Ajutor pentru o mica obste de calugari romani din Sfantul Munte pentru construirea unei chilii

Initiativa de ridicare a unei noi Chilii in Sfantul Munte Athos, cu hramurile Sfantului Ierarh Nicolae si al Sfantului Sfintit Mucenic Zenovie si Zenovia, sora sa – loc de liniste si smerita rugaciune – le apartine parintilor romani Zenovie (monah), Damaschin (ieromonah) si Sava (monah).

Constructia a debutat in cursul anului 2011, pe un teren aflat in teritoriul canonic al Sfintei Manastiri Pantocrator, si se doreste a fi realizata respectand macheta din imaginea alatura.

In masura in care se va reusi urmara acestui model, Chilia va fi compusa din:

* un mic paraclis
* o bucatarie
* o trapeza (sala de mese, pentru aprox. 10 persoane)
* 4 camere (chilii si cel putin o camera ce va servi pe post de arhondaric pentru primirea pelerinilor)
* un grup sanitar
* o magazie

Costul la rosu al constructiei s-ar ridica la un nivel minim de 50.000 EURO.

Dificultatile financiare sunt multe (toate materialele de constructie sunt aduse cu vaporul, orice asemenea drum insemnand cheltuieli de zeci si chiar sute de euro, muncitorii sunt dificil si costisitor de gazduit, samd) dar, cu ajutorul lui Dumnezeu si rugaciunile Sfantului Ierarh Nicolae, nadajduim sa le depasim.

Staretul Efrem Vatopedinul in Romania (2000) despre RUGACIUNEA LUI IISUS si NADEJDEA IN IUBIREA LUI DUMNEZEU SI IN GRIJA MAICII DOMNULUI

Nu uitati sa chemati numele lui Hristos!

[...]

Trebuie sa fim atenti la viata noastra, sa fim atenti fata de pacate, deoarece pricina care alunga harul este pacatul. Si asa cum albina nu se duce la balegar, ci cauta mireasma flo­rilor, asa si harul Duhului Sfant cauta o inima care se lupta impotriva pacatului. Cat putem asadar, sa fim atenti in viata si sa nu uitam ca Hristos S-a suit pe Cruce ca sa ne ajute pe noi sa ne ridicam, sa inviem, sa Ii pasim pe urme, sa-I urmam poruncile, sa urmam directia care ne-a dat-o prin Evanghelia Sa. Atunci vom avea permanent inlauntrul harul, atunci vom putea fi pururea fericiti, vom fi bucurosi, vom fi multumiti cu modul nostru de viata. Pentru ca nu trebuie sa uitati niciodata ca un crestin poate avea necazuri si gre­utati in viata, dar dincolo de crucea necazurilor si a greuta­tilor exista dulceata Duhului Sfant. Aceasta lipseste astazi de la marea majoritate a crestinilor pentru ca nu se nevoiesc asa cum trebuie; iar un model al nevointei este viata sfintilor nostri. Sa studiati vietile sfintilor, sa fiti prieteni cu sfintii si lor sa le urmati pentru ca ei L-au urmat pe Hristos. Iar sfintii, prin viata lor corecta au demonstrat ca Evanghelia este valabila.

Cu aceste ganduri, copii, vreau sa va urez ca harul Mai­cii Domnului care este atat de simtit in Sfantul Munte — pentru ca noi acolo o simtim pe Maica Domnului ca pe o closca care ne tine sub aripioarele Sale, deoarece Maica Domnului este maica tuturor crestinilor, insa tronul sau este in Sfantul Munte, pentru ca acolo nenumarati oameni evlaviosi s-au invrednicit sa o vada si in vedenii, chiar au si vor­bit cu dansa asa cum vorbesc eu cu voi acum — asadar, harul Maicii Domnului sa va intareasca. Si va indemn sa nu luati aminte niciodata la teoriile straine de Ortodoxie care va indeparteaza de Evanghelie. Toate acestea care se spun as­tazi, care sunt impotriva Evangheliei, nu sunt decat nascociri ale diavolilor, sunt teorii facute a-l rataci pe om, sunt teorii facute pentru a intuneca mintea omului astfel incat sa nu-l poata afla pe Dumnezeu.

Nu uitati sa va rugati, nu uitati sa chemati numele lui Hristos, nu uitati, in necazurile pe care le aveti, sa priviti fata Maicii Domnului si sa o simtiti pe Maica Domnului ca pe mama voastra adevarata, iar aceasta va veni sa va ajute, sa va mangaie, sa fie alaturi de voi. Unul din aghioritii care a vazut-o pe Maica Domnului, a auzit-o spunand: „Nu am timp, pentru ca umblu pe tot pamantul si mangai pe crestini si ma alatur celor care ma cheama“. Ma rog ca dintre cei pe care Maica Domnului ii mangaie si carora le sta alaturi sa fiti si voi. Amin.

Seminaristii: Parinte, cuviosul Paisie Aghioritul spunea ca multi sfinti ar fi dorit sa traiasca in vremea noastra ca sa se nevoiasca. Care ar trebui sa fie nevointa tinerilor in acest context?

Arhimandritul Efrem: Este usor pentru tineri sa se nevoiasca, daca vor. Trebuie sa fie bine incadrati in Biserica, iar ceea ce-i ajuta foarte mult catre sfintenie este sa aiba un program zilnic. Atunci vor avea roade duhovnicesti, pentru ca omul, dragi copii, si mai ales voi care acum sunteti aici, daca nu aveti sfintirea harului, daca nu simtiti ca va mangaie harul, atunci nu veti avea dispozitie catre nevointa, deoarece pricinile de pacat sunt foarte aproape si ne trag foarte usor catre ele. Vedeti, pentru a va lua diploma, daca nu stati sa studiati dupa un program anume, este mai mult ca sigur ca nu o veti lua in mod magic. Cu atat mai mult sfintenia, care este socotita stiinta stiintelor si arta artelor, trebuie sa fie facuta cu un program. Ajuta foarte mult contactul cu un indrumator duhovnicesc.

[...]

Seminaristii: Cum se poate dobandi rugaciunea neince­tata a lui Iisus?

Arhim. Efrem: Rugaciunea lui Iisus o vom dobandi, dupa cum am spus la inceput, daca ne vom ocupa de aceasta rugaciune. Inceputul acestei lucrari duhovnicesti este rostirea neincetata cu gura: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma; Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma“. Sap in gradina: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma“. Merg cu autobu­zul: in loc sa ma gandesc la alte lucruri, inchid ochii si ma rog. In afara de aceste momente care se numesc „ceasuri albe”, trebuie sa stabilesc o perioada zilnica pentru ruga­ciune. Incepe acum in inima simtirea focului rugaciunii, asa cum spune proorocul David: „Infierbantatu-s-a inima mea inauntrul meu si in cugetul meu se va aprinde foc” ori „Desfateaza-te (katatrifison) in Domnul si iti va implini tie cererile inimii tale”. Cand zice „katatrifison”, inseamna „satura-te din plin“, cautand a te hrani cu numele lui Hristos.

Daca omul se preocupa si lucreaza rugaciunea, inima lui va dobandi aceasta flacara a rugaciunii si dragostea catre Dumnezeu creste. Mai intai mintea primeste rugaciunea si dupa cativa ani de lucrare cu mintea o va prelua inima. Iar cel care va ajunge la rugaciunea inimii se va desfata de mult har. Nici nu se pot spune, iubitii mei, bunatatile care vin din lucrarea rugaciunii lui Iisus! De aceea, mesajul Sfantului Munte pentru voi este: cat de mult puteti, indeletniciti-va cu aceasta rugaciune!

Parintele Efrem Katunachiotul, un nevoitor adormit intru Domnul acum cativa ani, spunea ca primul rod al pre­ocuparii crestinului de rugaciunea lui Iisus este bucuria. Recent a venit un student la Vatopedi si i-am spus sa zica rugaciunea. Dupa doua luni, cand a venit inapoi, mi-a mar­turisit: „Parinte, atata bucurie am spunand rugaciunea in timp ce pasesc pe strazile Atenei incat, intr-o zi, de atata bu­curie am inceput sa alerg!” Aceasta se datoreaza rugaciunii lui Iisus.

Seminaristii: Rugaciunea lui Iisus se poate spune in lipsa unui povatuitor experimentat?

Arhim. Efrem: Puteti incepe a spune rugaciunea lui Ii­sus, insa este mai sigur a gasi un indrumator, chiar avand contact prin telefon, ori prin corespondenta. Insa, daca va veti ocupa cu aceasta rugaciune, Dumnezeu va va ajuta. Imi aduc aminte ca Parintele Paisie imi spunea aceasta intam­plare deosebita: a plecat de la manastirea lui — atunci cand vietuia in afara Sfantului Munte — si, pe cand mergea prin oras pentru a rezolva o anumita treaba, harul Sfantului Duh i-a spus cu tarie: „Intra in casa de langa tine!” Si el a zis: „Cum sa intru in casa aceasta de vreme ce nu cunosc pe ni­meni?“, iar harul i-a raspuns: „Du-te si intra in aceasta casa!” „Fie binecuvantat!” A batut la usa si i-a deschis o batrana. Cum l-a vazut pe Parintele Paisie, a inceput sa planga. Aceasta batrana avea doi nepoti orfani si nu putea sa plece de acasa. Se indeletnicea insa cu rugaciunea inimii si o ru­gase pe Maica Domnului sa-i trimita pe cineva care sa-i explice lucrurile pe care nu le intelegea. Si imi aduc aminte cum Parintele Paisie mi-a spus ca aceasta femeie avea o stare duhovniceasca pe care nu a gasit-o nici la monahii din Sfan­tul Munte. „Si, cu toate ca eram in oras pentru o treaba urgenta, am renuntat si am stat de vorba cu ea de dimineata pana seara.” Aceasta v-am spus-o ca sa va demonstrez ca Dumnezeu, daca vede ca vreti sa va ocupati cu aceasta lu­crare, va va ajuta sa ajungeti in locul potrivit si sa gasiti in modul potrivit omul potrivit. Bine.

Rugaciunea lui Iisus, spusa prin mijlocirea sfintilor

Rugaciunea lui Iisus, spusa prin mijlocirea sfintilor, pe ritmul respiratiei, pentru curatirea puterii poftitoare.

Ne smerim mintea noastra mandra prin pocainta, gandindu-ne la pacatele savarsite, la pacatele care le-au facut altii din cauza noastra, la faptele bune pe care nu le-am facut, la faptele bune pe care nu le-au facut altii din cauza noastra, sincronizand cuvintele rugaciunii cu ritmul respiratiei, inspirand aerul, sa zicem tainic:

“Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”.

Retinand apoi aerul, sa zicem tainic:
“Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si ale Sfantului N” (pomenim numele Sfantului care se praznuieste in aceea zi)

Apoi expirand aerul, sa zicem:

“Miluieste-ma pe mine pacatosul.”
In timpul retinerii respiratiei, se poate zice:
“Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si al Sfantului…”

Se pot pomeni pe rand toti Sfintii la care avem evlavie: Sfantul Ioan Botezatorul, Sfintii Apostoli Petru si Pavel, Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Grigore, Sfantul Nicolae, Sfantul Spiridon, Sfantul Nicodim cel Sfintit, Sfantul Ioan cel Nou, Sfanta Paraschiva, Sfantul Dimitrie Basarabov, Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir, Sfantul Gheorghe, Sfantul Calinic de la Cernica, Sfantul Apostol Andrei, Sfantul Arhidiacon Stefan, Sfantul Pantelimon, Sfantul Ilie Tezviteanul, Sfantul Grigorie Decapolitul, Sfanta Teodora de la Sihla, Sfanta Maria Egipteanca, Sfintii Iosif cel Nou, Iorest si Sava, Sfintii Cosma si Damian, Sf. M. M. Mina, Sfanta Filofteia, Sfantul al carui nume avem,…

Spunand astfel rugaciunea lui Iisus, vom avea in ajutor si mijlocitori ai rugaciunii pe Maica Domnului si pe Sfintii la care ne rugam.

Retinerea aerului trebuie sa se faca astfel incat sa nu apara oboseala sau ameteala.

Rugaciunea lui Iisus, spusa prin mijlocirea sfintilor, pe pulsul inimii, pentru curatirea puterii manioase.

Ne smerim mintea noastra mandra, concentrandu-ne in centrul inimii duhovnicesti, unde se afla puterea manioasa si sincronizand cuvintele rugaciunii cu bataile inimii, sa zicem tainic: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”;

“Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si al Sfantului…”

Se pot pomeni pe rand toti Sfintii la care avem evlavie: Sfantul Ioan Botezatorul, Sfintii Apostoli Petru si Pavel, Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Grigore, Sfantul Nicolae, Sfantul Spiridon, Sfantul Nicodim cel Sfintit, Sfantul Ioan cel Nou, Sfanta Paraschiva, Sfantul Dimitrie Basarabov, Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir, Sfantul Gheorghe, Sfantul Calinic de la Cernica, Sfantul Apostol Andrei, Sfantul Arhidiacon Stefan, Sfantul Pantelimon, Sfantul Ilie Tezviteanul, Sfantul Grigorie Decapolitul, Sfanta Teodora de la Sihla, Sfanta Maria Egipteanca, Sfintii Iosif cel Nou, Iorest si Sava, Sfintii Cosma si Damian, Sf. M. M. Mina, Sfanta Filofteia, Sfantul al carui nume avem,…;

“Miluieste-ma pe mine pacatosul.”

Spunand astfel rugaciunea lui Iisus, vom avea in ajutor si mijlocitori ai rugaciunii pe Maica Domnului si pe Sfintii la care ne rugam.

Pentru a ajuta mintea sa se roage, putem sa folosim metaniile tip bratara cu 33 de noduri.

La fiecare nod vom spune Rugaciunea lui Iisus.

Rugaciunea lui Iisus, spusa prin mijlocirea sfintilor, pe pulsul inimii, pentru curatirea puterii rationale.

Ne smerim mintea noastra mandra, concentrandu-ne in locul duhovnicesc al inimii, care se afla la doua degete orizontale deasupra sanului stang, si sincronizand cuvintele rugaciunii cu bataile inimii sa zicem tainic cu cuvantul launtric: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”;

“Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si al Sfantului…”

Se pot pomeni pe rand toti Sfintii la care avem evlavie: Sfantul Ioan Botezatorul, Sfintii Apostoli Petru si Pavel, Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Grigore, Sfantul Nicolae, Sfantul Spiridon, Sfantul Nicodim cel Sfintit, Sfantul Ioan cel Nou, Sfanta Paraschiva, Sfantul Dimitrie Basarabov, Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir, Sfantul Gheorghe, Sfantul Calinic de la Cernica, Sfantul Apostol Andrei, Sfantul Arhidiacon Stefan, Sfantul Pantelimon, Sfantul Ilie Tezviteanul, Sfantul Grigorie Decapolitul, Sfanta Teodora de la Sihla, Sfanta Maria Egipteanca, Sfintii Iosif cel Nou, Iorest si Sava, Sfintii Cosma si Damian, Sf. M. M. Mina, Sfanta Filofteia, Sfantului al carui nume avem,…;“Miluieste-ma pe mine pacatosul.”

Spunand astfel rugaciunea lui Iisus, vom avea in ajutor si mijlocitori ai rugaciunii pe Maica Domnului si pe Sfintii la care ne rugam.

Despre puterea rugaciunii pentru altii

“Era odată pe stradă o bătrână care cersea – se vedea că nu mai cersise, dar de o conditie morală foarte bună. Stătea, asa, îngrămădită cu rusine, îsi pusese o iconită în fată si nu zicea nimic. M-am apropiat de ea si am întrebat-o:

„Ati primit ceva?”. Zice: „Nu”. I-am zis: „Tot stati degeaba aici… rugati-vă pentru ei. Le vedeti picioarele, aleargă în toate părtile, au atâtea probleme, au atâtea necazuri… Ziceti asa: «Maica Domnului binecuvântează-l pe acesta, ajută-l pe acesta care trece pe lângă mine». Faceti ceva bun.

Când am trecut după o săptămână mi-a zis:
„Maică, primesc de dau la toti la sfârsitul zilei (erau vreo 10 însirati pe acolo) fără să cer nimic”. E atât de puternică această rugăciune!” (Maica Siluana)

SA NU IL UITAM PE STARETUL EFREM VATOPEDINUL IN RUGACIUNILE NOASTRE

Adevaratele motive pentru arestarea parintelui Efrem sunt lupta impotriva independentei Athosului si impotriva influentei rusesti de acolo, considera seful Fundatiei Prietenilor Vatopedi

Moscova, 30 Decembrie, Interfax – Seful Fundatiei Societatea Prietenilor Manastirii Vatopedi, membru in Camera Publica a Federatiei Ruse, Serghiei Rudov, a dat glas versiunii sale asupra persecutiei judiciare a staretului Vatopedi, arhim. Efrem.

”Credem ca sunt doua principale motive.

Primul este vechea cerinta a Uniunii Europene ca Grecia sa termine cu Athos si sa ii deschida frontierele, sa elimine regimul de vize separat si guvernarea Chinotitei din Sfantul Munte Athos.

Al doilea motiv cred ca este influenta crescanda a rusilor in Athos”, a spus Rudov la un canal TV.

El crede ca acuzatiile impotriva clericului sunt incredibile ”in absurditatea lor”.

”La inceputul sec. 20 multe din proprietatile din Grecia apartineau Bisericii si manastirilor. Dar in 1920-1923, atunci cand grecii au inceput sa se mute din Turcia catre patria-mama (cei care n-au fost masacrati de turci au fost alungati din casele lor si din paminturile care sunt grecesti de 3000 de ani), manastirile au dat multe din pamanturile lor oamenilor. Chiar si dupa estimarile facute de cei care se opun Vatopedi-ului, pamantul dat statului costa acum nu mai putin de 8 milioane euro”, a spus Rudos intr-un interviu acordat Komsomolskaya Pravda.

El a fost recent in Grecia, unde s-a intalnit cu parintele Efrem. Seful Fundatiei a mai spus ca acesta este ”un om foarte bolnav”.

”Sederea in friguroasa Rusie a fost o incercare serioasa pentru el. Si cand l-a vizitat pe Patriarhul Ilia al Georgiei, nu a fost departe de moarte. Parintele Efrem are nevoie de atentie medicala constanta.

A fost interogat timp de 30 de ore in Grecia. Si i-au spus in timpul interogatoriului: ai fost in Rusia, ai vorbit cu Putin, cu Medvedev, dar ei nu te vor ajuta,” a spus Rudov. [...]

Sfantul Siluan impreuna cu Parintele Sofronie (pe atunci ierodiacon)

Pelerinaje la Muntele Athos in 2012

 BASILICA – PROGRAM NOU 2012!!!

18 -25 FEBRUARIE, 03 – 10 MARTIE, 21 – 28 APRILIE, 19 – 26 MAI, 23 – 30 IUNIE,07 – 14 IULIE, 22 – 29 SEPTEMBRIE, 20 – 27 OCTOMBRIE, 10 – 17 NOIEMBRIE 2012

Reportaj BBC despre Sf. Manastire athonita Esfigmenu

Asupra “scandalului” vatopedin

Din luna septembrie, scandalul “afacerii Vatopaidi” ţine prima pagină a anumitor ziare greceşti, Sfânta şi Marea Mănăstire a Vatopaidiului găsindu-se în epicentrul atenţiei publice datorită cedării anumitor terenuri aflate în proprietatea Mânăstirii, în speţă, lacul Vistonida, în schimbul unor imobile folosite la Olimpiada din 2004, aflate în proprietatea statului grec. Tranzacţia a provocat multe comentarii nefavorabile Mânăstirii, ziariştii prezentând Mânăstirea ca pe “o mare întreprindere” care, pentru a câştiga mari sume de bani, s-ar fi folosit de un ministru al actualului guvern.

Într-o perioadă de criză economică, Sfânta Mânăstire este prezentată de mass-media şi de politicieni ca şi cum ar fi câştigând sute de milioane de euro. Egumenul este prezentat de aceeaşi mass-medie ca unul care călătoreşte cu elicopterul sau ca fiind în permanent contact şi în relaţie de afaceri cu mai marii întreprinzători din Atena şi Thessalonic etc.

Deşi nu stau în picioare, aceste acuzaţii au sarcina, în afară de zdruncinarea credinţei creştinilor, de a deschide calea pentru o viitoare separare a Statului de Biserică şi pentru confiscarea (a câta oară în decursul istoriei ?) proprietăţilor Bisericii de către Stat.

Credem că Sfânta Mânăstire a Vatopaidiului va avea un răspuns adecvat şi va lumina pe acei credincioşi care au îndoieli în privinţa averilor Sfintelor Mânăstiri şi care spun că acest lucru este străin de aşezarea duhovnicească a Sfântului Munte. Activitatea filantropică săvârşită de Mănăstire este estimată, chiar de către cei care aduc acuzaţii Mânăstirii, a fi de trei ori mai mare decât cea declarată oficial Statului.

Ştim că de fiecare dată când cei la putere se găsesc în poziţii dificile, apar scandaluri legate de Biserică. Acelaşi lucru se petrece şi în acest caz.

Iata aici motivul real al prigonirii staretului Efrem al Manastirii athonite Vatoped:

PARINTELE EFREM VATOPEDINUL IN RUSIA, DESPRE INTALNIREA CU PUTIN (video): “Puterea noastra este Ortodoxia! Trebuie sa ne trezim, este prigoana Ortodoxiei!”

 Răspunsul Sfintei Mânăstiri a Vatopaidiului adus acuzaţiilor privind schimbul de proprietăţi – prezentarea actelor proprietăţilor ei

«Cu adâncă tristeţe, Sfânta noastră Mănăstire se vede silită să facă prezenta înştiinţare. Cu un mare sentiment de responsabilitate, mai întâi faţă de multcredinciosul popor elen, dar şi faţă de prezenţa milenară a Sfintei noastre Mânăstiri, fiind vorba despre a se face auzit adevărul în ceea ce priveşte problema Metocului lacului Vistonida, vă facem
cunoscute următoarele:

Lacul Vistonida cu suprafeţele riverane adiacente au aparţinut Sfintei şi Mari Mânăstiri a Vatopaidiului fără întrerupere din anul 1080 şi până la transferul în proprietate publică. Drepturile Mânăstirii se sprijină pe hotărârile Împăraţilor bizantini respectate şi de către otomani şi adeverite de hotărâri patriarhale.

După independenţă, mai exact în 1924, a fost publicat decretul prin care Statul Elen recunoştea drepturile de proprietate ale Mânăstirii şi renunţa la orice eventuală pretenţie, drept pentru care Mânăstirea ceda domeniului public 25.000 de hectare în regiunea Halkidiki pentru a fi folosite la stabilirea refugiaţilor. Astăzi în acel loc se găseşte oraşul Nea Triglia, construit de refugiaţi.

În 1994, Administraţia locală a regiunii Xanthi a contestat dreptul Mânăstirii asupra insulei Ada Buru. Problema a fost înaintată Consiliului Public Consultativ Funciar, care a recunoscut printr-o hotărâre în unanimitate dreptul Sfintei Mânăstiri.

Au urmat şi alte recunoaşteri, precum cea a Consiliului Consultativ Suprem, şi care au devenit ulterior recunoscute prin diverse Hotărâri Guvernamentale (emise din 1998 şi până în 2004).

În anul 2000, prin hotărârea plenului Consiliului Legislativ de Stat a fost judecată favorabil Mânăstirii problema administrării lacului Vistonida şi recunoscută prin Hotărâre de Guvern.

În ciuda dreptului Mânăstirii, începerea efectivă a administrării lacului nu a putut avea loc din cauza problemelor create de diverse intervenţii, Consiliul Consultativ din 2004 hotărând că nu poate avea loc datorită reexaminării cazului deja decis în ultimă instanţă. Prin hotărârea aceasta a fost recunoscut încă odată dreptul de proprietate al Sfintei Mânăstiri şi inexistenţa vreunui alt motiv pentru continuarea litigiului.

De atunci încolo, factorii de decizie locali au creat dificultăţi, încheiate prin emiterea Hotărârii nr. 15/2004 a Consiliului Legislativ de Stat, avizate şi de ministrul atunci în funcţie, pe baza căreia a fost începută procedura de schimbare a proprietăţii lacului şi terenurilor riverane cu alte proprietăţi publice, estimat fiind de către Stat ca fiind imposibil de efectuat returnarea în natură a respectivului lac.

Astfel, prin aceste caracteristici limpezi şi legale se poate rezuma întreaga problemă care a constrâns Sfânta Mânăstire să emită, înconsecinţă, actualul comunicat.

Sfânta Mânăstire conştientizează deplin propria responsabilitate, interesul strict duhovnicesc şi intenţiile filantropice, de la care nu ne vom abate în nici un chip. Deplângem scandalul provocat în lipsa oricărei responsabilităţi din partea Mânăstirii.

Suntem nevoiţi, în cele din urmă, să ne referim la dispoziţiile Procuraturii Atenei cu nr. 07/57 şi 08/22, emise datorită acuzaţiilor anonime şi din presă, dar şi datorită acuzaţiei referitoare la legalitatea întregii proceduri vizând dobândirea drepturilor de către Mânăstire asupra lacului Vistonida, evaluării întinderii şi valorii proprietăţii, precum şi schimbării de imobile. Investigările efectuate în urma mandatelor cu nr. 15.192/2008 şi 6.255/2008 ale Procuraturii Atenei nu au probat nici o neregulă şi au fost depuse la arhivă conform articolului 43 KPD.

Promovarea lucrării monahilor nu este reflectată de starea şi însuşirile acestora. Aşa precum, din nefericire, suntem forţaţi să facem cunoscut, activitatea noastră filantropică va continua precum urmează: două milioane de euro sunt oferiţi anual pentru burse, ajutoare pentru familii sărace, bolnavi şi întemniţaţi, tabere şi fundaţii, organizaţii bisericeşti din Grecia, Cipru, Rusia, România, Serbia, Africa, precum şi altor Mânăstiri şi organizaţii bisericeşti din America. Cea mai de preţ lucrare este în desfăşurare: azilul de bătrâni în valoare de cinci milioane de euro.

În afara acestei încercări, trebuie să subliniem că Vatopaidiul a devenit chinovie în 1990 şi a restaurat 35000 de metri pătraţi din suprafaţa grupului de clădiri aparţinând Sfintei Mânăstiri şi estimat a fi fost construit în secolul al X-lea d.H., având responsabilitatea salvării unor valori şi relicve culturale şi istorice inestimabile, conservarea şi redarea mediului şi locului istoric al Mânăstirii, acordarea gratuită de găzduire a peste 25000 de închinători anual.

Lăsăm la aprecierea, judecata şi mărturia celor care cunosc lucrarea noastră sau care ne-au vizitat şi chemăm pe toţi cei care doresc să viziteze Sfânta noastră Mânăstire pentru a se încredinţa de lucrarea care se săvârşeşte.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, ne continuăm în tăcere lucrarea veche de 1000 de ani în slujba Ortodoxiei şi Neamului.

Ştim că monahismul necesită jertfire şi slujire şi că trebuie să fim întotdeauna pregătiţi pentru acestea.

Ne rugăm să înceteze zgomotul care amărăşte credincioşii şi pe noi îndeosebi, deoarece ne desprinde de la îndatoririle noastre duhovniceşti.

Cu dragoste întru Domnul,

Ὀρθόδοξος Τύπος, 12 Septembrie 2008

Emisiunea Universul Credinței: Rugul Aprins (6 Episoade)

Divergenţa dintre Patriarhii Ecumenici şi Esfigmeniţi

de Gavriil Th. Lampsidis

Nu mai e mult până la împlinirea a patru decenii de la începutul divergenţei care desparte pe patriarhii Ecumenici (atenţie, şi nu instituţia Patriarhiei Ecumenice) de monahii răzvrătiţi ai Sfintei Mănăstiri Esfigmenu din Sfântul Munte. Pe durata acestei mari perioade de timp, nici Sfânta Epistasie[1] a Sfântului Munte, nici Patriarhii Ecumenici (Athenagora, Dimitrie, Bartolomeu) nu au reuşit, deşi se presupune că erau luminaţi de Dumnezeu, să pună un sfârşit acestui conflict care dintr-o chestiune administrativă a conducerii monahale a sfârşit în a fi socotită o chestiune de vârf a divergenţelor pe teme de credinţă.

Neputinţa patriarhilor de a regla această chestiune se explică prin faptul că nu aveau dreptatea de partea lor, iar deschiderile lor faţă de cei de alte credinţe (mai ales îngăduinţa lor faţă de mai-marii Vaticanului) i-au privat de privilegiul veridicităţii, ori de câte ori acţionau sau se exprimau ca patriarhi ortodocşi. Pentru că Ortodoxia nu este o schemă administrativă, nici o putere axiomatică, ca să se exercite având ca unice instrumente poziţia în sistem. Sfânta Evanghelie şi Însuşi Domnul prin dumnezeiasca Sa înţelepciune, le-a pus pe toate în rânduială, promiţându-ne că rânduielile Sale ne vor fi de ajuns până la sfârşitul lumii.

În Ortodoxie, nu e nevoie ca întâiul să copieze metodele papei paranoic şi să îi supună pe toţi prin puterea sa lumească. În Ortodoxie, întâiul e dator să fie slujitorul tuturor. Iar că să se înţeleagă acest lucru, Domnul a spălat picioarele ucenicilor săi, dar patriarhii şi vlădicii de azi trăiesc în lumea lor, stârnind mânia lui Dumnezeu. De aceea nu mergem înainte. De aceea ne pierdem. Şi nu facem aici de figuri de stil. Ca un credincios ce sunt şi nu doar ca un „creştin de buletin”, aşa cum ne vor patriarhii şi vlădicii, nu am nici o problemă să afirm cu toată seriozitatea că noi, grecii, ca creştini, suntem încercaţi atât de aspru în aceste vremuri, pentru că am tolerat şi continuăm, din păcate, să tolerăm asemenea patriarhi şi vlădici.

Câtă vreme ni s-a dat, prin bunăvoinţă dumnezeiască, adevărata credinţă prin Revelaţie, din pricina faptului că patriarhii şi vlădicii au părăsit şi credinţa şi ne-au părăsit şi pe noi – ei nemaifiind nici pe departe modele de slujitori creştini ai sfintelor taine, în comparaţie cu Părinţii de-dumnezeu-purtători din vremurile mai vechi, foarte grele şi ele – ne-am pierdut cu totul drumul. Faptul că Biserica oficială, stăpânită acum de un cuget secularizat, lumesc, ne-a părăsit, reprezintă principalul motiv, pentru care am primit influenţe străine, ajungând să preferăm gunoaiele Occidentului şi ale Orientului în locul tezaurelor culturale şi duhovniceşti ale moştenirii noastre. Suntem vinovaţi, desigur, şi noi, dar turma fără păstor nu are valoare.

Scriptura de-Dumnezeu-insuflată ne luminează întru toate! Şi foarte sugestiv ne aminteşte cum a cerut Domnul de la Petru să-I arate că-L iubeşte. Patriarhii, vlădicii şi câţi preoţi se ocupă doar cu cei îmbisericiţi (adică abia 2%), dar şi cu aceştia doar superficial, să-şi amintească fie şi numai o dată pe an, ceea ce a pus Hristos mai presus de toate obligaţiile lor? Şi, oricât ar fi de târziu – şi spun asta, pentru că răul s-a săvârşit deja – socotesc totuşi deosebit de necesar pentru toţi să pun înainte aici cuvintele Domnului din Evanghelia după Ioan (capitolul 21):

„Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? El I-a răspuns: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a lui: Paşte mieluşeii Mei. Iisus i-a zis iarăşi, a doua oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? El I-a zis: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a Iisus lui: Păstoreşte oile Mele. Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? Petru s-a întristat, că i-a zis a treia oară: Mă iubeşti? şi I-a zis: Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile Mele”.

Cu toate acestea, pentru lumea care nu ştie sau nu îşi aminteşte amănunte şi mai multe date exacte despre această istorie a divergenţei dintre patriarhii ecumenici şi esfigmeniţi nu sunt de ajuns ştirile şi reportajele pe această temă, aşa cum s-a întâmplat recent cu vizita patriarhului ecumenic Bartolomeu la Sfântul Munte, care a fost însoţită de dezaprobări. Pentru câţi ştiu, kir Bartolomeu este ultimul care ar trebui să se mire de poziţia Esfigmeniţilor. Căci, nu numai că nu este exemplar în ce priveşte cugetul ortodox şi apărarea luptătoare a acestuia, ci chiar a devenit purtător de stindard al ecumenismului, deschizând nu una, ci multe porţi celor de altă credinţă, răspândind îndoieli şi idei noi printre credincioşi.

Emisiunea de la + la infinit: “Oare chiar m-am intors de la Athos?”

Vă invit cu drag să urmăriți înregistrarea emisiunii De la + la infinit: “Oare chiar m-am întors de la Athos?”, din 17 decembrie 2011, de la TVR INFO. 

Invitații domnului Răzvan Bucuroiu – directorul TVR 3, fondatorul revistei Lumea Credinței și un important publicist creștin (i-a apărut de curând volumul 21 de chipuri ale mărturisirii, apărut la grupul editorial Ponte) – au fost domnii Dan C. Mihăilescu – scriitor și Costion Nicolescu – scriitor și teolog. Intervenția telefonică aparține dragului nostru prieten Silviu-Andrei Vlădăreanu, pelerin „profesionist”  și jurnalist creștin (redactor în publicația Lumea Credinței).

MANASTIREA ASEDIATA ESFIGMENU DECLARA CA NU A ADERAT LA STILISTI. Obstea recunoaste institutia Patriarhiei Ecumenice, dar nu pomenesc numele actualului Patriarh Ecumenic Bartolomeu, pe care il numesc eretic

Iata ce aflam din articolul Obştea asediată a Sfintei Mănăstiri Esfigmenu dă răspuns minciunilor Patriarhului Ecumenic:

Printr-o declaraţie scrisă, trimisă spre publicare ziarului nostru, Stareţul Sfintei Mănăstiri Esfigmenu, Arhimandritul Metodie, şi obştea dezmint minciunile Patriarhului Ecumenic, potrivit cărora obştea canonică a Sfintei Mănăstiri Esfigmenu, aflată acum într-o adevărată stare de asediu, ar fi aderat la un Sinod vechi-calendarist şi ar pomeni un episcop vechi-calendarist. „Toate sunt minciuni” se subliniază, arătând că ei recunosc instituţia Patriarhiei Ecumenice, dar nu pomenesc numele actualului Patriarh Ecumenic, kir Bartolomeu, pe care îl numesc eretic. Iată textul integral al declaraţiei adresate  ziarului „Ὀρθόδοξος Τύπος” (O.T.):

„Datorită răspândirii pe internet şi pe alte căi a zvonului despre presupusa subordonare a istoricei şi tradiţionalei Mănăstiri Esfigmenu faţă de Sinodul vechi-calendarist al Arhiepiscopului Calinic, declarăm tuturor cu îndrăzneală că niciodată nu ne-am subordonat vreunui Sinod vechi-calendarist. Am întrerupt pomenirea Patriarhului Constantinopolului, kir Bartolomeu, denunţându-l ca eretic şi ne-am separat de el potrivit canoanelor Bisericii (al 15-lea de la Sinoadele I şi II Ecumenice şi al 31-lea al Sfinţilor Apostoli). Recunoaştem instituţia Patriarhiei Ecumenice, dar continuăm să denunţăm pe actualul Patriarh ca eretic şi ca unul care nu respectă nici Tradiţiile Bisericii, nici Legea Sfântului Munte (Carta Juridică a Sfântului Munte) şi nici condiţiile internaţionale. Declarăm deci cu îndrăzneală tuturor celor care se îndoiesc că niciodată nu am pomenit alt Patriarh sau Episcop. Urmăm prin harul lui Dumnezeu această bună luptă pentru Credinţă, până la deplina îndreptăţire a Sfintei noastre Mănăstiri. Nu ne vom abate nici în cel mai mic amănunt de la linia Sfinţilor Părinţi ai Bisericii şi a Sfinţilor noştri înaintaşi Athanasie şi Efthimie, trecuţi la Domnul. Vom aştepta deplina dreptate de la Chivernisitoarea Sfântului Munte, de la Doamna noastră, Născătoarea de Dumnezeu, sau cu ajutorul acesteia suntem gata să murim – dacă timpul o cere – pentru cele ce credem şi nu vom deveni cu nici un chip trădători ai Credinţei noastre şi ai Spiritualităţii Patriei noastre, care este Sfântul Munte, pentru nici o plată sau cinstire.

Cu binecuvântări şi dragoste,

Stareţul Sfintei Mănăstiri Esfigmenu,

Arhimandritul Metodie

şi fraţii mei în Hristos”.

Din experienta Rugaciunii lui Iisus

Vom invitam ca aici sa comentati prezentandu-va experienta dvs referitoare la practicarea Rugaciunii lui Iisus.

SCURT ISTORIC AL PROTESTULUI MANASTIRII ESPHIGMENOU

1972: Monahii de la Esphigmenu ridica steaguri negre pentru a protesta împotriva rugaciunilor comune între patriarhul Atenagoras si papa.

1974: Comunitatea Muntelui Athos la instigarea Patriarhiei de Constantinopol îl condamna pe staretul de la Esfigmenu si pe trei dintre monahii de la aceeasi manastire la expulzarea din Muntele Athos. În fata refuzului acestora de a se supune, armata greaca (!) impune o blocada maritima si terestra vreme de patru luni; monahii desfasoara deasupra manastirii lor binecunoscutul steag cu inscriptia “Ortodoxie sau moarte”.

1992: În luna mai patriarhul de Constantinopol îi expulzeaza în forta cu politia înarmata (!) pe monahii Schitului athonit rusesc Sfântul Ilie, pe care îl confisca. Monahii vietuitori ai schitului nu îi pomeneau înca din anii ’50 pe patriarhii constantinopolitani, din pricina ecumenismului lor, iar Schitul Sfântul Ilie era de drept proprietatea Bisericii Ruse din Afara Granitelor.

1993-1994: În luna decembrie a anului 1993 Comunitatea Muntelui Athos scrie o scrisoare patriarhului în care condamna Acordul de la Balamand unde Patriarhia de Constantinopol si unele dintre Bisericile locale (inclusiv B. O. Româna) recunosc papismul a fi “Biserica sora”. Patriarhul Bartolomeu nu doar ca nu îngaduie nici o discutie asupra ereziei ecumenismului, ci reactioneaza în forta depunând câtiva stareti si dând pedepse severe celorlalti. Supusi la presiuni foarte mari acestia dau înapoi, si într-o scrisoare de apel din mai 1994 implora iertarea… Astfel, protestul împotriva Balamandului a fost redus la tacere.

2002: În luna noiembrie, Comunitatea Muntelui Athos convoaca pe monahii de la Esfigmenu în fata unui tribunal pentru a raspunde la 88 “capete de acuzare”. Monahii nu se prezinta însa raspund în scris. Comunitatea Muntelui Athos declara obstea Manastirii Esfigmenu ca ilegala si impune ca termen 8 ianuarie 2003 pentru parasirea manastirii.

2003: Politia greaca asediaza manastirea începând din luna ianuarie. În februarie, un tânar monah moare la volanul unui tractor al manastirii care ramasese afara si pe care încerca sa-l recupereze la adapostul întunericului noptii. În martie, la presiunea miscarilor de protest în sprijinul Manastirii Esfigmenu, Consiliul de Stat al Greciei dispune ridicarea blocadei asupra manastirii.

2005: Patriarhul Constantinopolului Bartolomeu înfiinteaza o obste monahala impostoare, careia îi sunt atribuite toate bunurile Manastirii Esfigmenu (conturile din banca, vaporul…) În octombrie, blocada revine si mai în forta; manastirea nu se mai poate aproviziona cu alimente si medicamente, nici nu mai poate primi vizite ale medicilor. Acestea pricinuiesc moartea a patru monahi.

2006: În octombrie un tribunal (civil!) grec îi condamna pe monahii de la Esfigmenu la doi ani de închisoare pentru “ocupatie ilegala” si “tulburarea linistii publice”… Monahii fac apel în justitie contestând sentinta.

La 20 decembrie, membrii obstii impostoare a patriarhului Bartolomeu îi ataca violent în timpul noptii cu bare de metal si topoare pe monahii din birourile Manastirii Esfigmenu din Careia (capitala peninsulei Athos) pe când acestia dormeau. În urma bataii patru monahi esfigmeniti au multiple rani, unul dintre ei chiar fractura craniana.

La 25 decembrie, sub o puternica presiune mediatica, guvernul grec anuleaza operatiunea expulzarii monahilor Esfigmeniti; cu toate acestea însa, blocada dura impusa manastirii nu este ridicata.

La 30 decembrie cele 20 de manastiri mari [6] (inclusiv noua obste înfiintata de patriarh), ca urmare a recentei vizite a papei la Constantinopol, publica la presiunea credinciosilor un comunicat în care condamna ecumenismul [7] si afirma ca se întorc la hotarârile dublei întâlniri din 1980 a Sfintei Chinotite a Athosului, [la care a luat parte si Manastirea Esfigmenu] [8]. Unele dintre manastiri au chemat la a urma Manastirea Esfigmenu în întreruperea comuniunii cu Patriarhia prin încetarea pomenirii patriarhului, iar Avva Efrem – ucenicul si urmasul lui Gheron Iosif – fostul staret al Manastirii Filotheu, a cerut de asemenea potrivit învataturii Sfintilor Parinti, ca manastirile athonite sa opreasca pomenirea patriarhului eretic.

La 31 decembrie, Patriarhia Moscovei gaseste înca un prilej de a-si “atinge” rivala sa de la Constantinopol, cu care se razboieste pentru întietate ca “principala biserica ortodoxa”: prin mitropolitul Chiril de Smolensk – de altfel tot atât de ecumenist ca si patriarhul Bartolomeu! – “invita Patriarhia Ecumenica sa nu foloseasca forta pentru rezolvarea problemei monahilor de la Esfigmenu”…

Studiati va rog si:

SITE-UL OFICIAL AL MANASTIRII ESPHIGMENOU

22 septembrie: Pomenirea mucenicilor din Athos, carora li s-a dat foc caci s-au opus ticalosiei imparatului bizantin ce la conciliul de la Lyon din 1274 a semnat unirea cu catolicii…

In luna septembrie, în ziua a douazeci si doua, pomenirea celor douazeci si sase cuviosi Parinti Zografiti (de la Manastirea Zografu, Muntele Athos), care mustrând pe împaratul Mihail si pe patriarhul Ioan Becul, latino-cugetatorii, deasupra Pirgului prin foc s-au savârsit.

In 1274, la Lyon, imparatul Mihail al VIII-lea Paleologul ordona semnarea unui act de uniune intre Biserica Ortodoxa si Biserica Catolica romana. Poporul iubitor de Dumnezeu, gata sa ramina credincios pina la singe Sfintei Credinte Ortodoxe, nu accepta aceasta falsa unire si se dadu de partea Patriarhului Arsenie, care fu inlaturat pentru ca il infruntase pe imparat. Acesta, cu ajutorul lui Ioan al XI-lea Becul, barbat invatat si viclean pe care il ridicase la demnitatea Patriarhala, incerca sa impuna cu forta aceasta uniune. Din acel moment inchisorile se umplura de Preoti, de Calugari, de laici, de oameni simpli precum si de nobili, care preferau cu totii mai degraba tortura si surghiunul decit tradarea. Latinofronii (astfel erau numiti partizanii Uniunii) isi indreptara actiunea in special impotriva Calugarilor, care din toate timpurile fusesera aparatorii mult veghetori ai Sfintei Credinte Ortodoxe. Ei venira cu osti puternice pe Sfintul Munte Athos, pentru a-i constringe pe Calugari sa accepte Uniunea. In acea vreme, era un batrin ascet pe linga Manastirea Zografu care isi facuse pravila din citirea de mai multe ori pe zi a Acatistului Maicii Domnului. In acea zi, in timp ce oamenii imparatului se apropiau de Zografu, el auzi glasul Maicii Domnului raspunzind binecuvintarilor pe care i le adresa ca de obicei. Ea ii vesti ca dusmanii lui Hristos se apropiau si ii ceru sa mearga sa anunte aceasta la manastire, pentru ca cei care erau inca slabi sa poata sa fuga iar cei care ajunsesera la maturitate duhovniceasca sa poata sa se pregateasca de Mucenicie. La auzul acestei vesti, majoritatea Calugarilor au fugit in munte, dar douazeci si sase dintre ei s-au refugiat in turnul manastirii, primind de la Dumnezeu incredintarea ca venise vremea pentru ei sa primeasca coroana Muceniciei. Lingusirile si falsele argumente ale Latinilor si ale aliatilor lor greci pentru a-i convinge sa treaca de partea uniunii celei fatarnice ramasera fara succes, Sfintii raminind tari in marturisirea lui Hristos ca singur cap al Bisericii. Si murira aducindu-I slava in turnul caruia soldatii ii dadusera foc.

Cititi va rog si:

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie22.htm

Odoare aduse pentru prima dată în România: Moaşte din Muntele Athos în Transilvania

Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şi cu purtarea de grijă a Înalt Preasfinţitului Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, şi a Înalt Preasfinţitului Andrei, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, credincioşii din Ardeal vor cinsti moaştele a patru sfinţi, aduse de la Muntele Athos.

Moaştele Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Apostol şi Evanghelist Matei, Sf. Arhidiacon Ştefan şi Sfintei Muceniţe Varvara de la Schitul românesc Prodromu din Muntele Athos se vor afla pe 6 septembrie la Catedrala din MediaşBiroul de presă al Arhiepiscopiei Sibiului a emis un comunicat prin care anunţă sosirea pentru prima dată în România a moaştelor Sfântului Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, ale Sfântului Apostol şi Evanghelist Matei, ale Sfântului Arhidiacon şi Întâiul Mucenic Ştefan şi ale Sfintei Mare Muceniţe Varvara de la Schitul românesc Prodromu din Muntele Athos (Grecia). Iniţiativa de a aduce moaştele în ţară aparţine Asociaţiei “Muntele Athos – Schitul Prodromu”, cu sediul în Mediaş, cu implicarea directă a lui Mircea Simion Vescan, preşedintele asociaţiei. “Am iniţiat aducerea moaştelor încă de acum trei ani, însă abia anul acesta am reuşit să primim binecuvântarea monahilor de la Muntele Athos. Ideea s-a născut din dorinţa mea de aduce în ţară un simbol al Ortodoxiei şi al monahismului de pe Muntele Athos şi de a contribui cu toate puterile mele ca românii să rămână fideli acestei credinţe strămoşeşti, pe care toţi trebuie s-o purtăm în suflet. Am o singură speranţă în suflet, şi anume că românii vor fi mai uniţi”, ne-a spus Mircea Simion Vescan. Moaştele se vor afla între 6 şi 19 septembrie la Mediaş, Schitul Bazna, Sibiu, Cluj-Napoca şi Braşov. În aceste zile, slujbele religioase nu vor conteni în lăcaşurile de cult unde se vor afla moaştele din Muntele Athos.

Cuviosul Iosif Isihastul despre Rugaciunea inimii

O minune in temnita comunista …

„Părintele Daniil a fost băgat într-o iarnă la celula numită Alba, sau Frigider, cum i se mai spunea, la temperatura de – 30º Celsius. Era o celulă fără geamuri, cu fecale şi rână peste tot, fiindcă acolo erau băgaţi cei care trebuia să moară – practic erau condamnaţi la moarte prin frig. Erau îmbrăcaţi foarte sumar, şi erau lăsaşi acolo cu foarte-foarte puţină mâncare, atât înainte de a intra în celula respectivă cât şi după ce au intrat în celulă.  Şi părintele a fost băgat cu un medic, un foarte bun prieten de-al părintelui.   După ce au fost băgaţi amândoi în celulă de către 3 gardieni, părintele Daniil s-a aruncat imediat pe burtă, cu mâinile întinse în semnul Sfintei cruci, cu faţa în toată mizeria de acolo şi i-a spus doctorului: Pune-te pe mine! Doctorul s-a aşezat cu spatele pe spatele lui în aceeaşi poziţie de Sfântă cruce, iar după ce s-a aşezat i-a spus aşa: Doctore, nu mai spui nimic altceva decât numai atât: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul. Şi medicul spunea că în momentul când a început părintele Daniil rugăciunea, a intrat o lumină orbitor de strălucitoare în toată celula şi din clipa respectivă a pierdut noţiunea timpului. După ceva vreme, au fost bruscaţi de gardienii care au intrat în celulă, i-au ridicat de jos, şi după aceea au aflat că au rezistat acolo 8 zile, fără apă, fără mâncare, fără somn, fără nimic de îmbrăcat, la – 30° Celsius. Torţionarii când au intrat acolo şi când au pus mâna pe părintele Daniil era mai fierbinte decât atunci când l-au adus în celulă iar în jurul lui totul se topise.” (Părintele Augustin de la Aiud în cartea Din temniţe spre sinaxare)

Pr Sofian Boghiu: Introducere în rugăciunea inimii

SFATURI DUHOVNICESTI DE LA PARINTELE PROCLU

Dumnezeu acopera uneori darurile cele bune

“Duhul cel Sfant nu se lasa simtit de omul ce-i slab de smerenie. Chiar daca unii doresc sa se mantuiasca, Bunul Dumnezeu nu le descopera darurile vesniciei, pentru ca-i este mila de acele suflete. La ei se implineste cuvantul din psaltire: „Multa este multimea bunatatii Tale, Doamne, pe care ai ascuns-o pentru cei ce se tem de Tine“.

Duhul Sfant, chiar daca nu-i sporit cineva in smerenie, ii acopera faptele cele bune, ca sa nu fie jefuit. Unii cartesc si zic: „Am stat atata vreme in manastire, si n-am simtit ajutorul lui Dumnezeu de fel“. Acestia trebuie sa se bucure, pentru ca Dumnezeu le-a acoperit darurile cele bune, ca sa nu le vada, astfel, ei nu se tem de talhari.

Diavolul ataca mintea care nu lucreaza rugaciunea

In lupta pentru smerenie, in unele dati, diavolul se amesteca cu mintea omului. Cat mintea este in rugaciune, nu se poate amesteca, sta departe, dar el pandeste momentul cand mintea-i goala, n-are lucrare. Atunci diavolul da navala si ataca in directia unde-i mai slab omul. Şi, de exemplu, face asa: iti spune ca esti mai bun decat cutare.

Un reportaj de exceptie la CBS despre Sfantul Munte Athos. Merita vizionat!

Un reportaj CBS despre Sf. Munte Athos (Emisiunea 60 Minute). Cu totul deosebit, bine realizat, cu mult bun simț! Merită vizionat!

Parintele Petroniu despre sectari si ecumenism

ÎNMORMÂNTAREA PR. PETRONIU

Secvente filmate de obstea Sf. Manastiri Dervent in cadrul slujbei de inmormantare a parintelui Petroniu Tanase la Schitul Podromu, Sf. Munte Athos.

Parintele Petroniu Tanase

Parintele Petroniu Tanase, fostul egumen al Schitului romanesc Prodromu din Muntele Athos, a trecut la cele vesnice, marti, 22 februarie, in jurul orelor 16.00.

Parintele protosinghel Petroniu Tanase s-a nascut in anul 1914, in comuna Farcasa, in judetul Neamt. Ravna monahala, ce i-a cuprins sufletul inca din tinerete, l-a dus pe acesta in obstea Manastirii Neamt, unde se va si calugari. Parintele va ajunge apoi in Manastirea Antim, din Bucuresti. Cu toate ca a renuntat la lume, tanarul monah a urmat cursurile Facultatii de Teologie, alaturi de alte studii in Matematica si Filosofie.

Parintele Adrian Fageteanu, intrebat despre Parintele Petroniu Tanase, va spune: "Avva Petroniu Prodromitul? Cel mai smerit. Cel mai smerit. Cel mai smerit." Tot el nu va spune ca, in anul 1937, perioada in care obstea Manastirii Antim a fost cea mai numeroasa, numarand 38 de monahi, cel mai smerit dintre ei si singurul care nu se indreptatea pe sine era Parintele Petroniu Tanase; la acea data, Parintele Petroniu avea doar 23 de ani."Toata actuala randuiala a bibliotecii i se datoreaza. Poate de aceea, desi e staret, continua sa se ocupe tot el de ea, aceasta fiind parte din viata sa, din ascultarea sa."

Dorul pentru o viata imbunatatita, asemeni marilor parinti nevoitori, i-au indrumat pasii spre Gradina Maicii Domnului – Sfantul Munte Athos. Parintele Petroniu Tanase va ajunge in Sfantul Munte in anul 1978, el facand parte din a doua generatie de monahi trimisa de Patriarhia Romana spre a revigora obstea Schitul romanesc Prodromu.

Să ajutăm la construirea Chiliei Sf. Părinţi Athoniţi din Schitul Lacu

Pentru a sprijini aceasta lucrare de construire a chiliei Sfintii Parinti Athoniti din Schitul Lacu va invitam sa citim cu atentie cele de mai jos, sa cercetam care-i situatia actuala la aceasta Chilie si apoi sa il sunam pe Parintele Partenie la numarul de telefon 00306981508674 sau la 0744987428 (daca este in tara). Este de preferat sa-l sunam mai ales pe numarul din Grecia dupa ora 21:00 cand este semnal. Pana in ora 24:00.

Părintele Stareț Partenie de la Chilia cu Hramul Sfinților Athoniți ne spune:

Vă rugăm frumos, pe toți cei care puteți si binevoiți, să ne ajutați cu bani, materiale si promovare pentru construirea chiliei din Schitul Lacu. Pentru construirea chiliei si pictura bisericii, precum și pentru dotarea chiliei cu mobilier ORICE AJUTOR FACUT DIN INIMA ESTE APRECIAT DE DUMNEZEU SI DE NOI.

Vă mulțumesc frumos pentru buna înțelegere și dragostea dumneavoastră. Cei care donați bani vă rog să ne trimiteți pomelnicul dumneavoastră prin SMS la nr. de telefon din Grecia (00306981508674) sau la 0744987428 (cand sunt in tara).

Ajutoarele financiare pot fi depuse în urmatoarele conturi de la

• BANCPOST SEBES, jud. Alba, pe numele Monahul PARTENIE – BOTI LUCIAN:
  

  RO31 BPOS 0140 3054 599 ROL 01 (pentru LEI)
  RO15 BPOS 0140 3054 599 USD 02 (pentru USD)
  RO68 BPOS 0140 3054 599 EUR 02 (pentru EURO)

• ATE BANK AGIOU OROUS, BIC: ABGRGRAA, pe numele BOTI LUCIAN
  

  GR25 0432 3620 0043 9010 0185 571 (EURO)

  Vă aducem la cunoștință că paraclisul (bisericuța), cu chiliile (camerele) aferente, vor trebui construite din temelii, deoarece vechea chilie nu mai există (neavând viețuitori timp de 30 de ani).

  Cel ce răsplătește cu cele cerești în locul celor pământești, și care nu trece cu vederea nici ce-a mai mică faptă bună făcută în numele Lui, va răsplăti cu multă îmbelșugare jertfa dumneavoastră făcută cu toată inima.

  Cu dragoste parintească, Părintele Stareț Partenie.

Situatia actuala de la Chilia Sf. Parinti Athoniti din Schitul Lacu

Fostul loc, cu biserica veche cu chilii, cu hramul Sf. Parinti Athoniti, s-a daramat iar Parintii de la Manastirea Sf. Pavel, manastire greceasca, au binevoit si i-au daruit Parintelui Partenie acel loc pentru a-l reconstrui din temelie.

Cu Parintele Proclu despre Rugaciunea lui Iisus

Capela de pe varful Muntelui Athos

Cea mai estica dintre cele trei peninsule care alcatuiesc provincia Chalcidica, peninsula athonita se intinde pe aproximativ saizeci de kilometri spre sud si vest in Marea Egee. Pamantul are forma unui acoperis in doua pante, care cresc in inaltime pe masura ce calatorim de la nord spre sud. La nord aceste pante sunt blande si se inalta numai la cateva zeci de metri deasupra marii, insa cresc si se extind progresiv spre sud pana cand creasta atinge inaltimea de aproape o mie de metri chiar inainte de a culmina brusc in piscul de marmura (de doua mii de metri), de la care isi trage numele intreaga peninsula.

Pe varful Muntelui Athos, la o altitudine de 2033 m, se afla capela cu hramul Schimbarea la Fata. Locasul a fost construit in timpul Patriarhului Ecumenic Ioachim al III-lea, in 1894, fiind sfintita in august 1895.

Spre Hristos via Lupsa, via Essex

de Laurențiu Dumitru

Cu mila Domnului, mergând când pe picioare, când pe genunchi, sunt de mai bine de cincisprezece ani în Biserică. În acest răstimp am avut bucuria să văd multe colțișoare de rai și să ascult nenumărați părinți cu viață curată. Mărturisesc că nu credeam ca după atâta vreme să mă mai poată impresiona ceva în mod deosebit.

În vara anului trecut însă am poposit pentru vreo 4 zile la mănăstirea Lupșa din Alba. Aici am aflat o mică obște de monahi frumoși, iubitori ai liniei duhovnicești ce o avem de la Cuviosul Siluan Athonitul (de altfel, Cuviosul Siluan cel Mare este al doilea hram al bisericii mari a mănăstirii).

Tot aici, la Lupșa, am descoperit rugăciunea lui Iisus rostită în biserică la vreme de vecernii. O rânduială de obște cu 400 de „Doamne, Iisuse”, apoi alte 100 rugăciuni scurte la Maica Domnului, apoi la Sfântul Siluan ori la diferiți sfinți. Ea este identică cu cea de la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul de la Essex, ctitoria Arhim. Sofronie Saharov, unde tot anul trecut mi-a ajutat Domnul să ajung. Rânduiala facerii slujbelor cu „Doamne, Iisuse” se trage însă din Sfântul Munte, de la chiliile pustniceşti din Karulia, Katunakia, dar nu numai. Părintele Sofronie, ca monah aghiorit, a preluat-o, silit fiind şi de condiţiile practice ale obştii sale de la Essex (multietnică şi, la început, lipsită de cărţile de cult).

Primul contact cu o astfel de rânduială de rugăciune de obște este răvășitor. Prezența în biserică la rugăciunea ceasta devine un barometru onest care îți dezvăluie întreaga neputință și akedie a firii, dar trezește și un dor neostoit de a trăi fără încetare cu Domnul.

Deși s-au editat nenumărate cărți care vorbesc pe-ndelete despre practica rugăciunii lui Iisus, am observat că de cele mai multe ori părinții sfătuiesc ucenicii să se roage cu „Doamne, Iisuse” cât și cum pot. Astfel, rugăciunea ceasta de toată vremea, zisă și a monahilor, devine pentru mirean un fel de accesoriu pentru vremurile în care nu are altceva de făcut – în drum spre școală, în drum spre casă, prin magazine, când spală un vas ori înainte de a adormi. Nu spun acestea cu sens peiorativ, e bine că oamenii se roagă cât și cum pot. E o măsură și asta, iar pentru vremurile noastre se poate socoti chiar o măsura mare.