Calugari romani care deveneau invizibili prin rugaciune!

calugar-rugaciuneAptitudinile de a te face invizibil si de te deplasa in mod inexplicabil ar constitui unele din efectele rugaciunii isihaste, o rugaciune repetata in minte fara incetare. Iata ce spunea Ioan din Moldova, un sihastru din secolul al XVIII-ea: ”Rugaciunea incepuse sa prinda radacini, sa actioneze,nu mai puteam dormi, abia o ora pe noapte, si asta stand pe un scaun.“ Rezultatul acestei rugaciuni neintrerupte este o iubire netarmuita fata de toti oamenii.Ioan din Moldova afirma: ”Ma scol deseori seara ca sa spun rugaciunea catre Iisus si devin prizonier, atras in afara mea. Nu stiu unde. In corp sau in afara lui? NU stiu, Dumnezeu stie.” Corpul lui a disparut intr-o zi, fara ca nimeni sa stie unde si cum. Si astazi se mai pot auzi astfel de relatari. De exemplu, cea a staretului Teodul de la Agapia, mort in 1981.

El a istorisit intalnirile ciudate avute de episcopul Ioan, un sihastru foarte avansat spiritual si cu multe capacitati miraculoase. Era un pustnic vestit, care traia in Muntii Carpati. Cand se plimba pe carari, ucenicul care il insotea intotdeauna mergea in spatele lui, ca sa se poata ruga netulburat. Avea plete albe, barba alba, chipul luminos, purta haine vechi si se sprijinea intr-un baston. Stia sa citeasca in suflete si viitor. Teodul l-a intalnit intr-o zi si pe carare si sihastrul i-a istorisit traseul lui spiritual. Fiind episcop, in 1915, a dorit sa intre intr-o manastire ca simplu calugar, avand sarcina sa aiba grija de vite. Staretul i-a spus ca a hotarat sa hirotoneasca,dar el era deja hirotonit, asa ca a fugit si s-a retras in padure. Pustnicul i-a cerut lui Teodul hartie si cerneala, apoi a disparut atat de brusc, incat calugarul nu a putut sa-si dea seama in ce directie a luat-o. Teodul s-a intors la manastire sa faca rost de cele cerute de sihastru. Dupa un timp, a revenit pe aceeasi carare. Cand a ajuns in poiana, pustnicul si-a facut aparitia ca din senin, fara sa-si dea seama de unde vinese. Avea chipul radios. Si, dovedindu-si din nou puterea clarviziunii, l-a sfatuit pe Teodul sa nu se duca intr-o anumita manastire, deoarece nu se afla acolo persoana pe care dorea s-o vada. Cinci ani mai tarziu, Teodul a auzit o poveste stranie. Un frate de la manastire isi vazuse turma de oi si cainii adunandu-se intr-un chip bizar, in mijlocul lor aflandu-se un calugar batran care se tanguia: ”Cu ce am pacatuit, Doamne, ca sa ma arati oamenilor?“. Era in mod normal vizibil? Oricum, i-a cerut celuilalt calugar sa nu pomeneasca nimic despre aparitia lui. Dar, dupa o saptamana, calugarul a spus totul la spovedanie. Preotul a cerut sa fie cautat pustnicul, dar nu l-au gasit nicaieri: devenise din nou invizibil. Astfel de ralatari gasim si la ortodocsii greci si rusi.

Sursa: ortodoxianeamului.wordpress.com

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Isihasm. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Calugari romani care deveneau invizibili prin rugaciune!

  1. Ralu zice:

    ,,…un calugar batran care se tanguia: ”Cu ce am pacatuit, Doamne, ca sa ma arati oamenilor?“ Cu mintea mea cea de pe urmă 🙂 zic: chiar atât de rău este printre oamenii de pe Pământ încât te tângui că te pot percepe… se poate… când cunoști adevărata Împărăție, probabil nu-ți mai vine să revii aici nici pentru 1 secundă… ai sta numai lângă El, fără să mai rătăcești pe-afară… căci oamenii ori fac din tine un ,,zeu,, uitând că toți vin de la Dumnezeu și că pentru El suntem toți copiii Lui, sau te ucid.

  2. tudor zice:

    rugaciunile acestor oameni au facut ca noi sa fim pe acest pamint in continuare.cu ct numarul lor va scadea ne vom apropia sigur de sfirsit

  3. Alex zice:

    cine mai pune botul azi la asemenea minciuni oare ?

    • Axion zice:

      Ce cauti pe aici daca nu crezi? NU te obliga nimeni sa crezi,poate doar
      Dumnezeu sa te mai lumineze.–,,In zilele de pe urma calugarii vor fi ca mirenii,iar mirenii ca dracii~.

  4. ciulaciprian zice:

    Smerenia, ca dar divin, descoperă în om puținătatea (trăirea prin sine) omului, dar și închiderea posibilităților creșterii și împlinirii umane, într-o stare de păcat. Deschiderea spre infinitatea manifestării divine în propria finitudine arată marea taină și intimitatea între om și Dumnezeu. Pentru că tot ceea ce umple Dumnezeu prin harul Său, ca revărsare iubitoare, depășește putința de cuprindere și simțire – înțeleasă a omului. Cutremur și despicare a minții noastre lumești ești Cuvântule!

    http://ciulaciprian.simplesite.com/418546481

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s