La Prodromu, cu bunul stareţ Petroniu, despre trecute glorii şi prezente pustietăţi româneşti

12-5.jpgScopul principal al calatoriei mele pe Athos este schitul Prodromu, cel mai mare asezamant monahal romanesc. Inca de pe vapor scormonesc cu ochii creasta de piatra a muntelui, incercand sa zaresc vreun zid de biserica alba, mai apropiata de forma manastirilor de la noi. Sunt bucuros si emotionat totodata sa ajung intr-o tara straina unde exista viata ortodoxa romaneasca de peste 600 de ani. Dar pentru a ajunge acolo, pe varfurile abrupte de piatra, e nevoie de un mijloc de transport. Impreuna cu doi calugari romani pe care-i intalnesc pe vapor, parintele Calinic de la Prodromu si staretul Stefan de la schitul Lacu, intrebam in stanga si in dreapta pana ce gasim un pustnic grec, care ne va lasa cu masina in drum. Le spun conationalilor mei in doua cuvinte ce ma duce acolo si le cer lamuriri despre locul in care merg. Vesti proaste. Schitul Lacu este in reconstructie, dar nu sunt bani. Nu sunt nici calugari suficienti. “Ar fi bine ca Patriarhia Romana sa ne dea un semn ca nu ne-a uitat, sa faca demersurile necesare pentru a trimite calugari romani.”

Acostam la tarm si masina pustnicului grec demareaza. Dupa un drum care nu stiu cat a durat, dar pot spune exact peste cate mii de gropi am trecut, ne iese in cale o veritabila fortareata. Mandru, parintele Calinic imi spune ca acolo este Prodromu. Porti masive din lemn armate cu fier inchid zidurile. Maretia asezamantului romanesc este impresionanta. Fixez pentru eternitate in minte locul: varful Muntelui Athos, deasupra marii albastre. Si timpul: Postul Pastelui, in anul de gratie 1996 dupa Hristos…

La gura sobei, la lumina lampii cu gaz

Curtea interioara a schitului Prodromu seamana cu toate manastirile romanesti: ziduri albe, date proaspat cu var, flori, chiparosi. Aceeasi tihna invaluitoare si blanda. Ma intampina un calugar a carui fata se lumineaza auzind ca vorbesc romaneste… Imi spune ca de indata va fi anuntat staretul. Admir pacea si curatenia locului, dar dupa nici doua minute, apare parintele Petroniu. Bucuros de oaspeti din tara, ma invita in arhondaric. Dispare in bucatarie si vine imediat cu o tava pe care se afla un paharel de ouzo, unul de apa si o farfurie cu o bucata de rahat. Ma intreaba de unde sunt, imi spune ca s-ar bucura daca as innopta acolo… Apoi ma invita sa-mi las bagajul, dandu-mi cheia odaii in care voi fi gazduit. Dau sa intru, dar ma opresc in prag, ingrozit. Desi afara erau 16 grade, camera era inghetata…, curata, cu asternuturi apretate pe cele cinci paturi, dar frig!!! Aud pasi in spatele meu. E parintele staret, cu un brat de lemne: isi cere scuze ca este asa de frig, daca stia de venirea mea… Il vad cum se apleaca, deschide usita sobei; vreau sa-l ajut – este un om batran… “Sunt obisnuit”, imi raspunde. “Am vreo 80 de ani, dar multumita lui Dumnezeu…”

Apropiindu-se seara, vreau sa aprind lumina, dar nu vad nici o instalatie electrica. Aflu ca se foloseste lampa cu gaz. Pe Athos, curentul nu ajunge si la romani… Noroc ca gandurile mele lumineaza mai tare ca niciodata, incarcate de impresiile de peste zi.

La fel de saraci ca Iov

– Cum este o zi obisnuita pe munte, Sfintia Voastra?

– Va intereseaza programul… In primul rand, sunt slujbele la biserica. Noaptea, de pe la ora 2 sau 3, timp de trei ore si jumatate (in timpul Postului Mare), slujba de noapte; fiecare se retrage apoi in chilia sa pentru a se odihni cateva ore, dupa care isi indeplineste datoriile fata de manastire. Pe la 10:30, calugarii incep sa se spele, isi iau straiele curate pentru o alta slujba, ce incepe pe la 11 si dureaza cam doua ore si jumatate. Dupa slujba urmeaza masa – in Postul Mare se mananca o singura data, in zilele de luni, marti, miercuri, joi si vineri, iar sambata si duminica se mananca de doua ori. Pana la ora 5 dupa-amiaza – cand incepe o noua slujba – este program de lucru pentru manastire.

– Ce inseamna “lucru pentru manastire”?

– Sunt multe treburi de facut… Sunt ateliere – mecanice, de tamplarie, pentru reparat tocuri de ferestre si usi -, apoi trebuie ingrijita gradina de zarzavaturi, se pun straturi, ca a venit primavara. Toamna, de exemplu, trebuie sa ne aprovizionam cu lemne pentru bucatarie si pentru incalzit, lemne pe care le taiem din padurea pe care o vedeti. Activitatile gospodaresti pentru procurarea celor necesare vietii… Dar sa stiti ca fiecare calugar are si un numar de ore pentru citit din cartile sfinte, pentru rugaciune…

– Cati calugari sunt la Prodromu?

– Suntem putini… Am ramas putini… Doar 16.

– Si cum va descurcati? Vad ca o parte din chilii sunt in reparatie…

– Am inceput reparatiile de vreo doi ani. Primul corp de chilii dateaza de la 1852-1853, cand au inceput lucrarile de ridicare ale Prodromului. Acoperisurile sunt facute cu lespezi de piatra, care s-au tocit din cauza vantului si a ploilor, s-au mai deplasat…, a plouat inauntru, au inceput sa putrezeasca zidurile…, parca incepeau sa o ia la vale… Am primit ajutoare de la statul grec si de la Piata Comuna, de vreo cativa ani de zile… Altfel nu s-ar putea face nimic… Manastirea n-are venituri proprii.

– De unde sunteti de loc?

– De la tara. Vin din Moldova. M-am nascut in judetul Neamt, intr-o regiune muntoasa.

– Cum ati ajuns pe Muntele Athos?

– In urma unei vizite. Am vizitat Muntele Athos, am vazut Prodromu… Conditiile nu erau prea lesnicioase. Cladirile erau mai darapanate; biblioteca era in stare jalnica, multe carti erau in descompunere… Fiind mai disponibil in activitate, am zis ca e cazul sa pun randuiala in biblioteca… Asa a fost… O intamplare… Sunt aici de 18 ani.

– Ce atmosfera domneste in manastire? Saracia e mai mare aici ca in alte parti…

– Ne gospodarim cu totii, ne ingrijim cum putem. Suntem o mana de oameni. Ne ingrijim sa mearga asezamantul acesta, dupa programul obisnuit. Prodromu este cea mai mare organizatie romaneasca de pe Munte. Mai exista si schitul Lacu, unde sunt doar 4 case. Pe vremuri erau vreo 20 de case… Au mai ramas cativa parinti… la Colciu, alta asezare romaneasca, sunt doua case cu vreo 7 calugari. Cel mai batran parinte are cam 90 de ani. Si in jurul oraselului Karies mai sunt case izolate, cu 2-3 calugari romani…

O masina si un tractor

– Chiar si aici, la Prodromu, se ajunge foarte greu…

– Peninsula aceasta era foarte pustie, iar doritorii de viata linistita, pustniceasca, isi puteau gasi locul. Din stravechi timpuri au fost aici calugari din toate tarile ortodoxe – Romania, Rusia, Grecia… Muntele Athos are o insusire pan-ortodoxa. Din veacul al XV-lea a fost prezenta romaneasca pe Sfantul Munte. De exemplu, manastirea Koutloumoussiou (Cutlumus, romaneste). A fost facuta de voievozi romani pe la 1360-1370. Multa vreme a fost intretinuta aceasta manastire de voievozi romani. Acolo traiau deopotriva calugari romani si greci. Apoi au fost mai multi greci, data fiind imediata apropiere de Grecia. Acum manastirea este greceasca…

– Cum pastrati legatura cu cei de acasa? In ce raporturi sunteti fata de Patriarhia Romana?

– Toti calugarii de pe Muntele Athos sunt cetateni greci. Avem buletine de identitate, acte eliberate de statul grec. Putem pastra si cetatenia romana, nu este nici o problema. Din punct de vedere bisericesc, apartinem de Constantinopol, iar din punct de vedere politic, apartinem de Atena, de statul grec. Deci nu mai depindem de tara. Avem relatii oficiale cu Patriarhia Romana si cu manastirile din tara, dar nu suntem dependenti administrativ de Patriarhia Romana. Am fost ajutati insa, am primit o masina si un tractor.

„Sufletul romanesc este unic. Nu e nici grecesc, nici rusesc“

– Sfintia Voastra, pare un paradox… Spiritualitatea romaneasca este mentinuta pe Athos de cetateni greci…

– Cetateni greci cu eticheta… de fapt am ramas romani.

– Exista diferente intre spiritualitatea ortodoxa si cea greceasca?

– Avem aceeasi invatatura, aceeasi credinta, aceleasi slujbe, dar grecii au alta istorie, alt specific, dat fiind si teritoriul lor complet diferit de al nostru… Fiecare natie cu amprenta sa… ortodoxia este una singura, dar este receptionata de popoare cu structuri sufletesti proprii, deci specifice. Sufletul romanesc este unic, nu este nici grecesc, nici rusesc… Si rusii au alta factura sufleteasca decat romanii. Muntele Athos este rezultatul contributiei intregii ortodoxii. Cladirile, manastirile, au specificul lor. Munca de ctitorire a necesitat mari cheltuieli, suportate de fiecare tara ortodoxa. Sa stiti ca romanii au fost de-a lungul istoriei printre cei mai darnici ortodocsi. Romanii au fost prezenti pe Sfantul Munte nu doar cu oameni, ci si cu substantiale ajutoare materiale, cu obiecte de cult.

Sufixul care sterge istoria

– Unde se gasesc averile donate de romani?

– Fiecare manastire are cate ceva. De exemplu, cand veniti cu vaporul la Sfantul Munte, prima manastire la care se face oprire este Dochiariou (Dochia, romaneste), ctitorie a lui Alexandru Lapusneanu; arhitectura este pur romaneasca, in schimb, manastirea a devenit acum greceasca. Manastirea Koutloumoussiou (Cutlumus, romaneste) este construita de voievozi munteni. Cand ati venit de la Karies, ati vazut un turn langa drum – este ridicat de Petru Rares, iar manastirea Karakalou (Caracal) din vecinatate este, de asemenea, ctitoria lui Petru Rares. Pe partea cealalta a muntelui, manastirea Dionissiou (Dionisie) este ridicata in intregime de Neagoe Basarab si Petru Rares. Acum, toate sunt manastiri grecesti. Prodromu a fost ridicata in secolul trecut, din cersitul calugarilor de aici si din tara; nu mai erau domnitorii care sa dea bani…

O drama nationala: arhivele romanesti de pe Athos

– Dar documentele din bibliotecile manastirilor spun adevarul…

– Sunt mii de documente in arhivele Muntelui Athos, din care se vede clar contributia romaneasca… Toate manastirile vechi au arhive foarte bogate… Se spune acolo si cum erau organizate Tarile Romanesti, cine erau conducatorii bisericii si multe alte chestiuni… Aceste documente au fost cercetate in parte, dar mai sunt multe de facut in acest sens. Sunt niste bunuri istorice care spun multe. Au fost scrise si cateva carti – profesorul Virgil Candea s-a ocupat indeaproape de aceste probleme. Sunt multe obiecte de cult romanesti instrainate si ar fi bine sa fie stiute… Un profesor de muzica de la Conservator, Sebastian Barbu Bucur, a studiat muzica bizantina aici (a stat vreo doi ani) si a descoperit multe chestiuni necunoscute in Romania. Apoi, profesorul Nasturel, venit de la Paris, a scris un tom gros, numit “Athosul si romanii”, foarte interesant. Aceasta carte a fost publicata in strainatate. Un alt exemplu – un profesor universitar de la Atena, d-l Nastase, a scris un volum in care a vorbit despre cele 800 de documente romanesti gasite intr-o singura manastire de pe Athos; initial, fusese chemat pentru 50 de documente, dar cercetand a descoperit 800!

– Ce face in acest sens Patriarhia Romana?

– Mai mult s-a facut particular. Cine se incumeta sa studieze documentele de la Athos trebuie sa stie greceste, sa cunoasca paleografie… Dar se mai naste o problema – manastirile nu au conditii speciale de consultat documentele. Ar fi fost foarte bine daca romanii din tara s-ar fi interesat de zestrea culturala de pe Muntele Athos. Bine ar fi fost sa existe aici mai multi calugari cu pregatire… Calugarii tineri ajung foarte greu aici. Si nu din cauza drumului!

Ii multumesc parintelui Petroniu pentru interviu. Ma mangaie parinteste si ma trimite la culcare. Se intunecase deja. Ma invita la slujba de noapte si imi promite ca a doua zi vom merge sa-mi arate imprejurimile.

CLAUDIU IONESCU, din Formula AS în anul 1996

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Colciu - Chilia Sf Gheorghe, Schitul Prodromu. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la La Prodromu, cu bunul stareţ Petroniu, despre trecute glorii şi prezente pustietăţi româneşti

  1. Cristina Andreea Leordeanu zice:

    Exceptional articol, domnule Claudiu Ionescu. Exceptionala atitudinea redactiei care a facut posibila publicarea unui asemenea interviu. Fac aceste aprecieri in calitate de simplu crestin ortodox, fiind nascuta, crescuta in Bucuresti, unde traiesc in continuare alaturi de familia mea si cea noua si cea din copilarie. Citesc cu o placere deosebita absolut tot ce am posibilitatea despre Sfantul Munte Athos. Mai ales dupa ce am vizitat Grecia si m-am aflat in proximitatea lui. E o parte de lume cu adevarat binecuvantata. Inca o data vreau sa va transmit ca apreciez drept excelent articolul, dar nu inteleg de ce comentariul meu este singurul la un asa articol facut cu greutate dar si cu daruire, in rastimp de 11 ani. Sau poate nu am inteles eu bine si nu este singurul comentariu. Doamne ajuta!

  2. Adrian zice:

    Foarte frumos articolul!datorita Rugaciunilor pe care le fac acesti Calugari catre Sfanta Treime,Maica Domnului si toti Sfintii,ne mai rabda Dumnezeu.Doamne Ajuta-ne!

  3. Marius zice:

    Sunt bucuros, ca am putut sa aflu,atat de multe lucruri frumoase si interesante, citind articolul dumneavoastra.In ultimul timp am vorbit cu duhovnicul meu despre Sfantul Munte Athos si imi doresc foarte mult, sa ajungem acolo impreuna,sper sa se intample in aceasta toamna. Am 32 de ani si sunt convins, ca o sa fie cea mai frumoasa experienta spirituala, pe care am trait-o pana acum. In aceasta viata, nu-mi doresc nimic mai mult, decat sa merg in asemenea locuri binecuvantate de Bunul Dumnezeu si sa-mi gasesc drumul spre mantuirea sufletului. Va felicit si va multumesc, pentru munca pe care ati depus-o, ca noi oameni care il iubim pe Dumnezeu, sa ne imbogatim cu minunatele povestiri pe care ni le-ati descris. Dumnezeu sa ne ajute!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s