Întâmplări cutremurătoare cu părintele Paisie Aghioritul

Nişte vizitatori cu duh lumesc l-au întrebat pe părintele Paisie: De ce nu coborâţi în lume ca să ajutaţi mai activ şi mai practic? Lumea are nevoie. Şi bătrânul a răspuns: Şi atunci cine se va ruga pentru fraţii mei pakistanezi, pentru indieni? Cine se va ocupa şi se va interesa de ei? Părintele Paisie nu vedea strâmb lucrurile. Cu rugăciunea lui, îmbrăţişa întreaga lume şi prinosul lui era incomparabil mai mare decât cel pe care i-l propuneau închinătorii respectivi. Şi este cunoscută tuturor puterea rugăciunii lui, ca şi a tuturor sfinţilor, mai vechi şi mai noi.

Este foarte cunoscut şi următorul eveniment minunat. Cu câţiva ani în urmă, un copil a scăpat de sub supravegherea părinţilor lui şi a ajuns sub roţile unui camion. Însă copilul a fost salvat, precum a mărturisit el însuşi, din cauza intervenţiei unui bătrânel. În mod ciudat, acest bătrânel a dispărut. Salvarea copilului de la moarte sigură a rămas un mister. Când copilul s-a dus apoi la Sfântul Munte Athos cu tatăl lui, l-a recunoscut în persoana părintelui Paisie pe salvatorul lui. Părintele Paisie a obiectat că în acea vreme el se afla în Sfântul Munte. În fine, a întrebat de ora la care s-a petrecut întâmplarea şi a recunoscut că la acea oră el se roagă pentru accidentele rutiere!

Asemănătoare cu aceasta este şi următoarea întâmplare:

Părintele Paisie dedicase noaptea întreagă rugăciunii; numai în zori se odihnea vreo două ore, ca să poată iubirea lui să răspundă lumii îndurerate care îl vizita. Noaptea se ruga foarte mult pentru tinerii care sunt necăjiţi şi mai ales pentru cei care îşi pierd nopţile în diversele centre de distracţie şi îşi pun viaţa în pericol. Întâmplările care arată că rugăciunile părintelui Paisie îi apără pe mulţi de impasuri sunt foarte multe. El însuşi, desigur, niciodată nu recunoştea că a făcut ceva. Una dintre aceste întâmplări o vom povesti aici ca mic exemplu al marii lui iubiri:

Un tânăr… din Atena, era om de distracţie, nu avea absolut nicio legătură cu Biserica şi cu religia, nici părinţii lui. O dată, deci, pe la ora 3 noaptea, gonea cu motocicleta lui cu viteză ameţitoare şi urca pe strada Kavala, îndreptându-se de la Atena spre Dafni. Pe când gonea ameţitor, dintr-o dată vede în faţa lui un bătrân monah! S-a zăpăcit şi luând piciorul de pe acceleraţie a redus viteza, apăsând şi frâna. Imediat bătrânul a dispărut din faţa ochilor lui în mod misterios, exact aşa cum apăruse. În aceeaşi clipă, însă, s-a întâmplat ceva care i-a tăiat respiraţia: în locul unde apăruse bătrânul monah, din dreapta, a trecut un camion de mare tonaj, nerespectând culoarea roşie a semaforului şi trecând cu viteză foarte mare. Dacă nu s-ar fi petrecut înainte apariţia bătrânului monah, tânărul ar fi fost deja mort, pentru că ar fi trecut peste el camionul! Tremurând, aşadar, şi-a continuat drumul, în vreme ce inima lui s-a umplut de gânduri de nedumerire şi de mirare pentru inexplicabila întâmplare.

După mult timp, nişte prieteni de-ai lui l-au obligat să meargă cu ei în Sfântul Munte, ca să vadă un stareţ care, după cum spuneau aceştia – a făcut minuni. Au venit, deci, în Sfântul Munte, iar când au ajuns la Panaguda (chilia părintelui Paisie), tânărul a rămas… mut de uimire! În faţa lui l-a văzut clar pe bătrânul monah care, cu apariţia lui misterioasă, îi salvase viaţa! A povestit întâmplarea bătrânului şi acesta – aşa cum făcea întotdeauna – a încercat să îi strice părerea şi să nu recunoască ceea ce s-a întâmplat. Adică a încercat să-l facă pe tânăr să nu creadă nici el însuşi că bătrânul Paisie fusese cel care i se arătase. Dar acesta era ferm convins şi nu putea să nege ceea ce văzuse cu proprii lui ochi. S-a minunat, însă, în acelaşi timp de smerenia bătrânului, care pentru nimic nu a vrut să recunoască adevărul.

Şi bătrânul avea dreptate din punctul lui de vedere, căci potrivit părerii lui corecte înţelegea că Altul era cel care lucra faptele cele minunate şi nu el însuşi. Concret, el zicea:

Singurul lucru pe care pot să-l fac, cu ajutorul lui Dumnezeu, este să mă rog cu durere, smerit, toată noaptea pentru toţi cei care se află pe drumuri şi sunt în primejdii. Bunul Dumnezeu, aşadar, încearcă să găsească motiv ca să îi salveze pe copiii Lui cei neastâmpăraţi şi neascultători şi ia ca pretext rugăciunea mea proprie şi acţionează El Însuşi. Însă Domnul, pentru că este smerenia în sine, nu vrea să Se arate, ci – considerând drept cauză rugăciunea mea – pune un înger cu înfăţişarea mea să acţioneze şi astfel… eu dau de bucluc! (Ieromonah Hristodulos, Σκεύος εκλογής – Vasul ales, pp. 29-30)

OrthoGrafitti, traducere de Pr. Dr. Ciprian-Ioan Staicu

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Isihasm. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Întâmplări cutremurătoare cu părintele Paisie Aghioritul

  1. Alina zice:

    De am avea puterea sa ne rugam macar de 100 de ori mai putin decat o facea părintele Paisie Aghioritul…am fi cu adevarat crestini practicanti.

  2. cristina zice:

    O alta intamplare deosebita am trait citind cartile parintelui Porfirie si vizionand un clip pe youtube in care parintele Porfirie spunea niste rugaciuni pentru cativa credinciosi aflati in jurul lui. La fel, citind cartile despre parintele aveam un sentiment si o stare deosebita dar in timp ce vizionam clipul s-a petrecut ceva interesant. Am simtit un indemn interior sa ma bag si eu acolo intre ei ca sa-mi citeasca si mie parintele ca am nevoie si imaginar m-am transpus acolo. Orice contact cu o carte sau imagine a parintelui Porfirie imi creaza, normal, niste stari aparte dar ce a urmat m-a uimit. Intr-o dimineata m-am trezit usoara ca un fulg, cu o stare deosebita, ca dupa o spovedanie si impartasanie zdravene si sanatoase si cu sentimentul profund si ideea fixa in cap ca parintele Porfirie e autorul a toate acestea. Mentionez faptul ca in conditii normale, dupa fiecare impartasanie ma simt intr-un fel specific anume si inconfundabil.

  3. cristina zice:

    Ma aflam intr-o biserica duminica la sfanta liturghie. La un moment dat am inceput sa privesc ca de obicei icoanele pictate pe geamuri. M-am oprit cu privirea asupra icoanei sfantului Nicolae la care am mare evlavie. S-a-ntamplat ceva foarte interesant. Sfantul pictat pe geam statea in fata propriei icoane. Am amutit. Ce e? Ce ai patit? Asta-I icoana sfantului Nicolae. Ai mai vazut-o de cand umbli aici. Vezi ceva acolo? Ce vezi? Pe cine vezi? Am fost intrebata de catre o maica de la strana. Sfantul mi-a spus motivul pentru care se afla acolo si a inceput sa insire o lista cu persoane pentru rugaciunile si la insistentele s.a.m.d. cui se afla acolo pentru a ma ocroti. Din lista aceea nu-mi amintesc nimic dar stiu ca mi-a poruncit pe un ton sever sa nu ma uit la el. Mi-am intors privirea dinspre sfant uitandu-ma in fata. Am intrat imediat intr-o stare foarte buna, tonusul psihic, duhovnicesc mi s-a schimbat pe loc. Parca si fizic ma simteam altfel. La un moment dat am simtit o forta care incerca insistent sa ma scoata de sub ocrotirea sfantului. Atunci, sfantul probabil ca m-a “scapat” putin, pret de cateva secunde in care m-am incovoiat involuntar si cred ca am scos un fel de tipat care era mai mult un fel de reactie mecanica a corpului. Apoi m-a luat inapoi si asa am ramas cat a durat sfanta liturghie. Am mare evlavie la sfantul Nicolae si imi place sa-I citesc acatistul, paraclisele, viata si minunile si sa aprind candela la icoana lui.

  4. mariana zice:

    sfintii astia mai bine ar ramane aici in tara ca romanii au nevoie de ei , ce cauta la Atos? cine sunt aia?

  5. Otilia zice:

    Am citit o buna parte dintr-o carte care se cheama „Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie”. Nu am putut s-o termin din cauza atitudinii de ura a ortodoxismului fata de hinduism.

    • doareu zice:

      Am citit și eu cartea și nu am simțit această ura de care faci referire, ceea ce am înțeles eu față de hinduism din această carte este ca această religie nu are nimic în comun cu Dumnezeu.

    • Gabri zice:

      Sigur ai citit? Pentru ca in carte autorul explica viata ce o ducea si cum cauta sa afle ce religie e adevarata si care sfinti ai diferitelor religii si curente sunt mai adevarati sau mai puternici si puterea ce o au ei daca e adevarata sau mistificare….daca termini cartea afli adevarul…daca ai citit doar inceputul,ai aflat inselaciunea hinduismului chiar daca autorul avea anumite puteri…dar fata de parintele Paisie si ce facea acesta….no comment.

  6. Ioana zice:

    De la Sf Paisie putem invata smerenia si dragostea neconditionata.

    Cel mai frumos lucru pe care il poate face crestinul e sa se roage pt intreaga creatie ca sa fie mantuita, sa se roage pt ocultisti, pt bolnavi, pt eretici, pt satanisti, pt deznadajduiti, pt morti. Cred ca doar asa te poti smeri cu adevarat. Am inceput sa am evlavie la Sf Paisie si de fiecare data cand citesc acatistul sau simt o putere lina ocrotindu-ma si intarindu-ma ca si cum parintele ar fi langa mine si m-ar mustra cu blandetea lui!

  7. Isa zice:

    Vreau săi multumesc lui Dumnezeu PTR ca mi la scos in cale pe parintele paisie Aghioritul cand citesc minunile întâmplate simnt gândurile curate .imi doresc din suflet sa ajung la mormântul lui Paisie Aghioritul stiu ca ma va ajuta .Daca aveți o problema sau va sunt ispite gândurile cititi despre Paisie o sa vedeți o sa treceti cu bn tot sa aveți încredere in bunul Domnul nostru Iisus Hristos

  8. G. zice:

    Abia astept sa-l vizitez la toamna, la Suroti!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s