am îndrăgit mătăniile. Am lucrat mult şi am scris, ca pentru Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Fiecare suflet doreşte, la un moment dat, să cunoască câte ceva din tainele Domnului. Vieţile Sfinţilor m-au impresionat întotdeauna şi am fost influenţată de ele din tinereţe. Le găsesc ca pe cele mai bune exemple de întărire în credinţă. De aceea le dau cu drag oricui doreşte să le citească.

Doresc ca fiecare clipă din viaţa mea s-o închin lucrării şi cugetării pentru mântuire, Rugăciunii lui Iisus. Am foarte mult de lucru. Doamne Iisuse, întăreşte-mă ca să le pot împlini cu bine, să fie cu toţii mulţumiţi, ca să fie pace în sufletele tuturor. Nimeni şi nimic să nu-mi poată schimba dorinţa mea arzătoare de a lucra pentru mântuire şi de a urma rostirea neîncetată a Rugăciunii lui Iisus.

Ştiu că nu sunt singură; eşti cu mine, Doamne, şi îţi mulţumesc pentru tot ce am căpătat ca din mâna Ta şi nu doresc să-mi schimb viaţa, pacea pe care o am şi pe care atât de greu şi de târziu am găsit-o, cu nici o bogăţie de pe pământ. Nu-mi pot arăta bucuria deplină în faţa atâtor suferinţe care există în lume, însă încerc să nu treacă nici o zi fără să pot un cât de mic bine pentru alinare şi întărire. Tu mă conduci, Doamne, Tu faci totul, eu nu pot nimic; ba de multe ori, în dorinţa aceasta, mă grăbesc şi în loc să fac bine văd că greşesc. Când reuşesc ceva bun, adorm fericită! Doresc să fiu unealta Ta, Doamne, cu care să lucrezi şi să mă porţi acolo unde ştii Tu; simt nevoia să fac bine şi port mare bucurie în suflet. Ajută-mi, Doamne Iisuse, să fac voia Ta, să împlinesc poruncile Tale sfinte; trimite-mă unde voieşti şi voi fi neobosită, ca slugă credincioasă a Ta.

Dă-mi, Doamne Iisuse, dar de rugăciune. Tu să fii cu adevărat în inima mea, cu pacea şi cu liniştea pe care numai Tu ştii să le dai, să pot îndepărta toate gândurile care năvălesc în mintea mea, ca să nu deznădăjduiesc, căci nimeni nu mă poate ajuta afară de Tine! Linişteşte-i pe cei ce vor să-mi facă rău, luminează-i şi miluieşte-i.

Am numărat 2.000 de Rugăciuni, restul lucrând în gând.

31.01.1971
M-am trezit cu bucurie în suflet cu gândul că astăzi voi asculta Sfânta Liturghie. M-am rugat în sfânta biserică liniştită şi am simţit prezenţa dumnezeiască! Acasa am citit cu bucurie din Sfântul Ioan Scărarul. Doamne, ce frumos; cuvintele Tale sunt! Ai dat daruri minunate părintelui V. Ajută-ne, Doamne, să ne fie de folos! Toată nădejdea e la Tine; lucrează Tu, Doamne Iisuse, Dumnezeul nostru, pentru copii Tăi, nu ne încerca mai mult. Iartă-ne, Doamne şi fii cu noi, ca să nu ne împrăştiem.

Seara am fost la R. (fiica). Ce copil minunat mi-ai dat, Doamne! Ce bine Te cunoaşte şi câte ştie despre Tine! Sunt fericită şi liniştită în privinţa ei şi a soţului ei; pe altă cale, cu altfel de lucrare, tot spre Tine! De n-ai fi fost Tu în ajutorul lor la timp, n-ar fi putut rezista, în starea grea în care se aflau şi ei. Stiu şi spun mereu că i-ai susţinut.

Iţi mulţumim, Doamne, pentru tot şi iartă-ne, că suntem greşiţi înaintea Ta! Uşurează sufletele noastre, căci fără de Tine suntem pierduţi, morţi pe veci.

Am numărat 2.000 de Rugăciuni; restul – lucrând, mergând. Noaptea am simţit din nou prezenţa dumnezeiască! Doamne Iisuse, ce deosebire de starea noastră permanentă! Rugăciune sfântă a lui Iisus, ce dulce eşti pentru cei ce te iubesc!

Lucrez în fiecare zi; şi noaptea de-ar fi zi şi n-ar trebui să dorm, şi tot nu mi-ar ajunge timpul. Lucrez ca pentru Tine, Doamne.

Am numarat 400 de Rugăciuni. Dă-mi putere, Doamne!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Isihasm. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la JURNAL DUHOVNICESC – Nu ştiam să Te iubesc, Doamne!

  1. prea frumos imi place tare mult . . . .

  2. george zice:

    iubiti-l pe DUMNEZEU si veti fi iubiti.

  3. bogdan zice:

    este postat in 2010..dar este scris din 1971. Un singur dor pot avea desigur cine il cunoaste va intelege deplin: Dumnezeu Unul a zis deja…El este acelasi ieri azi si in veci…si Dragostea Lui de noi oamenii deci deasemeni..atunci si dragostea noastra de noi fata de El de asemeni poate fi aceeasi…desi cu siguranta El a stiut ca inimile se vor racii si mintile se vor ascutii mai degraba. Dorul meu sincer este…haideti sa ajungem si noi din urma propria noastra ramanere in urma !… ori suntem mai prejos de cat ne considera El oricum ? sa ne sprijinim macar pe optimismul Lui ca prin El oricum Dragostea ramane intacta….si sa iubim la timpul prezent nu doar aducand icoanele trecutului ce-s nepretuite la locul lor…dar consider ca ne umileste a recunoaste neputinta noastra de a-L iubi…ACUM ! in secol 21…:) n-ar fi minunat?… El zice ca e simplu …deorece datele problemei nu s-au schimbat niciodata in relatia cu EL..ne-a asigurat ! atunci ?.. Atunci ce va implica sa-L putem Iubi si ACUM ?!… stim stiu…desigur… rusinea, amalgamul, nebunia din inimile secolului 21…dar…dar si El stie asta , si nu cred ca nu va intelege efortul macar daca incercam !… Va ierta…si va dori deasemeni dragostea celor neputinciosi ai acestei vremi…
    Hm…nu stiu cat ajuta dar asemeni decat nimic…sa ne deschidem suflete murdare ptr curatirea ce doreste EL sa ne-o faca… daca speram sa creada El sau oamenii ca nu suntem pacatosi de fapt Il facem pe El mincinos ca n-avem pacat !!!(cum spune cu har apostolul Pavel) Deci…smeriti..cum ar trebui sa cantarim ?: mai degraba orgoliul si rusinea noastra de a nu fi stiuti cu pacat…..sau Adevarul despre toate din noi inaintea Lui (si a adunarii dupa caz) dar urmata de curatirea Lui si mai in special de Focul Dragostei Lui ce va aprecia ca am crezut in EL si ne-am dorit neprihanirea inaintea Lui si a cugetului mai degraba ca valoare mai de pret decat „imaginea” noastra inaintea ..inaintea cui?… caci de El oricum nu ne putem feri la nesfarsit…haideti sa-i dam tributul increderii ca ne este Tata nu doar Dumnezeu Atotputernic…si sa-l „lasam”…sa ne Iubeasca curatindu-ne dupa smerirea noastra…ca semn Atotputernic al Darurilor si Bunatatii Lui….Tata si Dumnezeu deopotriva !!!! ma tulbura toate acestea…si ma cutremur in sinea mea mizera oricum, stiu… stiu… dar am nevoie ca si voi sa spargem pe alocuri gheata dintre noi si Dragostea Vie…. dintre noi cei ce-l dorim cu adegvarat in suflet dar robiti si blocati de diverse neputinti sau orgolii . va sarut curat suflete iubite si nu stiu cat va folosidar am ceva scris deasemeni intr-o clipa extrema de sinceritate dragoste nemarturisita, si un Dor care nu stiu inca daca se va implini sau e pe cale…si inca nu stiu eu.. in neputinta mintii mele…ma bizui insa ca ” El cunoaste toate lucrurile…chiar si cand umblu prin intuneric….”si trebuie sa-mi repet mereu ca trebuie sa am incredere… ma iubeste si daca ma iubeste si cred asta n-ar trebui sa-l jignesc prin a ma indoi ca daca eu nu pricep un moment sau altul al vietii…El n-ar fi la carma si nu dirijeaza totul dupa neprihanirea care i-am arata neputincios ca mi-ash dori-o…cu siguranta asta imi va oferi….dar ca un Tata delicat va lucra cu tact cu un fiu sau fica asha caposhi ca acesti copiii ai secolului 21 ce suntem.:

    Din dragoste, din pacat.

    Ma doare dragostea Ta Doamne,
    Plansul ce vine din Cer, cu durere,
    Si timpul se lupta cu mine, ma cere,
    Ramasul in urma…robit de parere.

    Alerg si cad, alerg si plang…
    Noroiul ma-nghite, ma trage la fund,
    Cu sufletul zdrente, bucati, descompus
    Incordat si tanjinid, intre Cer si Pamant.

    Sunt doar un lepros in genunchi, fara umbra
    Ce stie ca-nvarte cu fiece clipa,
    O sulita-n rana ce nu se va-nchide,
    Cat timp mai exista speranta in tarfa.

    Ingaduie-mi Doamne un timp si rabdare,
    Sa-mi rezem de marmura rece a stelelor tampla,
    Cu ochii inchisi…sa-mi inghit neputinta,
    Si plansul, si dorul, mocirla, sentinta…

    Din visul maririi sa sorb invierea
    Puterii, vointa, sa-mi curm neputinta
    Sa-mi frangi iarasi lantul de rob in mizerii
    Marunte, desarte…ce-mi leaga fiinta.

    Nu pot sa n-aud, sa zic ca nu e,
    Durerea din Ceruri…de noi, ce mintim.
    Mi-aduce aminte de Tine, de noi,
    Si vad cat de jalnic, haotic…murim.

    M-adun descompus intre Cer si Pamant
    Zdrobit de durerea mocirlei ce sunt,
    Ars inlauntru de Dorul adanc,
    Vinovat de Durerile Tale, Cel Sfant !

    Esti Lacrima, Moarte si Sange si Plans..
    Puternic in Planul adanc, necuprins
    Al Lumii nascute din Dor nepatruns
    Etern Solitar al minunii… : „Eu Sunt.”

    va imbratisez…….bogdan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s