De ce santem creştini? Voievozii romani trimiteau averi la Muntele Athos

Domnii şi boierii Ţărilor Române au dăruit bani mînăstirilor Kutlumuz, Zografu, Marea Lavre şi Dionisiu din Grecia. În schiturile Prodromu şi Lacu sînt şi azi călugări români. Timp de secole, pînă cînd averile mănăstireşti au trecut în proprietatea statului (1863), voievozii şi boierii munteni şi moldoveni s-au întrecut în danii către Athos cu omologii sîrbi, ruşi şi bulgari.

Kutlumuz, mănăstirea de suflet a muntenilor

La început, atenţia domnilor munteni s-a îndreptat spre Mînăstirea Kutlumuz. Primele legături datează din timpul lui Nicolae Alexandru Basarab (1352-1364), care a ajutat lăcaşul. Apoi, cu banii lui Vladislav I (1364-1377), stareţul Hariton, devenit mai tîrziu mitropolit al Ţării Româneşti, a refăcut mînăstirea. Tot la Kutlumuz au trimis danii Mircea cel Bătrîn (la cererea călugărului Ieremia, voievodul a dăruit satul Cireşoaia), Laiotă Basarab, Basarab cel Tînăr, Vlad al IV-lea „Călugărul“, Vlad al VI-lea „Înecatul“, Vlad al VII-lea Vintilă şi Radu cel Mare. Iar Neagoe Basarab (1512-1521) a construit Biserica Sfîntul Nicolae, chilii pentru călugări, o trapeză (sală de mese), o pivniţă, o brutărie, o bucătărie, un hambar, o bolniţă (spital), un arhondaric (casă pentru primirea oaspeţilor).

Potrivit lui Nicolae Iorga, Neagoe Basarab a sprijinit şi Marea Lavră. „Bătrîna clădire a lui Atanasie suferi prefaceri adînci, făcîndu-se din nou, «toată biserica cea mare, cu oltarul şi cu tinzile», tot acoperişul, cu întrebuinţarea plumbului celui vechi, «toată clisarniţa», pe lîngă un dar de vase de aur şi de argint, de zevese cusute cu sîrmă de aur, prea înfrumuseţate. (…) Un venit, «un mertic mare», de 90.000 taleri pe an, o asigura“ (Nicolae Iorga, „Muntele Athos în legătură cu ţerile noastre“). Şi alte mînăstiri au beneficiat de galbenii vistieriei domneşti. De pildă, Alexandru, fiul lui Mircea cel Bătrîn, a făcut daruri Xeropotamului şi Zografului. În timp ce Vlad al IV-lea „Călugărul“ a oferit Pantelimonului 6.000 de aspri pe an.

O sută de ducaţi pentru Zografu

În Moldova, Ştefan cel Mare a fost primul domnitor care a făcut danii Athosului. La 1466, a oferit o sută de ducaţi Mînăstirii Zografu. Bani mulţi pentru acele vremuri! Pe turnul de veghe, la far, s-a găsit o inscripţie cu numele domnitorului moldovean. A dat bani şi pentru construcţia unei trapeze, unde este menţionat, de asemenea: „Iisus Christos învinge. Întru numele lui Christos Dumnezeu, binecredinciosul Io Ştefan Voevod, cu mila lui Dumnezeu domn al ţerii Moldovei, fiul lui Bogdan Voevod, am făcut această trapeză“. La Zografu, s-au păstrat o icoană a Muşatinului şi două steaguri cu Sfîntul Gheorghe. Amintirea daniilor româneşti a stăruit pe Muntele Athos. Din generaţie în generaţie, călugării au păstrat recunoştinţa faţă de Ţările Române.

La 1852, englezul George Ferguson Bowen a vizitat Grecia, inclusiv Muntele Sfînt, redactînd la sfîrşit un jurnal de călătorie („Muntele Athos, Tessalia şi Epir. Jurnalul unei călătorii. De la Constantinopol la Corfu“, 1852). Prin peregrinarea sa, lordul englez a ajuns la Mînăstirea Sfîntul Pavel. Călare pe asini, cu un ghid, Bowen, însoţit de un slujitor de origine albaneză, a trecut mai întîi printr-o pădure de pini, prin ceaţă, pe-nserat. Pe lîngă coasta abruptă, cu valurile spărgîndu-se de ţărm dedesubt. Întîmpinaţi cu căldură, oaspeţii au făcut cunoştinţă cu cei aproape 100 de călugări de origine ioniană. Din istorisirile lor, oaspetele a aflat că „mînăstirea a fost fondată iniţial pentru slavi şi valahi“. Bowen a relatat şi o legendă referitoare la denumirea mînăstirii, care s-ar fi datorat unuia dintre fiii Împăratului Mauriciu (582-620 d. Chr.), şi nu Sfîntului Pavel. Moşiile mînăstirii se aflau mai ales în Moldova, mai nota Bowen. La puţin timp după vizita englezului, Cuza a secularizat averile mănăstireşti…

Patericul atonit

Cei care cercetează viaţa monahală din Muntele Athos şi faptele curajoşilor monahi care au apărat Biserica realizează că aceşti apărători ai credinţei noastre sunt ca vechii asceţi ai Egiptului, ai Muntelui Sinai, ai Palestinei şi Siriei, care au însetat după mântuire, sfinţenie şi cel mai bun drum ascetic al vieţii.

Călugării şi pustnicii atoniţi sunt deopotrivă vrednici în ceea ce priveşte înfrânarea de la mâncare ca şi acei asceţi de odinioară din Răsărit, când luăm în consideraţie diferenţa condiţiilor de climă din Athos care, fiind mai la nord, este rece în timpul iernii, după cum este şi marea care îl scaldă de jur-împrejur. Dimpotrivă, ţările din Răsărit au un climat călduros şi uscat şi favorizează o mai mare şi mai îndelungată înfrânare de la mâncare.

Credem că Patericul Atonit ar trebui să fie accesibil la un nivel potrivit şi părinţilor contemporani şi laicilor care trăiesc în secolul XX şi celor care vor trăi în secolul XXI. De asemenea, sperăm ca această lucrare să fie o punte a tradiţiei noastre, tradiţie care în această lume să poată deveni lumina călăuzitoare în întunericul timpurilor noastre.

A fost sarcina noastră, umilă şi nevrednică, de a ne ocupa cu o asemenea lucrare dificilă, întrecând îndemânarea noastră. Pe viitor, cineva mai înzestrat, mai experimentat în scris şi în virtute, ne poate prezenta o lucrare mai bună, cu mai puţine lipsuri, spre slava lui Dumnezeu şi folosul sufletelor noastre. Aceasta este cea mai arzătoare dorinţă a noastră.

 

CAPITOLUL I – Despre dragostea dumnezeiasca

CAPITOLUL II – Despre puritatea si curatia simturilor si a inimii

CAPITOLUL III – Despre sfinti si pustnici necunoscuti

CAPITOLUL IV – Despre priveghere

CAPITOLUL V – Despre erezie si despre alte religii

CAPITOLUL VI – Despre neagoniseala si saracie de buna voie

CAPITOLUL VII – Despre creşterea copiilor

CAPITOLUL VIII – Despre deznădejde

CAPITOLUL IX – Despre simplitate

CAPITOLUL X – Despre lepădarea de lume şi înstrăinare

CAPITOLUL XI – Despre asceză

CAPITOLUL XII – Despre temperamentul femeilor, despre invidie şi iubirea de sine

CAPITOLUL XIII – Despre virtutea discernământului gândurilor şi a stărilor duhovniceşti

CAPITOLUL XIV – Despre milostenia cu credinţă în Dumnezeu şi următoare lui Hristos

CAPITOLUL XV – Despre anumiţi călugări virtuoşi

CAPITOLUL XVI – Despre lucrarea Sfântului Har

CAPITOLUL XVII – Despre lucrarea duhurilor rele

CAPITOLUL XVIII – Despre cele de pe urmă

CAPITOLUL XIX – Despre recunoştinţă şi despre gândurile bune

CAPITOLUL XX – Despre evlavie, ordine şi corectitudine şi despre respectul faţă de părinţii mai bătrâni

CAPITOLUL XXI – Despre viaţa euharistică şi tainică

CAPITOLUL XXII – Despre buna-mireasmă a sfintelor moaşte şi despre izvorârea de mir

CAPITOLUL XXIII – Despre liniştire, curăţirea minţii şi a inimii

CAPITOLUL XXIV – Despre minunatele intervenţii ale Sfintei Pronii şi ale dreptei celei atotputernice a Celui Preaînalt

CAPITOLUL XXV – Despre nejudecare şi despre blestemata judecare a semenilor

CAPITOLUL XXVI – Despre smerenie şi lacrimi

CAPITOLUL XXVII – Despre studiul cuvintelor dumnezeieşti

CAPITOLUL XXVIII – Despre pocăinţa mântuitoare

CAPITOLUL XXIX – Despre aducerea aminte de moarte

CAPITOLUL XXX – Despre cuget şi gânduri

CAPITOLUL XXXI – Despre vedeniile şi apariţiile dumnezeieşti

CAPITOLUL XXXII – Despre un sfârşit cuvios

CAPITOLUL XXXIII – Despre neascultarea faţă de îndrumătorii noştri duhovniceşti şi despre roadele sale cele amare

CAPITOLUL XXXIV – Despre paternitatea duhovnicească şi despre puterea mijlocitoare a părintelui şi îndrumătorului nostru duhovnicesc şi despre marea siguranţă în care se află adevăratul ucenic

CAPITOLUL XXXV – Despre credinţă

CAPITOLUL XXXVI – Despre înşelare şi despre războiul cel din dreapta al celui rău

CAPITOLUL XXXVII – Despre blândeţe, ca cea a lui Hristos, şi despre nerăutate

CAPITOLUL XXXVIII – Despre virtutea îndumnezeitoare a rugăciunii, care cuprinde toate celelalte virtuţi

CAPITOLUL XXXIX – Despre fericita nebunie pentru Hristos, care naşte deplina smerenie şi care aduce Duh dumnezeiesc şi Har ceresc

CAPITOLUL XL – Despre smerenia cea înălţătoare

CAPITOLUL XLI – Despre «vămi53» (Vămile (τελώνια) şi vămuirea (τελωνισμός) sunt primul loc al judecăţii de după moarte.) şi despre judecata particulară

CAPITOLUL XLII – Despre ascultare

CAPITOLUL XLIII – Despre mândrie şi slavă deşartă

CAPITOLUL XLIV – Despre răbdare în încercări şi ispite şi cum să ne luptăm

CAPITOLUL XLV – Despre iubirea de argint şi despre purtarea neiubitoare de arginţi a părinţilor

CAPITOLUL XLVI – Despre ospitalitate, ca element al mântuirii sufletului în ziua Judecăţii

CAPITOLUL XLVII – Despre darurile Sfântului Duh

CUVÂNT DE LAUDĂ – Ce se referă pe scurt la toţi Cuvioşii şi Sfinţii Părinţi care au strălucit în Sfântul Munte Athos

Pilda prietenilor slabanogului: SA NE RUGAM NEINCETAT, CU INDRAZNEALA SI STARUINTA. SA NE RUGAM SI PENTRU CEI CARE NU SE ROAGA!

SFANTUL LUCA AL CRIMEEI despre rugaciune

“Povestind despre vindecarea slabanogului, Sfintii Evanghelisti Marcu si Luca spun ca atunci cand l-au adus pe acesta la Domnul, n-au putut sa intre in casa unde Se afla Hristos din cauza multimii poporului. Asa ca s-au urcat pe acoperis, au ridicat acolo patul cu slabanogul, au desfacut acoperisul si l-au coborat in fata Domnului.

Nicicând să nu te saturi să-L chemi pe Iisus!

Omul nu poate împlini altfel prima și marea poruncă, „să iubești pe Domnul Dumnezeu din toată inima ta, din tot sufletul tău și din toată puterea ta și din tot cugetul tău”, pe care ne-a dat-o Domnul (Lc. 10, 27), decât prin intermediul rugăciunii minții.

“Intrarea sufletului drept în Rai“. Lucrare de Elena Tserkasova

Rugăciunea minții și a inimii, după Sfinții Părinți numiți neptici, înseamnă în primul rând ca omul să-și adune mintea în inimă și fără de a grăi cu gura, ci doar cu „cuvântul lăuntric” ce se rostește în inimă, să spună această rugăciune scurtă, într-un singur gând: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă”, ținându-și puțin, totodată, și respirația.

Pelerinaj la Athos (2 – 7 august 2012)

• Joi, 2 august: Plecare din Bacău – Adjud – Focșani – Buzău – București (15.00) – Giurgiu – Plevna – Sofia – Kulata – Serres – Nigrita – Ouranopoli

• Vineri, 3 august (ziua 1): Ouranopoli – Dafni – Karyes (capitala Sfântului Munte). Obiectivele din zona  capitalei (Protaton, Cutlumuș, Panaguda, Schitul Sf. Andrei -Serai se vor vizita pe-ndelete în ziua 4). Plecare la Măn. Vatopedi (închinare la cele șapte icoane făcătoare de minuni și la celelalte odoare ale mănăstirii). De vorbă cu părintele Chiril. Binecuvântare de la Părintele Stareț Efrem Vatopedinul. Măn. Vatopedi (cazare).

• Sâmbătă, 4 august (ziua 2): Măn Vatopedi – Chilia Sfântul Gheorghe – Colciu (închinare la mormântul marelui duhovnic român, Dionisie Ignat) – Schitul Sf. Prooroc Ilie (închinare în kiriakon, icoana Maicii Domnului – Înlăcrimata și alte odoare) – Măn. Pantocrator (închinare la icoana Maicii Domnului – Gherontissa și la alte odoare ale mănăstirii) – Măn. Stavronikita (închinare la odoarele mănăstirii) – Măn. Iviron (închinare la icoana făcătoare de minuni Portărița, izvorul Maicii Domnului) – Măn. Filotheu (închinare la Icoana Maicii Domnului – Glycophilousa – Dulce Sărutare) – Măn. Caracalu (închinare la odoarele mănăstirii) – Schitul Lacu – (Kiriakon, Chilia Adormirii Maicii Domnului a părintelui Pavel, Chilia Buna Vestire – Lacu a părintelui Ștefan (cazare).

• Duminică, 5 august (ziua 3): Schitul Lacu. Drumeție vreo 2h până la Morfono, de unde se ia un maxi-taxi. Morfono – Măn. Marea Lavră (închinare la moaștele și crucea Sf. Athanasie și la icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului – Cucuzeliţa, Iconoama și Portărița) – Schitul Prodromu. Izvorul și Peștera Sfântului Athanasie Athonitul. Închinare la Icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului Prodromița și a Sf. Ioan Botezătorul. De vorbă cu Părintele Iulian (Lazăr) Prodromitul. Schitul Prodromu (cazare).

• Luni, 6 august (ziua 4): Schitul Prodromu – Karyes (capitala Sfântului Munte) – Biserica Protaton (cu celebrele fresce ale lui Manuil Panselinos), Măn. Cutlumuș (închinare la odoarele mănăstirii) – Chilia Panaguda (unde a viețuit Părintele Paisie Aghioritul) – Schitul Sf. Andrei Serai (închinare într-una din cele mai mari biserici din Balcani, închinare la parte din Capul Sf. Ap. Andrei, Seminarul teologic Athoniada). Schitul Sf. Andrei – Serai (cazare).

• Marți, 7 august (ziua 5): Schitul Sf. Andrei Serai – Karyes – Dafni – Ouranopoli – Măn. Suroti (închinare la mormântul Părintelui Paisie Aghioritul și la moaștele Sf. Arsenie Capadocianul). Vizitarea orașului Tesalonic (vizitarea Bisericii Sf. M. Mc. Dimitrie Izvorâtorul de Mir – închinare la moaștele Sf. M. Mc. Dimitrie și Sf. Anisia, cripta subterană a martiriului Marelui Mucenic Dimitrie, Biserica Seminarului teologic – închinare la moaștele Sf. Teodora din Tesalonic si a Sf. Cuv. David, Biserica Sfânta Sofia – închinare la moaștele Sf. Vasile cel Nou Tesaloniceanul, Catedrala mitropolitană – închinare la moaștele Sf. Grigorie Palama). Plecare spre România. Serres – Sofia – București – Buzău – Focșani – Adjud – Bacău.

Preț: 210 euro + diamonitirionul* (25 euro) + transportul în Sfântul Munte – ferryboat și taxi (aprox. 85 euro pentru acest traseu).

Locuri disponibile: 8 (opt!) / Plecare din Bacău, Adjud, Focșani, Buzău, București, Giurgiu / Ghid asigurat / Transportul din ţară până în Ouranopoli se face cu un Mercedes Vito, 2007, 8+1 locuri, aer condiţonat / Două mese pe zi şi cazare (4 nopţi) în mănăstirile din Sfântul Munte / Programul pelerinajului poate suferi unele modificări în funcţie de  confirmările de cazare din Sfântul Munte!

Pentru înscrieri și orice alte detalii – tel: 0740.050.735 sau mail: sfantulmunteathos@yahoo.com

Oferim condiţii cu totul deosebite pentru preoţii care doresc să organizeze pelerinaj la Athos cu enoriaşii din parohie (7 pelerini înscrişi + 1 loc gratis + 100 euro pentru cheltuielile din Sfântul Munte). Daţi mai departe linkul celor pe care-i ştiţi interesaţi.

În Hristos Domnul,

Laurențiu Dumitru
Organizator pelerinaje Athos / Editor Blogul Sfântul Munte Athos

* Studenţii, preoţii şi monahii plătesc doar 10 euro diamonitirionul (permisul de vizitare al Sfântului Munte).

Întâmplări cutremurătoare cu părintele Paisie Aghioritul

Nişte vizitatori cu duh lumesc l-au întrebat pe părintele Paisie: De ce nu coborâţi în lume ca să ajutaţi mai activ şi mai practic? Lumea are nevoie. Şi bătrânul a răspuns: Şi atunci cine se va ruga pentru fraţii mei pakistanezi, pentru indieni? Cine se va ocupa şi se va interesa de ei? Părintele Paisie nu vedea strâmb lucrurile. Cu rugăciunea lui, îmbrăţişa întreaga lume şi prinosul lui era incomparabil mai mare decât cel pe care i-l propuneau închinătorii respectivi. Şi este cunoscută tuturor puterea rugăciunii lui, ca şi a tuturor sfinţilor, mai vechi şi mai noi.

Este foarte cunoscut şi următorul eveniment minunat. Cu câţiva ani în urmă, un copil a scăpat de sub supravegherea părinţilor lui şi a ajuns sub roţile unui camion. Însă copilul a fost salvat, precum a mărturisit el însuşi, din cauza intervenţiei unui bătrânel. În mod ciudat, acest bătrânel a dispărut. Salvarea copilului de la moarte sigură a rămas un mister. Când copilul s-a dus apoi la Sfântul Munte Athos cu tatăl lui, l-a recunoscut în persoana părintelui Paisie pe salvatorul lui. Părintele Paisie a obiectat că în acea vreme el se afla în Sfântul Munte. În fine, a întrebat de ora la care s-a petrecut întâmplarea şi a recunoscut că la acea oră el se roagă pentru accidentele rutiere!

Asemănătoare cu aceasta este şi următoarea întâmplare:

Părintele Paisie dedicase noaptea întreagă rugăciunii; numai în zori se odihnea vreo două ore, ca să poată iubirea lui să răspundă lumii îndurerate care îl vizita. Noaptea se ruga foarte mult pentru tinerii care sunt necăjiţi şi mai ales pentru cei care îşi pierd nopţile în diversele centre de distracţie şi îşi pun viaţa în pericol. Întâmplările care arată că rugăciunile părintelui Paisie îi apără pe mulţi de impasuri sunt foarte multe. El însuşi, desigur, niciodată nu recunoştea că a făcut ceva. Una dintre aceste întâmplări o vom povesti aici ca mic exemplu al marii lui iubiri:

Un tânăr… din Atena, era om de distracţie, nu avea absolut nicio legătură cu Biserica şi cu religia, nici părinţii lui. O dată, deci, pe la ora 3 noaptea, gonea cu motocicleta lui cu viteză ameţitoare şi urca pe strada Kavala, îndreptându-se de la Atena spre Dafni. Pe când gonea ameţitor, dintr-o dată vede în faţa lui un bătrân monah! S-a zăpăcit şi luând piciorul de pe acceleraţie a redus viteza, apăsând şi frâna. Imediat bătrânul a dispărut din faţa ochilor lui în mod misterios, exact aşa cum apăruse. În aceeaşi clipă, însă, s-a întâmplat ceva care i-a tăiat respiraţia: în locul unde apăruse bătrânul monah, din dreapta, a trecut un camion de mare tonaj, nerespectând culoarea roşie a semaforului şi trecând cu viteză foarte mare. Dacă nu s-ar fi petrecut înainte apariţia bătrânului monah, tânărul ar fi fost deja mort, pentru că ar fi trecut peste el camionul! Tremurând, aşadar, şi-a continuat drumul, în vreme ce inima lui s-a umplut de gânduri de nedumerire şi de mirare pentru inexplicabila întâmplare.

După mult timp, nişte prieteni de-ai lui l-au obligat să meargă cu ei în Sfântul Munte, ca să vadă un stareţ care, după cum spuneau aceştia – a făcut minuni. Au venit, deci, în Sfântul Munte, iar când au ajuns la Panaguda (chilia părintelui Paisie), tânărul a rămas… mut de uimire! În faţa lui l-a văzut clar pe bătrânul monah care, cu apariţia lui misterioasă, îi salvase viaţa! A povestit întâmplarea bătrânului şi acesta – aşa cum făcea întotdeauna – a încercat să îi strice părerea şi să nu recunoască ceea ce s-a întâmplat. Adică a încercat să-l facă pe tânăr să nu creadă nici el însuşi că bătrânul Paisie fusese cel care i se arătase. Dar acesta era ferm convins şi nu putea să nege ceea ce văzuse cu proprii lui ochi. S-a minunat, însă, în acelaşi timp de smerenia bătrânului, care pentru nimic nu a vrut să recunoască adevărul.

Despre Rugaciunea lui Iisus in vremurile acestea si cele ce vor urma

As vrea sa precizez ca multi dintre cei care au spus ca vor refuza categoric primirea actelor cu cip, sunt niste mincinosi care nici macar nu constientizeaza ceea ce spun. Mai cred deasemena ca cititorii fanataci ai blogului saccsiv vor fi chair printre primii care le vor lua. De ce? Pentru ca a putea refuza actele cu cip trebuie mai intai sa scapi pe cat poti de patimile care te robesc. Trebuie sa ai mare tupeu sa afirmi ca nu vei primi aceste acte dar in schimb tu nu te poti infrana de la a comite si cel mai mic pacat. Numai oamenii tari in credinta si care duc zi de zi lupta cu sinele, cu omul vechi launtric, poate numai aceia vor avea sanse de a refuza actele cu cip, nu laudarosii si cei care se lefuiesc [lafaie. n.n.] in pacate precum porcii in noroi.

Eu traiesc in America de mult timp si va pot spune ca aici crestinii ortodocsi sunt mult mai cumpatati. Parintele nostru ne-a vorbit despre aceste acte cu cip si ne-a spus ca mai inainte de a le putea refuza pe acestea trebuie mai inatai sa refuzam cipurile launtrice, adica pacatele si patimile care ne robesc. Deci frate, cum zici tu ca nu vei accepta actele cu cip daca tu inca minti, te certi cu sotia, bei, injuri, barfesti, nu te rogi, nu faci milostenie, nu tii post cum trebuie, fumezi, traiesti in desfatari, placeri si alte pacate, cum deci vei putea tu atat de pipernicit duhovniceste fiind sa refuzi aceste acte care ar insemna infranarea de la toate cele enumerate mai sus si multe altele? E nebunie curata! Daca omul launtric este biruit cu siguranta ca si omul din afara este si el biruit. Nu-mi iau acte cu cip (suna bine) zice omul din afara, dar in schimb sunt plin de patimi si pacate pe dinauntru. Adica omul launtric e tinut captiv in lanturi iar cel din afara zice ca refuza actele cu cip. E cu totul absurd si caraghios sa faci o asemenea afirmatie lipsita de discernamant.

Sfintii Parinti au spus clar ca mai inatai va veni un razboi mondial in care multi dintre cei slabi (dar care nu ar vrea sa ia semnul fiarei) vor pieri, iar cei care vor ramane in viata vor fi fie cei mai mari sfinti fie cei mai mari pacatosi. Chair Sfantul Serafim de Virita spune ca cei care vor rezista in perioada lui Antihrist vor fi cei care vor avea rugaciunea inimii, altminteri nu ar putea rezista.

Deci ca sa poti refuza un rau (fie ca-i mic sau mare) trebuie sa pui ceva bun in loc. Asa ca cei care va dati mari ca o sa refuzati actele cu cip sper ca a-ti ajuns sa va infrangeti din patimi si sa practicati rugaciunea neincetata, altminteri vorbiti degeaba numai de dragul de a vorbi.

Iar in legatura cu ce spun duhovnicii Romaniei ca nu trebuie sa primim actele cu cip, sunt total de acord. Din nefericire aceast sfat nu este complet si nu este nici de mare folos. Ar fi trebuit mai degraba sa spuna ca cei care sunt pregatiti si le pot refuza sa nu le accepte, iar cei care sunt inca caldicei si slabi sa le ia, dar nu spre a trai lumeste ci spre ca o cumparare de timp (un semnal de alarma) pentru pregatirea sufleteasca, pentru intarirea duhovniceasca si nu spre le folosi pentru a avea acces mai departe la comfortul si traiul lumesc. Cu alte cuvinte sa se foloseasca de aceste acte pentru a mai cumpara putin timp pentru despatimire si pentru pregatirea infruntarii anithiristului, pentru agonisirea de har.

Greu e sa ma gasesti in ziua de azi oameni echilibrati. Dracul ii indeamna pe oameni sa pacatuiasca, iar oamenii “drepti” ii indeamna pe oameni sa se infraneze de la pacat (dar in acelasi duh de austeritate cu care ii indeamna diavolul sa pacatuiasca). Nu e atunci de mirare ca nimeni numai intelege nimic. Biruiti de propiile slabiciuni si osteniti de zarva lumeasca ne mai ramane sa ne amintim de cuvintele mereu vii ale Domnului Iisus Hristos:

“Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.” (Matei 11, 27-30)

Doamne ajuta si numai bine tuturor fratilor din tara!

sursa

PATERICUL ATONIT-DESPRE EREZII SI DESPRE ALTE RELIGII

CAPITOLUL V – Despre erezie si despre alte religii

Împăratul Mihail Paleologul şi Patriarhul Ioan Vekkos au venit la Muntele Athos, ca reprezentanţi ai papei, ca să impună prin forţă unirea Bisericii Ortodoxe cu Roma. Călugării de la Athos, apărători ai graniţelor şi soldaţi ai Ortodoxiei, s-au opus paşnic şi cu mult curaj eforturilor lor, marcate de sălbăticii, violenţă şi criminalitate – stigmatele istoriei papale.

În Protaton, oamenii lui Vekkos au spânzurat pe Protos, şi pe o bucată de marmură, care este păstrată până astăzi, au decapitat credincioşii rămaşi acolo, 13 în total, care ocupau diferite chilii în Karyes. Ei au fost omorâţi pentru că au apărat neclintit Ortodoxia şi pentru că nu au acceptat unirea cu nepocăitul papă.

Aşa erau Sfinţii Părinţi: «Mlădiţe frumoase, struguri mistici, apărători neobosiţi şi încrezători ai Ortodoxiei şi Sfintei Tradiţii».

***
Sfinţii Mucenici de la Vatoped erau la fel de mulţi ca cei 12 Apostoli. Egumenul lor, Eftimie, a fost de asemenea mucenic pentru sfânta credinţă în timpul invaziei sălbatice a trupelor împăratului Mihail Paleologul şi al patriarhului Vekkos. Cei 12 au fost spânzuraţi pe Furkovunio, iar Eftimie a fost legat în lanţuri grele şi înecat în marea Kalamitzi.

Alături de ei trebuie pomeniţi şi Sfinţii Mucenici din Iviron, care au fost înecaţi în mare de soldaţii împăratului Mihail şi ai patriarhului.

Alături de aceştia trebuie pomeniţi şi cei 26 de Sfinţi Mucenici de la Zografu, care completează obştea sfinţită a mucenicilor Ortodoxiei noastre. Ei au fost arşi, ca o jertfă curată, de către papistaşi în turnurile mănăstirii.

Pelerinaj la Athos (9-14 iulie 2012)

Luni, 9 iulie: Plecare din Sibiu – Rm. Vâlcea – Piteşti (ora 13.00) – București (15.00) – Giurgiu – Plevna – Sofia – Kulata – Serres – Nigrita – Ouranopoli.

Marți, 10 iulie (ziua 1): Ouranopoli – Dafni – Karyes (capitala Sfântului Munte) – Biserica Protaton (cu celebrele fresce ale lui Manuil Panselinos) – Măn. Cultumuș (închinare la odoarele mănăstirii) – Schitul Sf. Andrei Serai (închinare în cea mai mare biserică din Balcani, închinare la parte din Capul Sf. Ap. Andrei, Seminarul teologic Athoniada). Plecare la Măn. Vatopedi (închinare la cele șapte icoane făcătoare de minuni și la celelalte odoare ale mănăstirii). De vorbă cu părintele Chiril. Binecuvântare de la Părintele Stareț Efrem Vatopedinul. Măn. Vatopedi (cazare).

Miercuri, 11 iulie (ziua 2): Măn Vatopedi – Schitul Sf. Prooroc Ilie (închinare în kiriakon, icoana Maicii Domnului – Înlăcrimata și alte odoare) – Măn. Pantocrator (închinare la icoana Maicii Domnului – Gherontissa și la alte odoare ale mănăstirii) – Măn. Stavronikita (închinare la odoarele mănăstirii) – Măn. Iviron (închinare la icoana făcătoare de minuni Portărița, izvorul Maicii Domnului) – Măn. Filotheu (închinare la Icoana Maicii Domnului – Glycophilousa – Dulce Sărutare) – Măn. Caracalu (închinare la odoarele mănăstirii) – Măn. Marea Lavră (închinare la moaștele și crucea Sf. Athanasie și la icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului – Cucuzeliţa, Iconoama și Portărița) – Schitul Prodromu. Izvorul și Peștera Sfântului Athanasie Athonitul. Închinare la Icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului Prodromița și a Sf. Ioan Botezătorul. De vorbă cu Părintele Iulian (Lazăr) Prodromitul. Schitul Prodromu (cazare).

Joi, 12 iulie (ziua 3): Schitul Prodromu cu taxi până la Morfono. De la Morfono mergem pe jos vreo 2h până la Schitul Lacu – (Kiriakon, Chilia Adormirii Maicii Domnului a părintelui Pavel), Chilia Buna Vestire – Lacu a părintelui Ștefan (cazare).

Vineri, 13 iulie (ziua 4): Schitul Lacu – Măn. Dionisiu (închinare la mormântul Sf. Nifon, la mâna dreaptă a Sf. Ioan Botezătorul, la icoana Maicii Domnului – Acatist și la celelalte odoare) – Măn. Sfântul Pavel (închinare la Darurile Magilor, la lemnul din Cinstita Cruce și celelalte odoare).  Măn. Dionisiu sau Măn. Sfântul Pavel (cazare).

Sâmbătă, 14 iulie (ziua 5): Măn. Dionisiu / Măn. Sf. Pavel. Cu ferryboatul spre Dafni – Ouranopoli – Măn. Suroti (închinare la mormântul Părintelui Paisie Aghioritul și la moaștele Sf. Arsenie Capadocianul). Vizitarea orașului Tesalonic (vizitarea Bisericii Sf. M. Mc. Dimitrie Izvorâtorul de Mir – închinare la moaștele Sf. M. Mc. Dimitrie și Sf. Anisia, cripta subterană a martiriului Marelui Mucenic Dimitrie, Biserica Seminarului teologic – închinare la moaștele Sf. Teodora din Tesalonic si a Sf. Cuv. David, Biserica Sfânta Sofia – închinare la moaștele Sf. Vasile cel Nou Tesaloniceanul, Catedrala mitropolitană – închinare la moaștele Sf. Grigorie Palama). Plecare spre România. Serres – Sofia – București – Pitești – Rm. Vâlcea – Sibiu.

Preț: 210 euro + diamonitirionul* (25 euro) + transportul în Sfântul Munte – ferryboat și taxi (aprox. 90 euro pentru acest traseu).

Locuri disponibile: 8 (opt!) / Plecare din Sibiu, Rm. Vâlcea, Piteşti, București, Giurgiu / Ghid asigurat / Transportul din ţară până în Ouranopoli se face cu un Mercedes Vito, 2007, 8+1 locuri, aer condiţonat / Două mese pe zi şi cazare (4 nopţi) în mănăstirile din Sfântul Munte / Programul pelerinajului poate suferi unele modificări în funcţie de  confirmările de cazare din Sfântul Munte!

Pentru înscrieri și orice alte detalii – tel: 0740.050.735 sau mail: sfantulmunteathos@yahoo.com

Oferim condiţii cu totul deosebite pentru preoţii care doresc să organizeze pelerinaj la Athos cu enoriaşii din parohie (7 pelerini înscrişi + 1 loc gratis + 100 euro pentru cheltuielile din Sfântul Munte). Daţi mai departe linkul celor pe care-i ştiţi interesaţi.

În Hristos Domnul,

Laurențiu Dumitru
Organizator pelerinaje Athos / Editor Blogul Sfântul Munte Athos

Paraclisul Maicii Domnului (INTEGRAL) – Schitul Lacu, Muntele ATHOS

Sfaturi Duhovnicesti de la Parintele Pustnic Gherasim din Sfântul Munte Athos

Parintele Paisie Aghioratul 1924-…

Parintele Proclu: Despre puterea chemarii numelui lui Hristos in lupta cu duhurile necurate

Pelerinaj la Athos (21-27 mai 2012)

• Luni, 21 mai: Plecare din Sibiu – Rm. Vâlcea – Piteşti (ora 13.00) – București (15.00) – Giurgiu – Plevna – Sofia – Kulata – Serres – Nigrita – Ouranopoli

• Marți 22 mai (ziua 1): Ouranopoli – Dafni – Măn Dionisiu (închinare la mormântul Sf. Nifon, la mâna dreaptă a Sf. Ioan Botezătorul, la icoana Maicii Domnului – Acatist și la celelalte odoare), Măn. Dionisiu (cazare).

• Miercuri 23 mai (ziua 2): Măn Dionisiu – Măn. Sfântul Pavel (închinare la Darurile Magilor, la lemnul din Cinstita Cruce și celelalte odoare) – Schitul Lacu – (Kiriakon, Chilia Adormirii Maicii Domnului a părintelui Pavel, Chilia Buna Vestire – Lacu a părintelui Ștefan (cazare).

• Joi, 24 mai (ziua 3): Schitul Lacu – Schitul Prodromu. Izvorul și Peștera Sfântului Athanasie Athonitul. Închinare la Icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului Prodromița și a Sf. Ioan Botezătorul. De vorbă cu Părintele Iulian (Lazăr) Prodromitul. Schitul Prodromu (cazare).

• Vineri, 25 mai (ziua 4): Schitul Prodromu – Măn. Marea Lavră (închinare la moaștele și crucea Sf. Athanasie și la icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului – Cucuzeliţa, Iconoama și Portărița)- Măn. Caracalu (închinare la odoarele mănăstirii) – Măn. Filotheu (închinare la Icoana Maicii Domnului – Glycophilousa – Dulce Sărutare) – Măn. Iviron (închinare la icoana făcătoare de minuni Portărița, izvorul Maicii Domnului) – Măn. Stavronikita (închinare la odoarele mănăstirii) – Măn. Pantocrator (închinare la icoana Maicii Domnului – Gherontissa și la alte odoare ale mănăstirii) – Schitul Sf. Prooroc Ilie (închinare în kiriakon, icoana Maicii Domnului – Înlăcrimata și alte odoare) – Măn. Vatopedi (închinare la cele șapte icoane făcătoare de minuni și la celelalte odoare ale mănăstirii). De vorbă cu părintele Chiril. Binecuvântare de la Părintele Stareț Efrem Vatopedinul. Măn. Vatopedi (cazare).

• Sâmbătă, 26 mai (ziua 5): Măn. Vatopedi – Kareia (capitala Sfântului Munte) – Biserica Protaton (cu celebrele fresce ale lui Manuil Panselinos), Măn. Cultumuș (închinare la odoarele mănăstirii) – Chilia Panaguda (unde a viețuit Părintele Paisie Aghioritul) – Schitul Sf. Andrei Serai (închinare în cea mai mare biserică din Balcani, închinare la parte din Capul Sf. Ap. Andrei, Seminarul teologic Athoniada). Schitul Sf. Andrei – Serai (cazare).

• Duminică, 27 mai (ziua 6): Schitul Sf. Andrei Serai – Kareia – Dafni – Ouranopoli – Măn. Suroti (închinare la mormântul Părintelui Paisie Aghioritul și la moaștele Sf. Arsenie Capadocianul). Vizitarea orașului Tesalonic (vizitarea Bisericii Sf. M. Mc. Dimitrie Izvorâtorul de Mir – închinare la moaștele Sf. M. Mc. Dimitrie și Sf. Anisia, cripta subterană a martiriului Marelui Mucenic Dimitrie, Biserica Seminarului teologic – închinare la moaștele Sf. Teodora din Tesalonic si a Sf. Cuv. David, Biserica Sfânta Sofia – închinare la moaștele Sf. Vasile cel Nou Tesaloniceanul, Catedrala mitropolitană – închinare la moaștele Sf. Grigorie Palama). Plecare spre România. Serres – Sofia – București – Pitești – Rm. Vâlcea – Sibiu.

Preț: 220 euro + diamontirionul* (25 euro) + transportul în Sfântul Munte – ferryboat și taxi (aprox. 75 euro).

Locuri disponibile: 7 (şapte!) / Plecare din Sibiu, Rm. Vâlcea, Piteşti, București, Giurgiu / Ghid asigurat / Transportul din ţară până în Ouranopoli se face cu un Mercedes Vito, 2007, 8+1 locuri, aer condiţonat / Două mese pe zi şi cazare (5 nopţi) în mănăstirile din Sfântul Munte.

Pentru înscrieri și orice alte detalii – tel: 0740.050.735 sau mail: sfantulmunteathos@yahoo.com

Oferim condiţii cu totul deosebite pentru preoţii care doresc să organizeze pelerinaj la Athos cu enoriaşii din parohie (7 pelerini înscrişi + 1 loc gratis + 100 euro pentru cheltuielile din Sfântul Munte). Daţi mai departe linkul celor pe care-i ştiţi interesaţi.

În Hristos Domnul,

Laurențiu Dumitru

Însoţitor de Grup / Editor Blogul Sfântul Munte Athos

* Studenţii, preoţii şi monahii plătesc doar 10 euro diamontirionul (permisul de vizitare al Sfântului Munte).

Hai in vara aceasta in Pelerinaj in Sfantul Munte Athos

Despre arestarea preventivă a Părintelui Stareţ Efrem. Aflați cum puteți ajuta!

De pe la sfârșitul anilor 40, vreme de aproape 50 de ani, în Sfântul Munte Athos au venit tot mai puțini monahi. În anul 1990, însă, pentru mănăstirea Vatoped această situaţie s-a încheiat. 18 tineri în fruntea cărora se afla Gheronda Iosif, ucenicul Bătrânului Iosif Isihastul, s-au strămutat aici de la Nea Skiti și au redat mănăstirii statutul de chinovie, alegându-l ca stareţ pe Gheronda Efrem.

Părintele Efrem provine dintr-o familie cipriotă săracă, dar evlavioasă. S-a născut în 1956 în localitatea Peristeronopighí din Cipru. A rămas orfan de copil, atunci când tatăl său a fost omorât de turci, în faţa întregii familii, în timpul invaziei din 1974. După încheierea studiilor liceale, în 1974 a intrat la Facultatea de Teologie a Universităţii din Atena. A absolvit în 1978 şi s-a întors în Cipru, unde, în 1979, a fost numit profesor la Şcoala Bisericească „Apostolul Varnava” din Nicosia. În 1981 a hotărât să devină monah la Sfântul Munte, intrând în obştea lui Gheronda Iosif. A fost hirotonit diacon în 1983 şi preot în 1984. După ce a fost ales egumen la Vatoped, Părintele Efrem a preluat administrarea mănăstirii şi îndrumarea duhovnicească a monahilor acesteia.

În timp foarte scurt, Gheronda Efrem a reuşit să reaşeze din punct de vedere liturgic și tipiconal mănăstirea, să o restaureze în cea mai mare parte, să îi conserve vechile odoare şi să se îngrijească de întreaga ei zestre materială. Mănăstirea, care astăzi numără peste 110 monahi, a ajuns să fie cel mai mare așezământ de călugări din Grecia.

Este un fapt cunoscut că dintotdeauna Biserica şi mănăstirile au fost înzestrate cu proprietăţi care să le asigure întreţinerea și să înlesnească găzduirea pelerinilor dar şi ajutorarea unor semeni aflați în nevoie.

Mănăstirea Vatoped, a doua în ierarhia Sfântului Munte, este o mănăstire istorică şi a avut și ea o avere considerabilă, dobândită de-a lungul celor peste 1000 de ani de existență. Din toată această avere, singura proprietate a mănăstirii din afara Sfântului Munte rămasă până în prezent este Lacul Vistonida. Restul averii din Grecia a fost donat statului pentru ajutorarea victimelor „catastrofei din Asia Mică”, în care milioane de greci și-au pierdut căminele și au fost nevoiți să se refugieze în teritoriile eliberate de sub jugul otoman.

Staretul Efrem Vatopedinul in Romania (2000) despre RUGACIUNEA LUI IISUS si NADEJDEA IN IUBIREA LUI DUMNEZEU SI IN GRIJA MAICII DOMNULUI

Nu uitati sa chemati numele lui Hristos!

[…]

Trebuie sa fim atenti la viata noastra, sa fim atenti fata de pacate, deoarece pricina care alunga harul este pacatul. Si asa cum albina nu se duce la balegar, ci cauta mireasma flo­rilor, asa si harul Duhului Sfant cauta o inima care se lupta impotriva pacatului. Cat putem asadar, sa fim atenti in viata si sa nu uitam ca Hristos S-a suit pe Cruce ca sa ne ajute pe noi sa ne ridicam, sa inviem, sa Ii pasim pe urme, sa-I urmam poruncile, sa urmam directia care ne-a dat-o prin Evanghelia Sa. Atunci vom avea permanent inlauntrul harul, atunci vom putea fi pururea fericiti, vom fi bucurosi, vom fi multumiti cu modul nostru de viata. Pentru ca nu trebuie sa uitati niciodata ca un crestin poate avea necazuri si gre­utati in viata, dar dincolo de crucea necazurilor si a greuta­tilor exista dulceata Duhului Sfant. Aceasta lipseste astazi de la marea majoritate a crestinilor pentru ca nu se nevoiesc asa cum trebuie; iar un model al nevointei este viata sfintilor nostri. Sa studiati vietile sfintilor, sa fiti prieteni cu sfintii si lor sa le urmati pentru ca ei L-au urmat pe Hristos. Iar sfintii, prin viata lor corecta au demonstrat ca Evanghelia este valabila.

Cu aceste ganduri, copii, vreau sa va urez ca harul Mai­cii Domnului care este atat de simtit in Sfantul Munte — pentru ca noi acolo o simtim pe Maica Domnului ca pe o closca care ne tine sub aripioarele Sale, deoarece Maica Domnului este maica tuturor crestinilor, insa tronul sau este in Sfantul Munte, pentru ca acolo nenumarati oameni evlaviosi s-au invrednicit sa o vada si in vedenii, chiar au si vor­bit cu dansa asa cum vorbesc eu cu voi acum — asadar, harul Maicii Domnului sa va intareasca. Si va indemn sa nu luati aminte niciodata la teoriile straine de Ortodoxie care va indeparteaza de Evanghelie. Toate acestea care se spun as­tazi, care sunt impotriva Evangheliei, nu sunt decat nascociri ale diavolilor, sunt teorii facute a-l rataci pe om, sunt teorii facute pentru a intuneca mintea omului astfel incat sa nu-l poata afla pe Dumnezeu.

Nu uitati sa va rugati, nu uitati sa chemati numele lui Hristos, nu uitati, in necazurile pe care le aveti, sa priviti fata Maicii Domnului si sa o simtiti pe Maica Domnului ca pe mama voastra adevarata, iar aceasta va veni sa va ajute, sa va mangaie, sa fie alaturi de voi. Unul din aghioritii care a vazut-o pe Maica Domnului, a auzit-o spunand: „Nu am timp, pentru ca umblu pe tot pamantul si mangai pe crestini si ma alatur celor care ma cheama“. Ma rog ca dintre cei pe care Maica Domnului ii mangaie si carora le sta alaturi sa fiti si voi. Amin.

Seminaristii: Parinte, cuviosul Paisie Aghioritul spunea ca multi sfinti ar fi dorit sa traiasca in vremea noastra ca sa se nevoiasca. Care ar trebui sa fie nevointa tinerilor in acest context?

Arhimandritul Efrem: Este usor pentru tineri sa se nevoiasca, daca vor. Trebuie sa fie bine incadrati in Biserica, iar ceea ce-i ajuta foarte mult catre sfintenie este sa aiba un program zilnic. Atunci vor avea roade duhovnicesti, pentru ca omul, dragi copii, si mai ales voi care acum sunteti aici, daca nu aveti sfintirea harului, daca nu simtiti ca va mangaie harul, atunci nu veti avea dispozitie catre nevointa, deoarece pricinile de pacat sunt foarte aproape si ne trag foarte usor catre ele. Vedeti, pentru a va lua diploma, daca nu stati sa studiati dupa un program anume, este mai mult ca sigur ca nu o veti lua in mod magic. Cu atat mai mult sfintenia, care este socotita stiinta stiintelor si arta artelor, trebuie sa fie facuta cu un program. Ajuta foarte mult contactul cu un indrumator duhovnicesc.

[…]

Seminaristii: Cum se poate dobandi rugaciunea neince­tata a lui Iisus?

Arhim. Efrem: Rugaciunea lui Iisus o vom dobandi, dupa cum am spus la inceput, daca ne vom ocupa de aceasta rugaciune. Inceputul acestei lucrari duhovnicesti este rostirea neincetata cu gura: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma; Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma“. Sap in gradina: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma“. Merg cu autobu­zul: in loc sa ma gandesc la alte lucruri, inchid ochii si ma rog. In afara de aceste momente care se numesc „ceasuri albe”, trebuie sa stabilesc o perioada zilnica pentru ruga­ciune. Incepe acum in inima simtirea focului rugaciunii, asa cum spune proorocul David: „Infierbantatu-s-a inima mea inauntrul meu si in cugetul meu se va aprinde foc” ori „Desfateaza-te (katatrifison) in Domnul si iti va implini tie cererile inimii tale”. Cand zice „katatrifison”, inseamna „satura-te din plin“, cautand a te hrani cu numele lui Hristos.

Daca omul se preocupa si lucreaza rugaciunea, inima lui va dobandi aceasta flacara a rugaciunii si dragostea catre Dumnezeu creste. Mai intai mintea primeste rugaciunea si dupa cativa ani de lucrare cu mintea o va prelua inima. Iar cel care va ajunge la rugaciunea inimii se va desfata de mult har. Nici nu se pot spune, iubitii mei, bunatatile care vin din lucrarea rugaciunii lui Iisus! De aceea, mesajul Sfantului Munte pentru voi este: cat de mult puteti, indeletniciti-va cu aceasta rugaciune!

Parintele Efrem Katunachiotul, un nevoitor adormit intru Domnul acum cativa ani, spunea ca primul rod al pre­ocuparii crestinului de rugaciunea lui Iisus este bucuria. Recent a venit un student la Vatopedi si i-am spus sa zica rugaciunea. Dupa doua luni, cand a venit inapoi, mi-a mar­turisit: „Parinte, atata bucurie am spunand rugaciunea in timp ce pasesc pe strazile Atenei incat, intr-o zi, de atata bu­curie am inceput sa alerg!” Aceasta se datoreaza rugaciunii lui Iisus.

Seminaristii: Rugaciunea lui Iisus se poate spune in lipsa unui povatuitor experimentat?

Arhim. Efrem: Puteti incepe a spune rugaciunea lui Ii­sus, insa este mai sigur a gasi un indrumator, chiar avand contact prin telefon, ori prin corespondenta. Insa, daca va veti ocupa cu aceasta rugaciune, Dumnezeu va va ajuta. Imi aduc aminte ca Parintele Paisie imi spunea aceasta intam­plare deosebita: a plecat de la manastirea lui — atunci cand vietuia in afara Sfantului Munte — si, pe cand mergea prin oras pentru a rezolva o anumita treaba, harul Sfantului Duh i-a spus cu tarie: „Intra in casa de langa tine!” Si el a zis: „Cum sa intru in casa aceasta de vreme ce nu cunosc pe ni­meni?“, iar harul i-a raspuns: „Du-te si intra in aceasta casa!” „Fie binecuvantat!” A batut la usa si i-a deschis o batrana. Cum l-a vazut pe Parintele Paisie, a inceput sa planga. Aceasta batrana avea doi nepoti orfani si nu putea sa plece de acasa. Se indeletnicea insa cu rugaciunea inimii si o ru­gase pe Maica Domnului sa-i trimita pe cineva care sa-i explice lucrurile pe care nu le intelegea. Si imi aduc aminte cum Parintele Paisie mi-a spus ca aceasta femeie avea o stare duhovniceasca pe care nu a gasit-o nici la monahii din Sfan­tul Munte. „Si, cu toate ca eram in oras pentru o treaba urgenta, am renuntat si am stat de vorba cu ea de dimineata pana seara.” Aceasta v-am spus-o ca sa va demonstrez ca Dumnezeu, daca vede ca vreti sa va ocupati cu aceasta lu­crare, va va ajuta sa ajungeti in locul potrivit si sa gasiti in modul potrivit omul potrivit. Bine.

Rugaciunea lui Iisus, spusa prin mijlocirea sfintilor

Rugaciunea lui Iisus, spusa prin mijlocirea sfintilor, pe ritmul respiratiei, pentru curatirea puterii poftitoare.

Ne smerim mintea noastra mandra prin pocainta, gandindu-ne la pacatele savarsite, la pacatele care le-au facut altii din cauza noastra, la faptele bune pe care nu le-am facut, la faptele bune pe care nu le-au facut altii din cauza noastra, sincronizand cuvintele rugaciunii cu ritmul respiratiei, inspirand aerul, sa zicem tainic:

“Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”.

Retinand apoi aerul, sa zicem tainic:
“Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si ale Sfantului N” (pomenim numele Sfantului care se praznuieste in aceea zi)

Apoi expirand aerul, sa zicem:

“Miluieste-ma pe mine pacatosul.”
In timpul retinerii respiratiei, se poate zice:
“Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si al Sfantului…”

Se pot pomeni pe rand toti Sfintii la care avem evlavie: Sfantul Ioan Botezatorul, Sfintii Apostoli Petru si Pavel, Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Grigore, Sfantul Nicolae, Sfantul Spiridon, Sfantul Nicodim cel Sfintit, Sfantul Ioan cel Nou, Sfanta Paraschiva, Sfantul Dimitrie Basarabov, Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir, Sfantul Gheorghe, Sfantul Calinic de la Cernica, Sfantul Apostol Andrei, Sfantul Arhidiacon Stefan, Sfantul Pantelimon, Sfantul Ilie Tezviteanul, Sfantul Grigorie Decapolitul, Sfanta Teodora de la Sihla, Sfanta Maria Egipteanca, Sfintii Iosif cel Nou, Iorest si Sava, Sfintii Cosma si Damian, Sf. M. M. Mina, Sfanta Filofteia, Sfantul al carui nume avem,…

Spunand astfel rugaciunea lui Iisus, vom avea in ajutor si mijlocitori ai rugaciunii pe Maica Domnului si pe Sfintii la care ne rugam.

Retinerea aerului trebuie sa se faca astfel incat sa nu apara oboseala sau ameteala.

Rugaciunea lui Iisus, spusa prin mijlocirea sfintilor, pe pulsul inimii, pentru curatirea puterii manioase.

Ne smerim mintea noastra mandra, concentrandu-ne in centrul inimii duhovnicesti, unde se afla puterea manioasa si sincronizand cuvintele rugaciunii cu bataile inimii, sa zicem tainic: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”;

“Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si al Sfantului…”

Se pot pomeni pe rand toti Sfintii la care avem evlavie: Sfantul Ioan Botezatorul, Sfintii Apostoli Petru si Pavel, Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Grigore, Sfantul Nicolae, Sfantul Spiridon, Sfantul Nicodim cel Sfintit, Sfantul Ioan cel Nou, Sfanta Paraschiva, Sfantul Dimitrie Basarabov, Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir, Sfantul Gheorghe, Sfantul Calinic de la Cernica, Sfantul Apostol Andrei, Sfantul Arhidiacon Stefan, Sfantul Pantelimon, Sfantul Ilie Tezviteanul, Sfantul Grigorie Decapolitul, Sfanta Teodora de la Sihla, Sfanta Maria Egipteanca, Sfintii Iosif cel Nou, Iorest si Sava, Sfintii Cosma si Damian, Sf. M. M. Mina, Sfanta Filofteia, Sfantul al carui nume avem,…;

“Miluieste-ma pe mine pacatosul.”

Spunand astfel rugaciunea lui Iisus, vom avea in ajutor si mijlocitori ai rugaciunii pe Maica Domnului si pe Sfintii la care ne rugam.

Pentru a ajuta mintea sa se roage, putem sa folosim metaniile tip bratara cu 33 de noduri.

La fiecare nod vom spune Rugaciunea lui Iisus.

Rugaciunea lui Iisus, spusa prin mijlocirea sfintilor, pe pulsul inimii, pentru curatirea puterii rationale.

Ne smerim mintea noastra mandra, concentrandu-ne in locul duhovnicesc al inimii, care se afla la doua degete orizontale deasupra sanului stang, si sincronizand cuvintele rugaciunii cu bataile inimii sa zicem tainic cu cuvantul launtric: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”;

“Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si al Sfantului…”

Se pot pomeni pe rand toti Sfintii la care avem evlavie: Sfantul Ioan Botezatorul, Sfintii Apostoli Petru si Pavel, Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Grigore, Sfantul Nicolae, Sfantul Spiridon, Sfantul Nicodim cel Sfintit, Sfantul Ioan cel Nou, Sfanta Paraschiva, Sfantul Dimitrie Basarabov, Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir, Sfantul Gheorghe, Sfantul Calinic de la Cernica, Sfantul Apostol Andrei, Sfantul Arhidiacon Stefan, Sfantul Pantelimon, Sfantul Ilie Tezviteanul, Sfantul Grigorie Decapolitul, Sfanta Teodora de la Sihla, Sfanta Maria Egipteanca, Sfintii Iosif cel Nou, Iorest si Sava, Sfintii Cosma si Damian, Sf. M. M. Mina, Sfanta Filofteia, Sfantului al carui nume avem,…;“Miluieste-ma pe mine pacatosul.”

Spunand astfel rugaciunea lui Iisus, vom avea in ajutor si mijlocitori ai rugaciunii pe Maica Domnului si pe Sfintii la care ne rugam.

Despre puterea rugaciunii pentru altii

“Era odată pe stradă o bătrână care cersea – se vedea că nu mai cersise, dar de o conditie morală foarte bună. Stătea, asa, îngrămădită cu rusine, îsi pusese o iconită în fată si nu zicea nimic. M-am apropiat de ea si am întrebat-o:

„Ati primit ceva?”. Zice: „Nu”. I-am zis: „Tot stati degeaba aici… rugati-vă pentru ei. Le vedeti picioarele, aleargă în toate părtile, au atâtea probleme, au atâtea necazuri… Ziceti asa: «Maica Domnului binecuvântează-l pe acesta, ajută-l pe acesta care trece pe lângă mine». Faceti ceva bun.

Când am trecut după o săptămână mi-a zis:
„Maică, primesc de dau la toti la sfârsitul zilei (erau vreo 10 însirati pe acolo) fără să cer nimic”. E atât de puternică această rugăciune!” (Maica Siluana)

SA NU IL UITAM PE STARETUL EFREM VATOPEDINUL IN RUGACIUNILE NOASTRE

Adevaratele motive pentru arestarea parintelui Efrem sunt lupta impotriva independentei Athosului si impotriva influentei rusesti de acolo, considera seful Fundatiei Prietenilor Vatopedi

Moscova, 30 Decembrie, Interfax – Seful Fundatiei Societatea Prietenilor Manastirii Vatopedi, membru in Camera Publica a Federatiei Ruse, Serghiei Rudov, a dat glas versiunii sale asupra persecutiei judiciare a staretului Vatopedi, arhim. Efrem.

”Credem ca sunt doua principale motive.

Primul este vechea cerinta a Uniunii Europene ca Grecia sa termine cu Athos si sa ii deschida frontierele, sa elimine regimul de vize separat si guvernarea Chinotitei din Sfantul Munte Athos.

Al doilea motiv cred ca este influenta crescanda a rusilor in Athos”, a spus Rudov la un canal TV.

El crede ca acuzatiile impotriva clericului sunt incredibile ”in absurditatea lor”.

”La inceputul sec. 20 multe din proprietatile din Grecia apartineau Bisericii si manastirilor. Dar in 1920-1923, atunci cand grecii au inceput sa se mute din Turcia catre patria-mama (cei care n-au fost masacrati de turci au fost alungati din casele lor si din paminturile care sunt grecesti de 3000 de ani), manastirile au dat multe din pamanturile lor oamenilor. Chiar si dupa estimarile facute de cei care se opun Vatopedi-ului, pamantul dat statului costa acum nu mai putin de 8 milioane euro”, a spus Rudos intr-un interviu acordat Komsomolskaya Pravda.

El a fost recent in Grecia, unde s-a intalnit cu parintele Efrem. Seful Fundatiei a mai spus ca acesta este ”un om foarte bolnav”.

”Sederea in friguroasa Rusie a fost o incercare serioasa pentru el. Si cand l-a vizitat pe Patriarhul Ilia al Georgiei, nu a fost departe de moarte. Parintele Efrem are nevoie de atentie medicala constanta.

A fost interogat timp de 30 de ore in Grecia. Si i-au spus in timpul interogatoriului: ai fost in Rusia, ai vorbit cu Putin, cu Medvedev, dar ei nu te vor ajuta,” a spus Rudov. […]

Sfantul Siluan impreuna cu Parintele Sofronie (pe atunci ierodiacon)

Pelerinaje la Muntele Athos in 2012

 BASILICA – PROGRAM NOU 2012!!!

18 -25 FEBRUARIE, 03 – 10 MARTIE, 21 – 28 APRILIE, 19 – 26 MAI, 23 – 30 IUNIE,07 – 14 IULIE, 22 – 29 SEPTEMBRIE, 20 – 27 OCTOMBRIE, 10 – 17 NOIEMBRIE 2012

Pelerinaj in GRECIA – Croaziera in jurul MUNTELUI ATHOS
19 – 26 MAI, 23 – 30 IUNIE, 07 – 14 IULIE 2012

Pelerinaje in Sf. Munte Athos începând din vară, la cel mai mic pret

Reportaj BBC despre Sf. Manastire athonita Esfigmenu

Asupra „scandalului” vatopedin

Din luna septembrie, scandalul “afacerii Vatopaidi” ţine prima pagină a anumitor ziare greceşti, Sfânta şi Marea Mănăstire a Vatopaidiului găsindu-se în epicentrul atenţiei publice datorită cedării anumitor terenuri aflate în proprietatea Mânăstirii, în speţă, lacul Vistonida, în schimbul unor imobile folosite la Olimpiada din 2004, aflate în proprietatea statului grec. Tranzacţia a provocat multe comentarii nefavorabile Mânăstirii, ziariştii prezentând Mânăstirea ca pe “o mare întreprindere” care, pentru a câştiga mari sume de bani, s-ar fi folosit de un ministru al actualului guvern.

Într-o perioadă de criză economică, Sfânta Mânăstire este prezentată de mass-media şi de politicieni ca şi cum ar fi câştigând sute de milioane de euro. Egumenul este prezentat de aceeaşi mass-medie ca unul care călătoreşte cu elicopterul sau ca fiind în permanent contact şi în relaţie de afaceri cu mai marii întreprinzători din Atena şi Thessalonic etc.

Deşi nu stau în picioare, aceste acuzaţii au sarcina, în afară de zdruncinarea credinţei creştinilor, de a deschide calea pentru o viitoare separare a Statului de Biserică şi pentru confiscarea (a câta oară în decursul istoriei ?) proprietăţilor Bisericii de către Stat.

Credem că Sfânta Mânăstire a Vatopaidiului va avea un răspuns adecvat şi va lumina pe acei credincioşi care au îndoieli în privinţa averilor Sfintelor Mânăstiri şi care spun că acest lucru este străin de aşezarea duhovnicească a Sfântului Munte. Activitatea filantropică săvârşită de Mănăstire este estimată, chiar de către cei care aduc acuzaţii Mânăstirii, a fi de trei ori mai mare decât cea declarată oficial Statului.

Ştim că de fiecare dată când cei la putere se găsesc în poziţii dificile, apar scandaluri legate de Biserică. Acelaşi lucru se petrece şi în acest caz.

Iata aici motivul real al prigonirii staretului Efrem al Manastirii athonite Vatoped:

PARINTELE EFREM VATOPEDINUL IN RUSIA, DESPRE INTALNIREA CU PUTIN (video): “Puterea noastra este Ortodoxia! Trebuie sa ne trezim, este prigoana Ortodoxiei!”

 Răspunsul Sfintei Mânăstiri a Vatopaidiului adus acuzaţiilor privind schimbul de proprietăţi – prezentarea actelor proprietăţilor ei

«Cu adâncă tristeţe, Sfânta noastră Mănăstire se vede silită să facă prezenta înştiinţare. Cu un mare sentiment de responsabilitate, mai întâi faţă de multcredinciosul popor elen, dar şi faţă de prezenţa milenară a Sfintei noastre Mânăstiri, fiind vorba despre a se face auzit adevărul în ceea ce priveşte problema Metocului lacului Vistonida, vă facem
cunoscute următoarele:

Lacul Vistonida cu suprafeţele riverane adiacente au aparţinut Sfintei şi Mari Mânăstiri a Vatopaidiului fără întrerupere din anul 1080 şi până la transferul în proprietate publică. Drepturile Mânăstirii se sprijină pe hotărârile Împăraţilor bizantini respectate şi de către otomani şi adeverite de hotărâri patriarhale.

După independenţă, mai exact în 1924, a fost publicat decretul prin care Statul Elen recunoştea drepturile de proprietate ale Mânăstirii şi renunţa la orice eventuală pretenţie, drept pentru care Mânăstirea ceda domeniului public 25.000 de hectare în regiunea Halkidiki pentru a fi folosite la stabilirea refugiaţilor. Astăzi în acel loc se găseşte oraşul Nea Triglia, construit de refugiaţi.

În 1994, Administraţia locală a regiunii Xanthi a contestat dreptul Mânăstirii asupra insulei Ada Buru. Problema a fost înaintată Consiliului Public Consultativ Funciar, care a recunoscut printr-o hotărâre în unanimitate dreptul Sfintei Mânăstiri.

Au urmat şi alte recunoaşteri, precum cea a Consiliului Consultativ Suprem, şi care au devenit ulterior recunoscute prin diverse Hotărâri Guvernamentale (emise din 1998 şi până în 2004).

În anul 2000, prin hotărârea plenului Consiliului Legislativ de Stat a fost judecată favorabil Mânăstirii problema administrării lacului Vistonida şi recunoscută prin Hotărâre de Guvern.

În ciuda dreptului Mânăstirii, începerea efectivă a administrării lacului nu a putut avea loc din cauza problemelor create de diverse intervenţii, Consiliul Consultativ din 2004 hotărând că nu poate avea loc datorită reexaminării cazului deja decis în ultimă instanţă. Prin hotărârea aceasta a fost recunoscut încă odată dreptul de proprietate al Sfintei Mânăstiri şi inexistenţa vreunui alt motiv pentru continuarea litigiului.

De atunci încolo, factorii de decizie locali au creat dificultăţi, încheiate prin emiterea Hotărârii nr. 15/2004 a Consiliului Legislativ de Stat, avizate şi de ministrul atunci în funcţie, pe baza căreia a fost începută procedura de schimbare a proprietăţii lacului şi terenurilor riverane cu alte proprietăţi publice, estimat fiind de către Stat ca fiind imposibil de efectuat returnarea în natură a respectivului lac.

Astfel, prin aceste caracteristici limpezi şi legale se poate rezuma întreaga problemă care a constrâns Sfânta Mânăstire să emită, înconsecinţă, actualul comunicat.

Sfânta Mânăstire conştientizează deplin propria responsabilitate, interesul strict duhovnicesc şi intenţiile filantropice, de la care nu ne vom abate în nici un chip. Deplângem scandalul provocat în lipsa oricărei responsabilităţi din partea Mânăstirii.

Suntem nevoiţi, în cele din urmă, să ne referim la dispoziţiile Procuraturii Atenei cu nr. 07/57 şi 08/22, emise datorită acuzaţiilor anonime şi din presă, dar şi datorită acuzaţiei referitoare la legalitatea întregii proceduri vizând dobândirea drepturilor de către Mânăstire asupra lacului Vistonida, evaluării întinderii şi valorii proprietăţii, precum şi schimbării de imobile. Investigările efectuate în urma mandatelor cu nr. 15.192/2008 şi 6.255/2008 ale Procuraturii Atenei nu au probat nici o neregulă şi au fost depuse la arhivă conform articolului 43 KPD.

Promovarea lucrării monahilor nu este reflectată de starea şi însuşirile acestora. Aşa precum, din nefericire, suntem forţaţi să facem cunoscut, activitatea noastră filantropică va continua precum urmează: două milioane de euro sunt oferiţi anual pentru burse, ajutoare pentru familii sărace, bolnavi şi întemniţaţi, tabere şi fundaţii, organizaţii bisericeşti din Grecia, Cipru, Rusia, România, Serbia, Africa, precum şi altor Mânăstiri şi organizaţii bisericeşti din America. Cea mai de preţ lucrare este în desfăşurare: azilul de bătrâni în valoare de cinci milioane de euro.

În afara acestei încercări, trebuie să subliniem că Vatopaidiul a devenit chinovie în 1990 şi a restaurat 35000 de metri pătraţi din suprafaţa grupului de clădiri aparţinând Sfintei Mânăstiri şi estimat a fi fost construit în secolul al X-lea d.H., având responsabilitatea salvării unor valori şi relicve culturale şi istorice inestimabile, conservarea şi redarea mediului şi locului istoric al Mânăstirii, acordarea gratuită de găzduire a peste 25000 de închinători anual.

Lăsăm la aprecierea, judecata şi mărturia celor care cunosc lucrarea noastră sau care ne-au vizitat şi chemăm pe toţi cei care doresc să viziteze Sfânta noastră Mânăstire pentru a se încredinţa de lucrarea care se săvârşeşte.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, ne continuăm în tăcere lucrarea veche de 1000 de ani în slujba Ortodoxiei şi Neamului.

Ştim că monahismul necesită jertfire şi slujire şi că trebuie să fim întotdeauna pregătiţi pentru acestea.

Ne rugăm să înceteze zgomotul care amărăşte credincioşii şi pe noi îndeosebi, deoarece ne desprinde de la îndatoririle noastre duhovniceşti.

Cu dragoste întru Domnul,

Ὀρθόδοξος Τύπος, 12 Septembrie 2008

Emisiunea Universul Credinței: Rugul Aprins (6 Episoade)

Divergenţa dintre Patriarhii Ecumenici şi Esfigmeniţi

de Gavriil Th. Lampsidis

Nu mai e mult până la împlinirea a patru decenii de la începutul divergenţei care desparte pe patriarhii Ecumenici (atenţie, şi nu instituţia Patriarhiei Ecumenice) de monahii răzvrătiţi ai Sfintei Mănăstiri Esfigmenu din Sfântul Munte. Pe durata acestei mari perioade de timp, nici Sfânta Epistasie[1] a Sfântului Munte, nici Patriarhii Ecumenici (Athenagora, Dimitrie, Bartolomeu) nu au reuşit, deşi se presupune că erau luminaţi de Dumnezeu, să pună un sfârşit acestui conflict care dintr-o chestiune administrativă a conducerii monahale a sfârşit în a fi socotită o chestiune de vârf a divergenţelor pe teme de credinţă.

Neputinţa patriarhilor de a regla această chestiune se explică prin faptul că nu aveau dreptatea de partea lor, iar deschiderile lor faţă de cei de alte credinţe (mai ales îngăduinţa lor faţă de mai-marii Vaticanului) i-au privat de privilegiul veridicităţii, ori de câte ori acţionau sau se exprimau ca patriarhi ortodocşi. Pentru că Ortodoxia nu este o schemă administrativă, nici o putere axiomatică, ca să se exercite având ca unice instrumente poziţia în sistem. Sfânta Evanghelie şi Însuşi Domnul prin dumnezeiasca Sa înţelepciune, le-a pus pe toate în rânduială, promiţându-ne că rânduielile Sale ne vor fi de ajuns până la sfârşitul lumii.

În Ortodoxie, nu e nevoie ca întâiul să copieze metodele papei paranoic şi să îi supună pe toţi prin puterea sa lumească. În Ortodoxie, întâiul e dator să fie slujitorul tuturor. Iar că să se înţeleagă acest lucru, Domnul a spălat picioarele ucenicilor săi, dar patriarhii şi vlădicii de azi trăiesc în lumea lor, stârnind mânia lui Dumnezeu. De aceea nu mergem înainte. De aceea ne pierdem. Şi nu facem aici de figuri de stil. Ca un credincios ce sunt şi nu doar ca un „creştin de buletin”, aşa cum ne vor patriarhii şi vlădicii, nu am nici o problemă să afirm cu toată seriozitatea că noi, grecii, ca creştini, suntem încercaţi atât de aspru în aceste vremuri, pentru că am tolerat şi continuăm, din păcate, să tolerăm asemenea patriarhi şi vlădici.

Câtă vreme ni s-a dat, prin bunăvoinţă dumnezeiască, adevărata credinţă prin Revelaţie, din pricina faptului că patriarhii şi vlădicii au părăsit şi credinţa şi ne-au părăsit şi pe noi – ei nemaifiind nici pe departe modele de slujitori creştini ai sfintelor taine, în comparaţie cu Părinţii de-dumnezeu-purtători din vremurile mai vechi, foarte grele şi ele – ne-am pierdut cu totul drumul. Faptul că Biserica oficială, stăpânită acum de un cuget secularizat, lumesc, ne-a părăsit, reprezintă principalul motiv, pentru care am primit influenţe străine, ajungând să preferăm gunoaiele Occidentului şi ale Orientului în locul tezaurelor culturale şi duhovniceşti ale moştenirii noastre. Suntem vinovaţi, desigur, şi noi, dar turma fără păstor nu are valoare.

Scriptura de-Dumnezeu-insuflată ne luminează întru toate! Şi foarte sugestiv ne aminteşte cum a cerut Domnul de la Petru să-I arate că-L iubeşte. Patriarhii, vlădicii şi câţi preoţi se ocupă doar cu cei îmbisericiţi (adică abia 2%), dar şi cu aceştia doar superficial, să-şi amintească fie şi numai o dată pe an, ceea ce a pus Hristos mai presus de toate obligaţiile lor? Şi, oricât ar fi de târziu – şi spun asta, pentru că răul s-a săvârşit deja – socotesc totuşi deosebit de necesar pentru toţi să pun înainte aici cuvintele Domnului din Evanghelia după Ioan (capitolul 21):

„Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? El I-a răspuns: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a lui: Paşte mieluşeii Mei. Iisus i-a zis iarăşi, a doua oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? El I-a zis: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a Iisus lui: Păstoreşte oile Mele. Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? Petru s-a întristat, că i-a zis a treia oară: Mă iubeşti? şi I-a zis: Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile Mele”.

Cu toate acestea, pentru lumea care nu ştie sau nu îşi aminteşte amănunte şi mai multe date exacte despre această istorie a divergenţei dintre patriarhii ecumenici şi esfigmeniţi nu sunt de ajuns ştirile şi reportajele pe această temă, aşa cum s-a întâmplat recent cu vizita patriarhului ecumenic Bartolomeu la Sfântul Munte, care a fost însoţită de dezaprobări. Pentru câţi ştiu, kir Bartolomeu este ultimul care ar trebui să se mire de poziţia Esfigmeniţilor. Căci, nu numai că nu este exemplar în ce priveşte cugetul ortodox şi apărarea luptătoare a acestuia, ci chiar a devenit purtător de stindard al ecumenismului, deschizând nu una, ci multe porţi celor de altă credinţă, răspândind îndoieli şi idei noi printre credincioşi.

Emisiunea de la + la infinit: “Oare chiar m-am intors de la Athos?”

Vă invit cu drag să urmăriți înregistrarea emisiunii De la + la infinit: “Oare chiar m-am întors de la Athos?”, din 17 decembrie 2011, de la TVR INFO. 

Invitații domnului Răzvan Bucuroiu – directorul TVR 3, fondatorul revistei Lumea Credinței și un important publicist creștin (i-a apărut de curând volumul 21 de chipuri ale mărturisirii, apărut la grupul editorial Ponte) – au fost domnii Dan C. Mihăilescu – scriitor și Costion Nicolescu – scriitor și teolog. Intervenția telefonică aparține dragului nostru prieten Silviu-Andrei Vlădăreanu, pelerin „profesionist”  și jurnalist creștin (redactor în publicația Lumea Credinței).

MANASTIREA ASEDIATA ESFIGMENU DECLARA CA NU A ADERAT LA STILISTI. Obstea recunoaste institutia Patriarhiei Ecumenice, dar nu pomenesc numele actualului Patriarh Ecumenic Bartolomeu, pe care il numesc eretic

Iata ce aflam din articolul Obştea asediată a Sfintei Mănăstiri Esfigmenu dă răspuns minciunilor Patriarhului Ecumenic:

Printr-o declaraţie scrisă, trimisă spre publicare ziarului nostru, Stareţul Sfintei Mănăstiri Esfigmenu, Arhimandritul Metodie, şi obştea dezmint minciunile Patriarhului Ecumenic, potrivit cărora obştea canonică a Sfintei Mănăstiri Esfigmenu, aflată acum într-o adevărată stare de asediu, ar fi aderat la un Sinod vechi-calendarist şi ar pomeni un episcop vechi-calendarist. „Toate sunt minciuni” se subliniază, arătând că ei recunosc instituţia Patriarhiei Ecumenice, dar nu pomenesc numele actualului Patriarh Ecumenic, kir Bartolomeu, pe care îl numesc eretic. Iată textul integral al declaraţiei adresate  ziarului „Ὀρθόδοξος Τύπος” (O.T.):

„Datorită răspândirii pe internet şi pe alte căi a zvonului despre presupusa subordonare a istoricei şi tradiţionalei Mănăstiri Esfigmenu faţă de Sinodul vechi-calendarist al Arhiepiscopului Calinic, declarăm tuturor cu îndrăzneală că niciodată nu ne-am subordonat vreunui Sinod vechi-calendarist. Am întrerupt pomenirea Patriarhului Constantinopolului, kir Bartolomeu, denunţându-l ca eretic şi ne-am separat de el potrivit canoanelor Bisericii (al 15-lea de la Sinoadele I şi II Ecumenice şi al 31-lea al Sfinţilor Apostoli). Recunoaştem instituţia Patriarhiei Ecumenice, dar continuăm să denunţăm pe actualul Patriarh ca eretic şi ca unul care nu respectă nici Tradiţiile Bisericii, nici Legea Sfântului Munte (Carta Juridică a Sfântului Munte) şi nici condiţiile internaţionale. Declarăm deci cu îndrăzneală tuturor celor care se îndoiesc că niciodată nu am pomenit alt Patriarh sau Episcop. Urmăm prin harul lui Dumnezeu această bună luptă pentru Credinţă, până la deplina îndreptăţire a Sfintei noastre Mănăstiri. Nu ne vom abate nici în cel mai mic amănunt de la linia Sfinţilor Părinţi ai Bisericii şi a Sfinţilor noştri înaintaşi Athanasie şi Efthimie, trecuţi la Domnul. Vom aştepta deplina dreptate de la Chivernisitoarea Sfântului Munte, de la Doamna noastră, Născătoarea de Dumnezeu, sau cu ajutorul acesteia suntem gata să murim – dacă timpul o cere – pentru cele ce credem şi nu vom deveni cu nici un chip trădători ai Credinţei noastre şi ai Spiritualităţii Patriei noastre, care este Sfântul Munte, pentru nici o plată sau cinstire.

Cu binecuvântări şi dragoste,

Stareţul Sfintei Mănăstiri Esfigmenu,

Arhimandritul Metodie

şi fraţii mei în Hristos”.

Din experienta Rugaciunii lui Iisus

Vom invitam ca aici sa comentati prezentandu-va experienta dvs referitoare la practicarea Rugaciunii lui Iisus.

SCURT ISTORIC AL PROTESTULUI MANASTIRII ESPHIGMENOU

1972: Monahii de la Esphigmenu ridica steaguri negre pentru a protesta împotriva rugaciunilor comune între patriarhul Atenagoras si papa.

1974: Comunitatea Muntelui Athos la instigarea Patriarhiei de Constantinopol îl condamna pe staretul de la Esfigmenu si pe trei dintre monahii de la aceeasi manastire la expulzarea din Muntele Athos. În fata refuzului acestora de a se supune, armata greaca (!) impune o blocada maritima si terestra vreme de patru luni; monahii desfasoara deasupra manastirii lor binecunoscutul steag cu inscriptia “Ortodoxie sau moarte”.

1992: În luna mai patriarhul de Constantinopol îi expulzeaza în forta cu politia înarmata (!) pe monahii Schitului athonit rusesc Sfântul Ilie, pe care îl confisca. Monahii vietuitori ai schitului nu îi pomeneau înca din anii ’50 pe patriarhii constantinopolitani, din pricina ecumenismului lor, iar Schitul Sfântul Ilie era de drept proprietatea Bisericii Ruse din Afara Granitelor.

1993-1994: În luna decembrie a anului 1993 Comunitatea Muntelui Athos scrie o scrisoare patriarhului în care condamna Acordul de la Balamand unde Patriarhia de Constantinopol si unele dintre Bisericile locale (inclusiv B. O. Româna) recunosc papismul a fi “Biserica sora”. Patriarhul Bartolomeu nu doar ca nu îngaduie nici o discutie asupra ereziei ecumenismului, ci reactioneaza în forta depunând câtiva stareti si dând pedepse severe celorlalti. Supusi la presiuni foarte mari acestia dau înapoi, si într-o scrisoare de apel din mai 1994 implora iertarea… Astfel, protestul împotriva Balamandului a fost redus la tacere.

2002: În luna noiembrie, Comunitatea Muntelui Athos convoaca pe monahii de la Esfigmenu în fata unui tribunal pentru a raspunde la 88 “capete de acuzare”. Monahii nu se prezinta însa raspund în scris. Comunitatea Muntelui Athos declara obstea Manastirii Esfigmenu ca ilegala si impune ca termen 8 ianuarie 2003 pentru parasirea manastirii.

2003: Politia greaca asediaza manastirea începând din luna ianuarie. În februarie, un tânar monah moare la volanul unui tractor al manastirii care ramasese afara si pe care încerca sa-l recupereze la adapostul întunericului noptii. În martie, la presiunea miscarilor de protest în sprijinul Manastirii Esfigmenu, Consiliul de Stat al Greciei dispune ridicarea blocadei asupra manastirii.

2005: Patriarhul Constantinopolului Bartolomeu înfiinteaza o obste monahala impostoare, careia îi sunt atribuite toate bunurile Manastirii Esfigmenu (conturile din banca, vaporul…) În octombrie, blocada revine si mai în forta; manastirea nu se mai poate aproviziona cu alimente si medicamente, nici nu mai poate primi vizite ale medicilor. Acestea pricinuiesc moartea a patru monahi.

2006: În octombrie un tribunal (civil!) grec îi condamna pe monahii de la Esfigmenu la doi ani de închisoare pentru “ocupatie ilegala” si “tulburarea linistii publice”… Monahii fac apel în justitie contestând sentinta.

La 20 decembrie, membrii obstii impostoare a patriarhului Bartolomeu îi ataca violent în timpul noptii cu bare de metal si topoare pe monahii din birourile Manastirii Esfigmenu din Careia (capitala peninsulei Athos) pe când acestia dormeau. În urma bataii patru monahi esfigmeniti au multiple rani, unul dintre ei chiar fractura craniana.

La 25 decembrie, sub o puternica presiune mediatica, guvernul grec anuleaza operatiunea expulzarii monahilor Esfigmeniti; cu toate acestea însa, blocada dura impusa manastirii nu este ridicata.

La 30 decembrie cele 20 de manastiri mari [6] (inclusiv noua obste înfiintata de patriarh), ca urmare a recentei vizite a papei la Constantinopol, publica la presiunea credinciosilor un comunicat în care condamna ecumenismul [7] si afirma ca se întorc la hotarârile dublei întâlniri din 1980 a Sfintei Chinotite a Athosului, [la care a luat parte si Manastirea Esfigmenu] [8]. Unele dintre manastiri au chemat la a urma Manastirea Esfigmenu în întreruperea comuniunii cu Patriarhia prin încetarea pomenirii patriarhului, iar Avva Efrem – ucenicul si urmasul lui Gheron Iosif – fostul staret al Manastirii Filotheu, a cerut de asemenea potrivit învataturii Sfintilor Parinti, ca manastirile athonite sa opreasca pomenirea patriarhului eretic.

La 31 decembrie, Patriarhia Moscovei gaseste înca un prilej de a-si “atinge” rivala sa de la Constantinopol, cu care se razboieste pentru întietate ca “principala biserica ortodoxa”: prin mitropolitul Chiril de Smolensk – de altfel tot atât de ecumenist ca si patriarhul Bartolomeu! – “invita Patriarhia Ecumenica sa nu foloseasca forta pentru rezolvarea problemei monahilor de la Esfigmenu”…

Studiati va rog si:

SITE-UL OFICIAL AL MANASTIRII ESPHIGMENOU